Darkmark RPG Forum
/
Hogwarts
/
Sala Trofeelor
/
Always come back here
|
Always come back here
|
|
26 Jan 2011, 23:10
Post: #41 |
|||
|
|||
|
Imi era foarte greu sa vorbesc despre el,de mult nu o mai facusem..De mult nu mai vorbisem cu cineva despre Jake,dar acum parca simteam nevoia sa imi las sufletul sa respire si mintea sa mi-o ia la goana penru un moment asa ca am inceput sa ii povestesc Cercetasei cate ceva:
"Stii..Era foarte calm,iubaret,prietenos.. Se poate imprieteni cu oricine,ceea ce m-a dus cu gandul la inca un motiv in plus pentru care el nu ar avea ca cauta la Viperini,insa asta a fost din nou o alta...incercare destul de reusita din partea lui Porrin,poveste lunga. Nu pot uita cat de bine se intelegea cu mama si tata,pur si simplu ii iubea,iar ei la randul sau pe el. De aceea au fost de acord sa ma casatoresc cu Jake cand vom termina anul VII si bineinteles,vom deveni Adulti,insa se pare ca norocul nu a stat de partea noastra... Parintii mei au fost devastati cand au auzit ce s-a intamplat,au plans si ei..Dar o buna bucata de timp eu nu am reusit nici sa plang,imi plangea doar sufletul..Stiau ca setea de razbunare e mare in sufletul meu..de aceea m-au ferit un timp de orice lucru ce m-ar fi putut rani...Eram foarte vulnerabila..!" Vorbisem,de fapt ii spusesem putin prea multe asa deodata,insa sunt sigura ca Bell va intelege cum m-am simtit si cum ma simt in continuare... ![[Image: giphy.gif]](https://media3.giphy.com/media/Cn1dqRNSIJ5n2/giphy.gif) |
|||
|
|
27 Jan 2011, 14:24
Post: #42 |
|||
|
|||
|
Cercetasa o privi cu blandete; stia ce simte Rosalie..stia pentru ca si ea simtea la fel. Acel gol sufletesc, pe care nu il putea umple nimeni. Acea absenta glaciala, care nu putea fi rascumparata de niciun prieten sau parinte. Era ca si cum o bucata din sufletul tau ar fi murit o data cu cel drag..ca si cum persoana pe care ai ingropat'o avea jumatate din tine.
Si ironia sortii - nu puteai face nimic; nu puteai sa plangi, pentru ca erai prea distrusa. Nu puteai sa razi, pentru ca ar fi fost de'a dreptul patetic. Nu puteai sa te concentrezi la ceva, pentru ca toate gandurile iti erau concentrate pe el..iar trecutul parea mult mai infloritor decat viitor. Nu aveai cum sa speri la o zi mai buna..fara el, viata era altfel. Era pustie..goala..de parca i'ar lipsi ceva sa fie completa. "-A fost intr'adevar o tragedie; nu cred ca iti vei reveni vreodata complet" sopti Bell, ragusita. "Dar timpul trece..iar o data cu el, ranile incep sa se vindece. Putin cate putin, in fiecare zi. Chiar daca acum nu simti, peste ani iti vei da seama ca absenta lui nu te mai umple de groaza cum se intampla in primele momente dupa moartea sa.." continua ea, incetisor. |
|||
|
|
|
28 Jan 2011, 12:31
Post: #43 |
|||
|
|||
|
Ascultam cuvintele lui Bell si stiam ca in mare parte are dreptate,stiam ca nu spune aceste lucruri doar ca sa ma linisteasca fiindca intr-adevar asa si gandea. Am oftat..Imi era atat de greu sa ma gandesc la viitor,desi Jake mi-a spus sa nu il las pe el sa imi acapareze intreaga viata..desi cand imi apare intr-un vis incearca sa imi arate cum este viata..fara el. Si totusi..imi e foarte greu sa inteleg,intr-adevar nu mai ma simt la fel ca in prima zi cand am aflat tragedia,de fapt atunci nici macar nu simteam nimic...am fost atat de bulversata incat nu am fost in stare nici sa plang,nici sa constientizez ce s-a intamplat...
