Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ Never apologize

" Yn wir" raspunse Ema cu un zambet cald. Era putin dezamagita ca, desi avea radacini mai in nord, accentul ei era pur britanic. Germani... Mai cunoscuse unu singur, cu ceva vreme in urma, in Hogsmeade. Ce-i drept, nu se dadea in vant dupa accentul lor. I se parea prea dur, prea teapan. Nu era deloc in stilul ei. Prefera lucrurile fixe, dar cu multe ferestre. Ei ii placea sa se plece, fara sa se rupa. Poate ca din aceasta cauza prefera limbile romanice. I se pareau pline de melodicitate. Curgeau asemenea unui rau, rapid sau usor, dar constant. Si, exceptand limbile pline de vocale si sunete rotunde, ii placea vechea engleza. Iti cam rupeai limba vorbind-o, cel putin pana iti intra in obicei, insa in urechile Soimencei suna bine. Tare bine.
Schita un zambet catre Kurt, mergand usor printre rafturi.
" Sunt destul de sigura ca daca cineva reuseste sa te mosteneasca la nivelul de care vorbim, se va dovedi vrednic de munca pe care trebuie sa o faca. Doar nu o sa-mi spui ca nu-l vei supune unor teste... Nu, mi se pare ca iti plac detaliile. Nu ai face greseala asta. Nu cu o minte atat de ascutita si de creativa ca a ta."
Isi micsora usor ochii, de parca incerca sa intareasca cuvintele spuse si in acelasi timp ridica usoare semne de intrebare. Insa ea nu intrebase. Ea afirmase.
" Jocuri de imbunatatire a memoriei, zici? Pe care le preferi? Cele in care trebuie sa te gandesti la ce ai simtit intr-o anumita parte a zilei si sa lasi simturile sa-si aminteasca pentru tine? Sau altele?"

• Ochi o sticla de vin din '70. Soi bun,mai ales daca adaugasera si putin aroma aceea de portocala,desi nu mai pastrasera reteta originala. Privi eticheta,analiza forma sticlei,culoarea vinului ce se putea observa cu dificultate. Un demi-dulce rozaliu,de vara. Perfect. Avea nevoie de asa ceva la momentul respectiv.
  
  '' Nu,draga mea Grace. Am trecut de asta. Calcule matematica,fizica atomica si cosmica.''
  
  Ii placea sa ii citeasca pe Kant si Jung,in variante originale,direct din germana insa cu greu mai gasise 'Cartea rosie'. Era putin ciudat ca un bolnav psihic sa se preocupe de acea ramura a medicinei care tinea de el,ca si cum si-ar fi reamintit mereu ca nu era normal.Ca si cum si-ar fi spus sa nu se culce pe o ureche,sa nu-si faca planuri,vise. Pentru ca nu avea dreptul.
  
  '' Eu cred ca e mai degraba dementa desi au spus ca IQ-ul meu e putin peste 170.''

Ema se apleca usor, cercetand cu atentie rafturile. Trebuia sa se gandeasca foarte bine ce isi dorea sa faca in seara respectiva. Intelesese de la ai ei ca musafirii erau din cei cu dichis. Mama ei isi dorea sa impresioneze. Ema la fel. Acum se punea problema daca era mai bine sa mearga pe un fel de mancare mai exotic sau unul mai comun. Lua in mana o sticla de vin alb, sec, si o ridica la nivelul ochilor. O incanta felul in care lichidul lasa o pelicula fina, specifica, pe marginea sticlei. Din cate stia ea, era un lucru bun la vinurile seci. Rasuci sticla in mana, pentru a se uita la an. In timp ce facea asta, paru sa se hotarasca brusc asupra problemei cu mancarea. Se gandi ca un platou specific marinaresc, cu fructe de mare si multa lamaie, ar face o impresie buna. Chiar daca nu se dadea in vant dupa picioruse cleioase si animalute ciudate, considera ca putea sa se sacrifice pentru o seara. De dragul parintilor ei. Si in plus, putea oricand sa faca pe gazda activa care se plimba de colo colo, aducand si luand tot felul de chestii de pe masa. Si poate ca intr-o pauza putea manance ceva rapid si mai pe placul ei.
" Nu te arunca in asa ceva pana nu ai toate detaliile" spuse ea scurt, uitandu-se la Kurt. " Foarte multi au confundat dementa cu inteligenta si niciodata nu a iesit ceva bun din astfel de situatii. Crede-ma. Am studiat la un moment dat astfel de cazuri, deoarece trebuie sa inteleg foarte bine principiile de baza daca vreau sa ajung acolo unde imi doresc. Si oricum, depinde cum privesti lucrurile. Exista o teorie care sustine ca toti suntem dementi, mai mult sau mai putin"

• O asculta si ridica din umeri,de parca ea era marele psihiatru iar el doar pacientul care si-a aflat boala. Problema e ca el se cam indoia de diagnosticul pe care il purta cu sine de vreo 21 de ani. Avea toate simptomele insa in realitate,ceva nu se lega acolo. Isi alunga acest gand,avand ca varianta pur si simplu dorinta de negare,pe care si pe aceasta o punea sub semnele intrebarii.
  
