Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »

/ Necesitatea de a face ceva

Focul din Camera de zi a Cercetasilor era stins de mult. Ramona zumzaia aproape adormita pe unul din fotolii.
Un trosnet iar apoi o soapta o trezira pe Ramona instantaneu.
„-Ramona!... esti aici?” sopti o voce melodioasa de fata.
„-Sunt aici!” raspunse cercetasa entuziasmata.

Aceasta fata era Bell, cu care planuia de mult timp, sa faca o excursie in Camera Necesitatii. Cercetasa scoase o patura si o intinse spre Ramona.
„-O Pelerina a Invizibilitatii? De unde ai asta?” exclamase fata tare, uitand ca toti dorm.
„-Shh! Este o simpla pelerina vrajita!” raspunse Bell aducand degetul aratator spre buze si facandu-i cercetasei semn sa se acopere cu ea.

Doar acum se observa diferenta mare de inaltime dintre Bell si Ramona, care era doar in anul II. Dar, oricum, nimeni nu ar fi putut sa vada asta.
Bell rasufla puternic si batu in tabloul probabil adormit. Femeia inca sforaia asa ca Ramona intinse mana sa mai bata odata, dar tabloul se deschise necontenit.
„-Huliganule! As vrea sa te vad pe tine ca te trezesti in mijloc de noapte..” bolborosea femeia grasa din tablou, la adresa unui baiat din anul V care tocmai intrase.

Bell se trase repede, din instict, agatad-o pe Ramona care scoase un tipat soptit.
Baiatul se uita bine prin prejur, apoi se duse pana la unul din fotoli.
Bell ii facu un semn Ramonei, pentru a nu o mai surprinde din nou, apoi sarira impreuna prin gaura tabloului, care era sa le prinda acolo.

Ajunse in linistea coridorului, privira in urma; tabloul Dnei Grase se inchise brusc in urma lor, cu o mica trantitura. Adevarul era ca saraca femeie din tablou era aproape in fiecare noapte trezita de buna-vointa unor cercetasi care cautau aventuri in miez de noapte. Dar ce putea face? Nu avea alta solutie decat sa se dea la o parte.

Ramona chicoti incet, iar Bell zambi.
"-In Camera Necesitatii, da?" murmura cercetasa.
"-Dap..astept asta de mult timp" ofta Ramona, incantata.
"-Imi aduc aminte ca eu am ajuns acolo din pura intamplare" remarca Bell.
"-Wow..asta da noroc chior" chicoti Ramona.
"-Vroiam un loc unde sa ma ascund de Filch..si usa a aparut din neanta" raspunse fata.

Incepura sa urce treptele spre etajul VII, si curand ajunsesera in fata peretelui vrajit, care ascundea in spatele sau cel mai folositor secret din adancurile Hogwarts'ului. Trecura de trei ori prin fata lui, dorindu'si un loc unde sa stea, si curand aparu o usa din stejar masiv, cu un maner din alama.
"-Dupa tine" chicoti Bell.

Ramona isi dadu jos pelerina, lasand-o pe Bell invizibila. Inainta pana la usa maronie, apasa clanta de arama iar apoi se trase in spate, lasand usa sa scartaie in voia sa.
In sala, un semineu aredea armonios, luminand camera primitoare. O biblioteca dintr-o parte in alta a peretelui, cu carti invelite in piele, le facea cu ochiul, fetelor. Intr-un colt se afla o masuta minuscula pe care se afla un ziar gros, un pergament si cateva instrumente de scris. Pe jos era un covor vechi dar totusi pufos, si o gramada mare de perne visini. Ramona inainta inauntru asteptand-o pe Bell sa aparã lângã ea.

„-Bau!” tipa Bell vazand-o pe Ramona atat de absorbita de imaginea camerei. Cercetasa tresari, facand-o pe Bell sa rada.
„Deci camera asta se transforma in orice ai nevoie?” continua Ramona uimita.

Bell zambi, aproband usor din cap; isi aminti de prima sa vizita in acea incapere atunci cand vazu entuziasmul de pe chipul cercetasei. Parea ca trecuse atat de mult timp de atunci, incat abia daca isi mai aducea aminte. Oricum, fusese o experienta de neuitat, pe care avea sa o tina minte - poate nu cu detalii - toata viata.

Intra in incaperea ce isi arata tainele interzise in fata sa si privi in jur. Era atat de primitor acel loc, incat venea aproape in fiecare seara sa petreaca putin timp acolo. Pur si simplu o linistea..o facea sa se simta in siguranta..era un loc pe care puteai sa'l confunzi usor cu acel cuvant magic, "acasa". Aerul din interiorul sau iti dadea aproape aceeasi impresie, de fiecare data.

