Month.. rays.. threads

[Ozzy Vidan Q]

Ozzy stramba din nas atunci cand Hawkeye ii spuse numele gresit sau o fi auzit ea alfel.Se uita straniu la usa flancata de carti si isi intoarse capul spre soimean.
-Sincera sa fiu nu prea am cutreierat biblioteca mai ales sectorul interzis dar din cate am fost eu pe aici nam vazuto.Si da haide sa vedem ce e.
Ozzy se apropie de usa si dadu toate cartile jos nu mai conta daca facu zgomot vroia sa vada cum arata acea usa.Se parea ca usa aceea era una veche si de mult timp pusa.Insa avea o gaura in mijloc.
-Sar putea ca cineva a vrut sa dispara aceasta camera si se pare ca aproape a putu sa o strice.Spuse Soimeanca oare cum ofticata.
Isi baga mana prin gaura isi deschise usa si facu loc pentru a putea intra, intr-un adevar numai un om cu silueta de visepie putea intra acolo.Ozzy se chinui putin si putu intra acolo,dar insa nu stia cum va putea ca Hawkeye sa intre la inaltime sa.In spatele usi era 3 scari care duceau spre o camera soimeanca fu curioasa si o lua inainte .
Se parea ca aceea camera sa duca spre alt loc .

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye se uita cu atentie la usa, strambandu-se usor atunci cand vazu gaura din mijloc. Ce necurat ar indrazni sa faca asa ceva?!
  Se apropie si astepta ca Ozzy sa intre. Mda... El s-ar putea sa aiba o mica-mare problema cu asta. Ii placea sa fie inalt si nu vazuse unde ar putea sa fie dezavantajul pana atunci. Acum stia. Se dadu un pas inapoi, incercand sa analizeze situatia. Poate ca daca s-ar apleca... Nu, atunci ar mari latimea... Bine macar ca el era un schilod.
  Ceea ce urma era o adevarata experienta. Un spectacol si un exercitiu de contorsionism. Soimeanul incepu prin a-si strecura piciorul pe usa. Apoi, cu miscari foarte lente, se apropie si mai mult. Cu mainile intinse in lateral si cu capul intr-o parte, se chinui clipe bune sa treaca. Incerca sa-si imagineze ca usa era facuta din metal fierbinte si ca, daca ar fi atins-o, ar fi fost sfarsitul lui. Nu ca era mare schepsis. Ii lua dureros de mult sa intre, dar in final, ofta usurat. Brusc, tot entuziasmul se prabusi. Alt loc ceva mai mic. Se vazu nevoit sa se aplece ca sa nu-si pocneasca capul de tavan cat urca cele trei trepte afurisite.
  " Ozzy?" intreba, intrand in cealalta incapere.
  

[Ozzy Vidan Q]

Se uita in urma sa vada unde era Hawkeye dar cand isi intoarse capul el disparu .Cobor inapoi pe scari dar nici acolo nu era dar isi auzi numele cand Hawkeye o striga urcand inapoi in camera , sperand sa fie acolo , dar se pierdu iar soimeanca se sperie putin nestind unde e Colin.
-Colin unde esti ? spuse aceasta speriata crezand ca pana la urma se pierdu ea sau Colin ii facu vreo farsa.Se astepta ca soimeanul sa ii faca vreo festa dar in momente ca aceste nu prea ii placeau ei.Asa ca fu nevoita sa strige ca o disperata dupa soimean sperand ca baiatul sa se ghideze dupa vocea sa si sa vina acolo unde era ea sau Hawkeye sa o strige ca aceasta sa se duca inapoi pe scari si so ieie pe unde sa dus acesta.Se roti de cateva ori asteptand sa se intample ceva .Observa ca aceea camera avea o usa si o fereastra ducand spre o padure destul de luminoasa dar insa Ozzy se gandi ca aceea padure nu avea ce cauta in castel si in plus de asta soimeanca stia prea bine ca era intuneric afara .Se duse la fereastra dadu perdeaua la o parte dar se pare ca o daduse prea repede si aceasta se rupse iar Ozzy se sperie .
Se duse langa usa o deschise si iesi afara sperand ca daca va iesi va vedea si cealalta camera unde putea fi Hawkeye. Dar insa nu vazu nimic si se duse inapoi asteptand ca Hawk sa ii raspunda.

