True friends are forever
|
26 Oct 2010, 14:54
Post: #11 |
|||
|
|||
Cercetasa ramase pierduta in ganduri, privind chipul mamei sale. Semanau atat de mult..aceiasi ochi caprui, acelasi par lung si ondulat..acelasi ten alb ca zapada.
"-O chema Blair..Blair Greene" murmura cercetasa, privind chipul Isabellei. Acesta se destinse intr'un mic zambet, iar urma de incruntare disparu. Era atat de familiar..se simtea ca acasa, in fata focului, intr'o seara de decembrie friguroasa si strapunsa de ger. Isi ridica privirile si inchise jurnalul. Il puse cu grija pe masuta, iar copertile din catifea albastra stralucira vag in lumina palida a flacarilor. Arunca o privire ceasului de pe semineu, care arata deja ora 1. Totusi, niciun strop de oboseala sau somn nu ii strabatea corpul. Se simtea, implinita..daca putea spune asa. Avea sentimentul ca descoperise ceea ce vroia, dar in acelasi timp vroia sa citeasca mai mult. Gandurile ei, gandurile mamei.. Issa tusi usor, iar Bell isi ridica privirile spre ea.. |
|||
29 Oct 2010, 18:01
Post: #12 |
|||
|
|||
Isabella aþinti cu privirea flãcãrile ce se miºcau haotic. Rãmãsese neclintitã în fotoliul ei de lângã ferestrã ºi þinea strâns în mâini ceaºca ce acum nu mai era fierbinte, ci doar caldã. Lichidul aromat din canã era bãut doar pe jumãtate.
Fosta Cercetaºã continua sã priveascã parcã trecând prin flãcãrile ºemineului la ceva vãzut numai de ea. În faþa ei se materializa amintirea aceea.. O amintire pe care nu avea sã o uite niciodatã. *
Totul se petrecuse acum opt ani.. Stãtea în faþa tatãlui ei ºi nu spunea nimic. Era revoltatã. Era nervoasã. Îl ura. Gesticulã enervatã ºi spuse cu o voce cât mai ameninþãptoare cã pur ºi simplu nu e corect. "- Poate cã nu. ªi aº fi vrut acelaºi lucru pentru tine pe care îl vrei ºi tu. Dar nu. Nu îmi vei cãlca pe urme." îi rãspunse calm, stând cu mâinile împreunate la spate, cu privirea aþintitã pe geam. "- Dar nu vreau." spuse ea ºi mai enervatã privindu-l cu urã. "- Dar nu ai de ales! Parcã voiai sã mergi în Armatã. Nu poþi sã respecþi nici mãcar un simplu ordin?" zise el tãios întorcându-se cu faþa spre ea. Isabella se apropie de el ºi îl privi þintã în ochi. "- Cum sã respect un ordin de la cineva care îmi interzice sa fac ceea ce îmi doresc. Adicã mã merg în Armatã? Cum poþi vorbi de ordine ºi de respectarea lor, când chiar tu îmi interzici sã fac parte din Armatã?!" Se întoarse pe cãlcâie ºi ieºi din camera întunecatã. Aºa fusese nevoitã sã renunþe la cariera militarã, la visul ei ºi sã vinã sã studieze la Hogwarts.. *
Reveni la realitate trezitã de un strãnut de-al lui Bell. Îi zâmbi ºi vorbi încet, încã prinsã în amintire: "- Sãnãtate." You run. I con.
Tiger don't change their stripes.
|
|||
30 Oct 2010, 12:07
Post: #13 |
|||
|
|||
Viata pare o nebunie, sfarsita fara inceput..
Cuvintele ii rasunara in tot corpul, facand'o sa tremure usor Nu putea sa'si scoata din cap cele doua versuri, ce cuprindeau atata adevar in cele cateva cuvinte. De ce era asa? Si de ce sa nu fie altfel..isi raspunse Bell, cu un mic oftat. Inca ii parea rau, dar stia ca e cam tarziu sa mai faca ceva..vroia sa o ia de la capat, era constienta ca oricum nu ar fi avut niciun viitor impreuna. Si cu toate acestea, sentimentul ala ca totusi trebuia sa incerce inca o bantuia. Dar isi ridica cu mandrie capul si isi promise ca va trece peste asta. Ca de fiecare data..era puternica, era in stare sa uite si sa ierte. Dar in situatia asta, lucrurile stateau altfel.. Cum era sa piarda ceva ce..nici macar nu avusese? Nu puteai sa renunti la ceva ce nu ai avut niciodata, nu? Si atunci, de ce plasmuirea imaginilor inca ii inundau mintea si aduceau o paloare de frustare?! De ce nu putea sa renunte o data pentru totdeauna, si sa treaca mai departe? Pentru ca era mai greu de data asta..trebuia sa realizeze mai intai ca nu are ce sa piarda, iar apoi sa se obisnuiasca din nou cu acceptarea infrangerii.. |
|||
28 Nov 2010, 23:02
Post: #14 |
|||
|
|||
Isabella încã privea flãcãrile ce se unduiau uºor. Acesta era un moment atât de bun de a se gândi la.. ei bine, orice. Dar avea atât de multe pe cap încât nu ºtia ce sã mai facã, dar îºi dorea doar sã scade de acele griji ºi sã se concentreze cât mai mult pe ceaºca aceea caldã de ceai.