Ramona chicoti incet cand vazu flacarile entuziasmate, ce se incolaceau in noante rosiatice, iar Bell se aseza pe una din canapele. Isi sprijini incet capul de o perna moale, iar Ramona veni langa ea.
"-E minunat" sopti aceasta.
"-Stiu..una din cele mai frumoase secrete ale castelului" remarca Bell, vioaie.

Secrete, acest cuvant trezi o aminitre neplacuta in capul Ramonei, care duse direct la cuvantul minciuna.
Micuta cercetasa sari repede de pe canapea, si inainta direct la biblioteca prafuita.

"-Crezi ca am putea gasi cartea Secretele nebanuite ale Hogwartsului?" intreba aceasta scotandu-si bagheta.

Accio Secretele nebanuite ale Hogwartsului se auzi lin din gura Ramonei. In ultimul raft tremura putin o carte, iar dupa cateva secunde un teanc mare de carti cazura pe si langa Ramona.
Bell tresari repede si ajunse din doi pasi langa ea, Ramona se ridica inbufnata, apoi scoase un icnet. Toate acele carti erau despre Hogwarts si secretele sale.

"-Cum se face ca tu cunosti vraja Accio, deja?" intreba Bell dupa ce iesi din starea de uimire care i se imprimase mai devreme pe chip.
"-Ei bine, am vrut sa o invat, asa ca am cautat o carte de farmece la Biblioteca." raspunse Ramona scarpinandu-se in cap.

Cercetasa incepu sa rada; isi aminti nenumaratele ore petrecute la biblioteca, incercand sa invete vraji complicate inainte ca acestea sa fie predate la ore. Mereu stiuse farmece dinainte, iar lucrul asta o facea sa se simta bine. Cand exersa noptile in clase goale, sau in Turn, vraji noi, mai complicate, inima i se umplea de bucurie. Iubea magia si tot ce tinea de ea.

Privi cartea cu coperti groase, din carton negru si zambi; si ea descoperise un asemenea volum, dar arata putin mai diferit cu 7 ani in urma. Era intr'o seara, la Biblioteca, in Sectorul Interzis. I se paru ciudat sa gaseasca o asemenea carte tocmai acolo. Pana la urma, ce era asa interzis la ea? Nimic..isi raspunse singura, si se gandi ca probabil ajunsese din greseala pe raftul acela.

Ramona o privea putin dezorientata; probabil furtuna de amintiri o facu pe Bell sa para mai ganditoare ca niciodata.
"-Scuze" sopti ea, dandu'si o suvita de par din fata.
Ramona incuviinta usor din cap.
"-Se ma intampla" marturisi ea.
"-Sa pic pe ganduri si sa uit ca sunt unde sunt?!" chicoti Bell. "Da, intr'adevar..se mai intampla" continua ea, cu un mic zambet inflorit pe buze.

Ramona se intoarse, zambind, spre teancul urias de carti. In coltul gramezii, o carte veche si groasa, striga dupa atentie. Fata ezita cateva clipe in fata cartii, observand ceva neobisnuit la aceasta, dar fara sa isi dea seama ce.
Cercetasa lua cartea, ridcandu-se si se apropie de Bell, care inca era cuprinsa de ganduri.
Ramona intinse cartea spre Bell,care intoarse coperta groasa din piele, cu plictiseala. Filele manualului incepura sa se rasfoiasca singure, cu o viteza uimitoare.
In trei secunde, Camera Necesitatii ramase goala. Cercetasele se evaporasera rapid, ca si cum nici nu ar fi fost acolo.
Un coridor lung si intunecat, cu peretii de piatra, le primise pe Bell si Ramona, in mijlocul unei discutii serioase.

„-Mark, ti-am spus, nu mai chemam pe nimeni aici!” tipase o voce subtire de fata.

La auzul acestor voci, Bell o luase pe Ramona de mana si o trase inainte, vazand ca aceasta ramase incremenita. Inainte zarira doi elevi de la Viperini, care nu aratau cunoscut, semmn ca fetele se deplasasera in trecut.

„-Haide, Gwyneth, de unde stii ca nu mai stie nimeni de camera asta?” zise baiatul, care parea sa fie Mark.

Cuvantul camera le daduse cercetaselor un impuls, acestea devenind din ce in ce mai curioase.

OOC:Scuze ca am schimbat subiectul.

OOC: Nu'i nimic pare interesant

Cercetasa asculta dialogul celor doi, cu pulsul batandu'i aproape dureros in urechi. Stia ca nu e in prezent, pentru ca cei doi elevi nu erau in acel moment la Hogwarts. Intrebarea era - calatorisera in trecut sau in viitor?! Parca erau in trecut, pentru ca robele pareau mai demodate, mai invechite. Si totul avea un aer antic, in discordanta cu perspectivele viitorului.