"Bell...ai dreptate...Au trecut doi ani si nu mai sunt la fel ca atunci,dar stiu ca durerea va persista mereu si stiu ca el nu va iesi din sufletul meu niciodata. Va ramane ca cea mai minunata amintire din viata mea..Dar tu? Tu ce imi poti spune despre Hayden? Stiu ca ti-e greu,dar macar incearca..." |
|||
|
|
|
28 Jan 2011, 15:14
Post: #44 |
|||
|
|||
|
Cercetasa zambi trist, dandu'si parul pe spate; erau atat de multe amintiri despre Hayden, incat nici nu stia cu care sa inceapa. Le pastra pe toate in suflet, atenta la fiecare detaliu. Nu vroia sa dea uitarii nici macar una din ele..erau atat de pretioase..erau singura ei dovada ca Hayden existase cu adevarat, si nu fusese un simplu vis, spulberat prea devreme.
"-Ce pot sa spun..era un prieten cum nu am mai intalnit niciodata" sopti cercetasa, cu un glas mic. "Si tocmai de asta va ramane pentru totdeauna in amintirile mele..ne faceam temele impreuna..mancam impreuna, stateam impreuna. Aveam aceleasi gusturi..ne placeau aceleasi materii..de parca eram frati gemeni, pierduti la nastere" continua ea. "-Dar la fizic?" intreba Rosalie. "-Inalt..slab, cu ochi albastri, un ten deschis la culoare si par brunet" remarca Bell. Isi aduse aminte de acei ochi de culoarea cerului senin, in care se pierdea de fiecare data cand se uita. Era un sentiment atat de ciudat..se simtea protejata..simtea ca nimeni nu ii poate face niciun rau. Asta pana cand acei ochi s'au inchis..pentru totdeauna..lasand'o pe ea prada durerii si dorului. |
|||
|
|
|
28 Jan 2011, 19:23
Post: #45 |
|||
|
|||
|
Am ascultat cuvintele Cercetasei si m-au facut sa lacrimez,imi puteam da seama doar prin niste vorbe,care de obicei nu exprima prea multe,cum se simtea Bell si cum se simte in continuare. Este groaznic sa stii ca o persoana atat de draga ti-a fost luata de pe aceasta lume atat de curand. Cum putea cineva sa conceapa ca o persoana atat de importanta din inima unei persoane dispare de parca s-ar fi evaporat in nisipurile timpului?
"Prietenie..neconditionata!~" am reusit eu sa rostesc cu o lacrima curgandu-mi pe obraz despre tot ce imi povestea Bell. Da,asa si era. O prietenie neconditionata. Una speciala,care nu se poate compara cu o alta...Una absolut minunata,dupa care Cercetasa sufera..cu adevarat. |
|||
|
|
|
29 Jan 2011, 13:55
Post: #46 |
|||
|
|||
|
Cum poti sa preiei fraiele unei vieti vechi..cum poti sa continui, cand in inima ta te rogi sa poti intelege ce se intampla in jurul tau..nu exista cale inapoi. Sunt unele lucruri pe care timpul nu le poate indrepta..unele rani care sunt prea adanci..
Era greu..dar nu imposibil. Putea sa priveasca viitorul si sa'l infrunte cu demnitate. Si stia ca avea sa faca asta, o data si o data..dar ii era greu..nu putea sa lase trecutul in urma, nu putea sa se intoarca la viata pe care o avuse inainte de moartea lui. Erau unele rani imprimate adanc in sufletul ei..rani care nu o lasau sa priveasca linistita in viitor, si sa isi continue in pace firul vietii. Dar era constienta ca va veni timpul cand toate acestea vor fi uitate. Cand suferinta va fi doar o amintire neplacuta, strans legata de clipele frumoase petrecute alaturi de el. Iar atunci va zambi, si va rememora cu placere fiecare secunda pe care o traise langa Hayden. Nu putea sa preia din nou firele vietii; avea nevoie de timp..poate de mult timp, ca sa se vindece. Iar dupa ce rana va fi inchisa, va putea sa priveasca cicatricea care o facuse mai puternica. O cicatrice care ii va arata cat de mult s'a shimbat..cat a luptat ca sa ramana in viata si sa infrunte durerea. Dar pana atunci..avea sa se intoarca mereu in trecut..mereu acolo, in mijlocul amintirilor placute, care aveau insa doua taisuri. Si nu regreta..pentru ca nu puteai sa renunti la o amintire de care depinde propria ta existenta, ca fiinta umana..era o cale greu de strabatut, dar nu imposibila. Totul era sa nu cazi..sa te mentii, si sa privesti cu curaj marginile prapastiilor ce se intind de o parte si de alta a potecii vietii tale.. OOC: Topic Closed! |
|||
|
|
|
01 Feb 2011, 17:48
Post: #47 |
|||
|
|||
|
Raizen:
230p Cercetasi 230g Rosalie Andrews Blackfire Closed. |
|||
|
|
« Next Oldest | Next Newest »
|