[Colin Hawkeye Rovson]

• ' Eh, hai ca asta e mai ciudat decat un peste vorbitor pe masa de Craciun' gandi Hawk cu aciditate. O chestie atat de simpla era atat de imbarligata. Nu putea sa inteleaga. Urcase trei trepte intr-o incapere, nu gasise pe nimeni si pornise pe usa alaturata. Doar ca de data aceasta, incaperea pe care se astepta sa o vada se dovedi un adevarat labirint de verdeata. Cu tufisurile mult mai inalte decat el servind pe post de pereti. Hawk facu doar cativa pasi.
  " Ozzy!" striga el, dar nu auzi niciun raspuns.
  Poate ca o luase pe un drum gresit. Dadu sa se intoarca, insa ramase infipt locului. Usa pe care intrase, cea de care putea sa jure ca era la mai putin de un metru in spatele lui, disparuse. Oh, minunat! Probabil ca era o incapere a halucinatiilor. Isi aminti ca citise candva despre ele. Erau printre cele mai bune sisteme de protectie. Nu avea alta sansa decat sa mearga inainte.
  Degeaba striga ca un nebun numele Soimencei. Nu primi nici macar un raspuns. Ajunsese sa raguseasca. Strambandu-se, isi ridica bagheta si tinti in sus.
  " Expecto patronum!"
  Soimul argintiu zbura imediat, iar Hawk se ruga ca avea sa o gaseasca pe Soimeanca.
  

[Ozzy Vidan Q]

Soimeanca se sperie ca nu mai auzi nimic si se gandi ca ar fi bine sa astepte putin pentru a vedea daca Hawkeye va veni dar insa pierdea timp degeaba si pe amicul sau la fel .Se ridica "fruntasa" de pe canapea si se duse in asa zisa padure in cautare soimeanului .Cand iesi din nou afara totul se intuneca iar ceea ce vazu mai inainte disparu chiar si camera de unde iesise .Se simtea ca intr-o vanatoare numai ca ea se simtea vanata .Se gandi la ce putea face sa se transforme intr-un lup si sa goneasca prin padure sau sa mearga cu bagheta ridicata in caz de intalnea pe cineva , insa nu era atat de buna la dueluri si nici nu prea stia atat de multe vraji asa ca se transforma intr-un lup cenusiu si o lua tot inainte.
Se simtea urmarita tot felul de zgomote se auzeau si pasi care veneau din ce in ce mai aproape de ea.Se uita in urma si primi o lovitura care ii fu fatala arucando si izbindo de un perete invizibil.Soimeanca statu o vreme inconstienta dupa care se trezi cu greu si incepu sa bata cu pumnii in acel zid vazand ca o umbra se apropia de ea.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Soimul argintiu se intoarse destul de repede si disparu intr-o ceata de lumina. Hawkeye isi scoase buza inferioara la inaintare. Stia ce insemna asta. Si inca o stia prea bine. Cautarea lui nu fusese eficienta. Stranse mai mult bagheta in mana. Era din ce in ce mai tensionat, din ce in ce mai stresat. Nu-i placea sa nu stie ce se intamplase cu Ozzy si nu-i placea locul in care se afla. I se parea ca e mereu urmarit si abia daca se mai abtinea sa nu se uite peste umar.
  Insa, in toata nebunia asta, singurul lucru care il scoase din gandurile din ce in ce mai panicate a fost maraitul ferm ce se facu auzit. Inghiti in sec si se uita in fata. Zambi crispat spre animalul cu blana neagra si cu colti ca niste pumnale. Insa privirea... Privirea aceea insetata de sange, dura si alba, il baga in sperieti.
  " Cuminte cutu..."
  Alt marait, mult mai pronuntat.
  " Cuminte pisicuta?"
  Un raget in toata puterea cuvantului.
  " Bestie!"
  Se intoarse pe calcaie si o tuli, trimitand blesteme in urma sa si ridicand scuturi. Era atat de preocupat incat nici nu observa craca ce se lasa amenintator la nivelul sau. Fruntea lui o lua in plin, iar Hawkeye pica pe spate. Orice animal disparu, lasandu-l singur intr-o tacere apasatoare.
  

[Ozzy Vidan Q]