Hotarase deci ca se aflau in trecut. Urmatoarea intrebare era - de ce le aduse cartea aia tocmai aici?! Erau la etajul VII; Bell cunostea prea bine acel coridor, care ducea catre peretele in spatele caruia se ascundea Camera Necesitatii. Ce carte idioata se gandi cercetasa, dandu'si ochii peste cap. Uite cum s'a dus seara mea linistita! continua ea.

"-Bell?" sopti Ramona, tragand'o incet de maneca.
Uitase ca e acolo; incepea sa se sature de chestia asta.
"-Da, Mona" replica aceasta.
"-Cei doi au disparut" remarca cercetasa.
Perfect!
"-Poate au intrat in camera" murmura Bell, apropiindu'se de zidul rece.

Fetele inaintara plictisite pana la locul pe care tocmai il parasira acum zece minute. Desi Bell inca mai cauta cu privirea prin peretii reci ai coridorului, Ramona zari intamplator usa Camerei Necesitatii, care era mai lucioasa, mai curata si mai noua decat oricand.

„-Bell!...Uite!” exclama cercetasa in soapta, parca temandu-se sa nu o auda cineva, si o trase pe eleva de maneca.

Cercetasele inaintara incet spre usa, care parea intredeschisa. Ramona intinse mana si impinse bucata de lemn, care nu scartaia de loc, lucru foarte ciudat. Inainta putin prin camera, alaturi de Bell, acestea oprinduse fiecare obiect din incapere.
Totul stralucea, desi obiectele din odaie pareau sa fie aceeasi. Aceste indicii, care constau in uniformele foarte demodate si mobilierul care parea nou, le dovedea fetelor, ca se aflau intr-o perioada foarte indepartata de cea din care tocmai plecasera.
Intrand in sala, cercetasele tocmai ii gasira pe Viperinii, care le lasasera in urma. Acestia stateau pe o canapea, iar baiatul se apropia din ce in ce mai tare de fata. In momentul cand buzele lor aprope se contopisera, cartea interveni, ca si cazuta din cer, in fata martorelor.
In cateva secunde Bell si Ramona se aflau intr-o sala enorma, plina de praf si mizerii, lipsita de ferestre, si alcatuita din caramizi mari si vechi. Dintr-un loc in altul, pe un suport gros de fier era asezata o lumanare care parea sa lumineze cat sapte. Era o atmosfera infricosatoare, desi era probabil mai frig de -5 grade, cercetasele nu tremurau, erau prea uimite pentru a face asta. Dintr-un colt, un baiat patrunse prin perete, si trecu direct prin Bell, care protesta. Era un Astropuf inalt, din anul 7, care nu avea aerul antic al Viperinilor de mai devreme.

„-Hapciu!” stranuta Ramona de la praful gros de pe pereti si podea.
„-Simt ca sunteti aici!” spuse Astropuful, intorcandu-se spre peretele opus.

Bell tresari, privind'o ingrijorata pe Ramona; parca vroia sa o intrebe daca se referea la ele, dar baiatul tocmai "trecuse" la propriu prin ea. Deci, ar fi fost cam urat din partea lui sa o observe. Se gandi ca probabil erau in fata unor amintiri; iar in amintiri, oamenii ce apartin trecutului nu le vad. Poate asa si era..sau cel putin, asta spera. Oricum, nu il cunostea pe acel astropuf. Parea mult mai..modernizat.

"-Haideti, nu va mai ascundeti!" mormai el.
Din spatele lui se auzira cateva chicoteli, iar o Pelerina Invizibila fu data jos, dezvaluind siluetele zvelte a doua fete. Erau gemene - aceeasi inaltine, aceeasi constitutie plapanda, aceeasi ochi albastri si acelasi par negru ca abanosul. Tenul alb, aproape ca de portelan, stralucea feeric in intuneric.
"-Ti'a luat ceva timp, Nate" sopti una din fete.
Tanarul zambi; le privi pe amandoua cu glasul pierdut.
"-Nici acum nu ne deosebesti, nu?" ofta cealalta geamana.

Bell si Ramona incepura sa rada; vesnica problema a gemenilor identici.
"-Eu sunt Olivia" murmura prima fata.
"-Iar eu June" continua cea dea doua.
"-Stiu ca sunteti la Cercetasi!" mormai astropuful, incercand sa se apere.
"-Nu e de ajuns, Nate" chicoti Olivia, dandu'si ochii peste cap.
"-Lasati asta la o parte..l'ati adus?" sopti baiatul, privind in jur.