Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Need friends

Roland o privea cu niste ochi cat cepele, nu pricepea absolut nimic, o fi el greu de cap dar asta le intrecea pe toate, nu putea sa priceapa de ce il iubea si ea asa de mult. Nu intelegea nimic dar o saruta inapoi, ei chiar ii pasa, ii pasa cu adevarat. Era oarecum un soc pentru el sa gaseasca pe cineva care nu se temea de el si care il aprecia asa cum era, inuman dar totusi increzatoare in el. Deea il facuse sa inteleaga ceva ce nu ar fi reusit sa realizeze singur, intelesese ca era iubit.

Acum putea spune ca era cu un pas mai aproape de a fi uman. Era din ce in ce mai uman, devenea ceea ce nu sperase niciodata ca va putea fi, el era acum foarte aproape de a fi om desavarsit, doar daca nu ar mai fi avut nevoie de ura lumii ca sa nu moara.....................Si asta insemna ca era singurul pas pe care trebuia sa-l faca, pasul final de la monstu la om.

Te iubesc, in sfarsit pot spune ca inteleg emotia asta neasteptata, senzatia asta, o inteleg in sfarsit, sunt aproape de a fi uman si totul e datorita ajutorului tau.

Si eu te iubesc,tu esti totul pentru mine.O sa spui ca sunt prostuta,cum ma pot indragosti asa de de repede.Tu esti singurul care ma putut intelege atat de bine.
Fata incepu sa zambeasca,si zambea cum nu o mai facuse niciodata pana atunci.
Baiatul o lua de mana si o saruta cu putere,in aer se simtea miros de capsuni.La fel ca la primul lor sarut.Acel sarut magic care o afcuse sa prinda aripi.
Insa de fiecare data cand il saruta isi aducea aminte de acea bucatica de care a fost nevoita sa se rupa.Acea buctica care o data o facea fericita.Insa acum nu trebuia sa mai vorbeasca de trecut.Era cu el.Il facea ,,uman" asa cum spunea el.
Nu putea defini acel uman,purtarea ei nu era atat de umana pe cat credea el.
Mereu era o ciudata,toata lumea trecea pe langa ea si o imbrancea pe strada.In scoala toti se luau de ea,si deodata pleaca in alta parte si gaseste fericirea.
Nu'i mai pasa de nimic.Era cu el si nimic nu'mi ami putea desparti....sau nu...Insa stia ceva: il iubea mai mult decat orice.

Roland intelesese ca el era ciudat, fata nu pricepea de ce el nu se considera uman. El se nascuse intr-o lume in care nu existau oameni si cei din lumea asta prin care traise toti il fortasera sa fie un monstru, daca ii spunea povestea vietii lui ar fi ingrozit-o dar nu vroia sa para ceva ce nu era.

Sper sa nu te sperii de ce-ti voi spune dar vad ca nu intelegi ce vreau sa zic prin "uman".......................E foarte simplu eu am trait numai cu dorinta de distrugere, fericire tristete, suparare, bucurie, dragost, dupa parerea mea asta defineste un om.............................eu am avut parte de tot ce era rau dar de ce era bine nu am avut parte deloc.............................Tu esti cea care m-a ajutat sa vad binele......................................M-ai ajutat sa nu mai vreau sa dispar.........................................Pana acum am crezut ca sunt conceput numai ca sa ucid.........................................Tu, tu ai reusit sa ma ajuti sa inteleg ca nu asta era singurul lucru pentru care existam...................acum exis pentru a fi alaturi de tine.................................Asta e noul meu scop, acum exist ca se ta fac pe tine fericita si fericirea ta e molipsitoare.................................Ti-am mai zis esti raza de lumina din camera mea intunecata, esti usa mea catre exterior.........................M-ai ajutat sa ies din intuneric si sa pasesc in lumina........................................

Fat intelesese tot.Nu vroia sa mai afle nimic despre el,despre baiatul care o fermecase si care o invatase ca e speciala in felul ei.
Care o facuse sa gandeasca mai departe de lumea ei,de ceea ce o inconjoara.
Fata la sarutat si asa au ramas muult timp...