Ozzy batea cu toata puterea in acel paravan si daca era din sticla sigur era spart pana acum.Se dadu mai in spate vazand ca aceea umbra se apropia amenintator de ea si cum se se tot indeparta ajunsese la trunchiul unui brad , si simtind cum se opri si ca nu mai avea cum sa dea inapoi .Isi intoarse privirea spre zid si il vazu pe Hawkeye.Incepand apoi sa strige si sa bata din ce in ce mai tare , soimeanul dadandui un licar de spernata lu Ozzy.Vazu ca nu primi nici un semn si ca striga degeaba incerca sa se transforme din nou pentru a putea fugi si sa se ascunda .Prima incercare ii fu fatala chiar epuizandui toate fortele , se mai uita odata prin asa zisul zid si transformarea avu loc ,Ozzy o lua din loc si fugi cat de departe putu.
Era fericita ca insfarsit il vazu pe soimean si stia sigur ca undeva va gasi o iesire si se vor intalni.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ii bazaiau urechile. Iar ceva lichid si cald ii gadila usor partea dreapta a fruntii. Hawkeye isi ridica mana si atinse pielea, insa sasai printre dinti din cauza usturimii. Cand isi retrase degetele si se uita la ele, nu era atat de surprins sa le vada rosii. Presupuse ca lovitura fusese destul de dura.
  Se ridica, buimac, ametit, si se clatina o clipa pe propriile-i picioare. Capul il durea usor. Hawk se uita in jur, cu ochii intredeschisi si strambandu-se ocazional. Maine dimineata o sa aiba o frumusete de durere de cap de va putea sa jure ca se imbatase si avea o mahmureala geniala. Ceea ce era destul de anapoda.
  Casca ochii cand observa lupul cenusiu ce venea spre el. Pentru o clipa infinita, se temu ca era o alta piedica. Apoi, gandul zbura pe fata varcolac de la Cercetasi. Isi ridica instinctiv mainile, incercand sa-si apere pieptul si capul. Dar ceva nu mai urla pericol in mintea lui, iar Hawk ingenunche in fata canidei. Nu, era ceva familiar aici... Isi intoarse capul, de parca asta avea sa-l ajute sa gandeasca mai limpede. Simtea ca lipsea o singura piesa din joc. De indata ce ar gasi-o, toate ar avea logica.
  

[Ozzy Vidan Q]

Ozzy se simtea ca intr-un joc in care unul dintre cei doi pioni trebuia sa cada ,sa piarda, ea stia prea bine ca nu avea cum sa castige acest joc deoarece nu vroia sa isi piarda prietenul si daca era sa aleaga dintre viata sa si a soimeanului sar fi sacrificat chiar ea .Soimeanca alerga fara oprire nici nu se mai uita in urma ca daca se oprea era sigura ca va claca .Intrebarea pentru ea era cine ii doreste raul si pana la urma ce dorea de la ea .Poate era un experiment poate un test in care trebuia sa isi dea seama de calitatile sale si sa aibe grija de aproapele sau dar nu era asa.Vazu un loc unde poate sa se adaposteasca si se opri .Soimeanca era disperata si observa ca era ranita vroia ca acest joc stupid sa se termine stia doar ca era un joc al minti care te autodistrugea si ea simti ca nu mai putea.
-Oprestete te rog oricine ai fi ia ce doresti dar te rog sa ne lasi in pace ,spuse soimeanca plangand.
Trupul sau incepu sa tremure necontrolat se simtea pierduta isi vroia viata inapoi dorea ca ceea ce facea acum sa fie doar un vis si cand se trezea sa fie cu capul pe masa subreda unde ramase ultima oara si vru ca Hawkeye sa o bata pe umar pentru o trezi .Locul unde era acum incepu sa se schimbe totul prinse din nou culoare iar privirea i se incetiosa .Intr-un adevar Ozzy se gandi atat de mult la intamplarea asta incat se trezi buimaca inapoi in biblioteca cu Hawkeye langa ea .
Insa cand se uita la trupul sau observa ca din mana sa curgea sange si avea o rana destul de mare.Ochii i se umplura de lacrimi de bucurie ca il vedea insfarsit pe Soimean.
-Hawkeye !!!Sarind la gatul acestuia si il lua la brate
-Cat de bine imi pare ca te vad. Dar observa ca si soimeanul avea o rana destul de mare pe frunte.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi inchise ochii si incepu sa numere de la o suta, in sens invers. Daca toata smecheria era in mintea sa, atunci avea de gand sa o termine cat mai repede. Incerca sa se gandeasca la sala de biblioteca, la masa prafuita si la minunatiile de carti vechi. La mirosul paginilor ingalbenite de vreme si al cernelii uscate de ani. Nu-l mai interesa de lup, de labirint, de lucrurile fara noima, de animalele ciudate. Nu-si dorea decat sa stea linistit intr-un colt si sa o stie pe Ozzy in siguranta langa.
  Ceea ce-l trezi la realitate a fost perechea de brate impletite brusc in jurul gatului sau si porecla strigata de o voce familiara. Hawkeye clipi, uitandu-se la rafturile umbrite si cunoscute.
  " Ozzy!" reactiona ca traznit si ii puse din reflex mana in jurul umerilor. Isi pleca privirea pentru a o cerceta. Se stramba. Primul lucru care il ingrijora erau obrajii umezi si ochii usor inrositi. De ce plangea? Al doilea lucru care il ingrijora era lovitura zdravana de la spate. O privi serios in ochi, incercand sa-si dea sema de lucruri ce probabil nu mai aveau sens. Eh, era timpul ca viitorul student la medicina sa intre in actiune.
  " Intoarce-te" facu el si isi sufleca manecile pentru a se uita cu atentie la rana ei. " Ce s-a intamplat?" reusi sa intrebe intr-un final, nesigur de cele petrecute.