Dar într-o fracþiune de seuncã, fãcu ochii mari când o imagine îi strãpunse gândurile îndepãrtate. "- Warro." ºopti ea. Bell o rpvi nedumeritã ºi o întrebã cu o singurã privire ce se întâmplã. "- Warro.. Tu nu l-ai vãzut, nu-i aºa?" întrebã Isabella în timp ce lãsa cana de ceai pe mãsuþã. Bell clãtinã uºor din cap ºi Isabella zâmbi în timp ce scoase de sub pelerinã o pozã cu un Rottweiler de numai trei luni. Stãtea pe o pãturã albastrã ºi dormea liniºtit, pieptul sãu ridicându-se ºi coborând regulat. You run. I con.
Tiger don't change their stripes.
|
|||
29 Dec 2010, 17:47
Post: #15 |
|||
|
|||
Cercetasa zambi si privi poza.
"-E superb..si cat e de micut" spuse ea, inveselindu'se. Nu vroia sa se schimbe..niciodata. Pur si simplu incerca sa ramana aceeasi Bellyshor, dintotdeauna. Si era convinsa ca in ciuda trecerii timpului, nu era schimbata major. Un alt gand ii intuneca mintea, dar incerca sa'l alunge cu o usoara clatinare. Nu trebuia sa isi tina in frau sentimentele alaturi de Iss. Stia ca ea ar fi putut sa o inteleaga, oricand. Pentru ca era o prietena prea buna. Dar in acelasi timp simtea nevoia sa pastreze pentru ea durerea aia, care era naucitoare cateodata. Se ridica usor de pe canapea, si se indrepta spre raftul cu carti. Puse jurnalul mamei inapoi, dupa care se intoarse ganditoare spre Isabella. Aceasta ii zambi, si isi dadu parul lung pe spate. Vroia sa ramana acolo pentru totdeauna. Se simtea mult prea bine..in siguranta. Camera era un loc unde ar fi vrut orice om sa'si petreaca restul zilelor. Sau macar cateva ore de reflectare. "-Iss.." sopti Bell. Tanara isi atinti privirile pe chipul ei palid, si zambi incetisor. "-Cat de mult m'am schimbat eu?" intreba cercetasa, cu o urma de regret in glas. OOC: Iss mai e valabila faza cu no power-play? ![]() |
|||
08 Jan 2011, 23:54
Post: #16 |
|||
|
|||
Isabella o privi atentã, apoi îºi umezi buzele în încercarea de a-ºi gãsi cuvintele. Era o întrebarea pe care ºi ea ºi-o adresa foarte des. Ajunsese sã se gândeascã ºi la cât de mult se schimbase ea. Acea Isabella, elevã a ºcolii Hogwarts dispãruse demult, deºi probabil cã încã mai trãia undeva în mintea ei.
Revenind la întrebarea pe care i-o pusese Bell, fata fu nevoitã sã se gândeascã puþin, dar apoi sã rãspundã cu un zâmbet pe buze: "- Într-un fel.. te-ai schimbat radical. În alt fel.. deloc." Se încruntã puþin analizând din nou ceea ce tocmai spusese. ªtia cã trebuia sã explice asta, dar cuvintele refuzau sã mai iasã. Într-un final îºi gãsi putearea de a continua: "- Te-ai schimbat în multe privinþe. Eºti mult mai atentã la tot ce e în jurul tãu, din câte observ. Eºti mai maturã, deºi vãd încã înãuntrul tãu acea fire pe care o aveai când erai doar "Bellyshor". Acum eºti mult mai mult.." fãcu o scurtã pauzã ºi observã cum nu-ºi mai gãsea nici cuvintele ºi nici puterea de a explica. Dar ºtia cã Bell avea sã înþeleagã oricum, aºa cã ridicã privurea spre ea ºi surâse: "Totuºi nu mã pot decide dacã te-ai schimbat su nu.. Pentru mine eºti aceeaºi prietenã bunã, pe care sper sã o pãstrez o viaþã întreagã." You run. I con.
Tiger don't change their stripes.
|
|||
09 Jan 2011, 00:24
Post: #17 |
|||
|
|||
Bell ofta incetisor si isi lasa privirile in pamant; simea acelasi lucru fata de Isa. Era una din primele prietene pe care si le facuse de cand ajunsese la castel..alaturi de Bella sau Desiree..dar fiecare din ele era speciala intr'un sens diferit. Isa era cea mai apropiata. Si intr'un fel, tinea la ea aproape ca la o sora.
Ii fusese alaturi in momente grele..cand nu avea pe nimeni. Cand nici macar sora ei Rose nu se afla langa ea. Si unele momente nu se pot uita, chiar daca ai face orice sa'ti stergi acele amintiri din cap. Vor ramane in mintea ta, pentru eternitate. Unele placute, altele mai putin placute. Insa un lucru era cert - afectiunea pe care o simtea pentru Isabella era o amintire frumoasa, pe care o traia si in prezent. "-Issa..iti multumesc" sopti cercetasa. "-Pentru?" intreba tanara, putin derutata. "-Pentru tot ce ai facut pentru mine" raspunse Bell, imbratisand'o. |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|
Possibly Related Threads… | |||||
Thread | Author | Replies | Views | Last Post | |
Need friends | Deea Nikol | 23 | 5,297 |
21 Jun 2009, 23:41 Last Post: Deea Nikol |
|
True love | Charlotte Ambrosine | 12 | 3,650 |
14 Dec 2008, 19:40 Last Post: Charlotte Ambrosine |