  '' Fie cum spui,Grace. Pare-se ca ai gasit ceea ce cautai si ma bucura acest lucru. Ai spus ca ai facut cercetari in urma dorintei de a putea deveni ceea ce vrei. Dar ce vrei? Ce asteptari ai de la viata? Cum de ti-a venit aceasta pasiune?''
  
  Era curios. Extrem de curios,intr-adevar,fiindca nu mai cunoscuse pe cineva care sa se comporte cu el astfel desi stia ce putea sa i se intample in compania lui. Probabil ca isi daduse seama ca el nu isi dorea decat sa fie acceptat. De societate,de el insusi,de familie. Sa fie iubit pentru ceea ce era. Si nimeni inafara de Grace nu il primise in lumea ei,chiar si partial,fara a il pune la diverse incercari privind moralitatea si loialitatea lui.
  
  '' Iarta-mi indiscretia,nu e nevoie sa raspunzi daca nu vrei insa intotdeauna am considerat ca mi-a lipsit o persoana cu care sa port o conversatie. Genul meu de conversatie.''

Arunca o privire scurta spre sticla de vin. Mda... Spera sa fie cea mai buna alegere. Dar acum avea lucruri mai importante de indeplinit. Tanara se intoarse spre el pentru a-i zambi politicos.
" Oh, dar nu e cazul sa te ingrijorez ca esti indiscret" facu ea.
Lucrurile deveneau indiscrete atunci cand se manifesta latura pudica a fetei. Si in plus, tinand cont de faptul ca nu o deranja, intreaga situatie i se parea corecta. Si ea atacase cu intrebari pe care probabil nu trebuise sa le puna, insa Kurt raspunsese fara a da semne de enervare.
" Mi-ar placea sa ajung profiler. Sa pot analiza comportamentul faptasului pe baza ramasitelor unei crime. Asa ca m-am apucat sa studiez psihologia."
I se parea ca e meseria care ii permita sa faca ce doreste fara a se face de ras prin slabiciunea ei. Ea nu avea in sange puterea de Auror, asa cum era tatal ei. Nu se vedea lucrand la partea fizica, alergand de colo colo si luptandu-se cu criminali. Nu putea sa se convinga sa-i vada ca pe o prada. In fond, orice vinovat era un om, chiar daca unul lipsit de inima. Ei ii placea sa actioneze din umbra, sa fie de ajutor. Sa se gandeasca, sa analizeze si sa previna posibilele accidente. Daca lasa orgoliul ceva mai liber, se bucura sa spuna ca isi dorea sa fie creierul din spatele actiunii.
Isi pleca privirea, gandindu-se la un raspuns potrivit. Cum incepuse totul? Dintr-o nevoie. Nu, asta era o minciuna. Se gandi in trecut si mai ca ii era rusine.
" Sincer, totul a inceput dintr-o copilarie. Sunt foarte competitiva cand vine vorba de sora mea, asa ca atunci cand ea a inceput sa studieze metodele de a alcatui un profil, am tacanit-o sa ma invete si pe mine. Se pare ca la ea a fost un subiect trecator, in timp ce la mine s-a dovedit o pasiune"
Ridica usor din umeri, simtindu-se ca o copilita.

• Zambi. Intr-un fel ii amintea de o celebra serie de carti incuiate in care criminalul,medic psihiatru o ajuta pe fata cea buna sa prinda baieti rai iar ea ii oferea in schimb un subiect de lucru,adica ea insasi. In cazul lor era mai complicat. El era criminalul charmant,specialist in psihanaliza - din nevoie si curiozitate - iar ea era eleva cu vise mari,gata sa se prinda de o stiinta incuiata desi era o vrajitoare. El ar fi putut-o invata despre cei ca el iar Grace ar fi putut sa-i tina companie,sa discute cu el. Dar nu...era prea periculos. Ii ranea pe toti aceia de care sa atasa catusi de putin.
  
  '' Mai ai frati sau surori? Eu am avut un frate geaman dar l-am mancat.''
  
  O spuse atat de lejer,de parca i-ar fi spus ca afara e soare sau i-ar fi dat indicatii despre cum sa ajunga undeva anume. Isi croi drum pana la tejghea,lua lucrurile lui si ale lui Grace apoi plati pentru lucrurile lui,iar fata pentru ale ei. Nu avea sa fie finalul povestii. Ii facu semn sa-l urmeze,apoi iesi afara din magazin. Avea s-o conduca acasa. Sau macar sa continue discutia,la o plimbare. Vremea de afara era interesanta. Putea sa jure ca nu era vorba de mai putin de 17 grade Celsius.
  
  '' Sa spunem ca moarta lui a adus cu sine pasiunea mea pentru condimente si bucataria orientala. Si lipsa dorintei de a fii vegetarian.''

Intreaga situatie o amuza pana la un anumit punct, dar era tare interesanta. Realiza ca i-ar fi placut sa ajunga sa studieze comportamentul unor oameni precum Kurt. Ema aprecia esteticul indiferent de conditiile in care se prezenta. Si asa cum sustinuse si inainte, era bine ca si criminalii sa aiba un model. A ucide nu trebuia sa devina ceva banal, sa nu primeasca atentia cuvenita sau chiar sa plictiseasca. Pana la urma, era vorba de vieti omenesti la mijloc si nimeni nu merita sa moara intr-un mod patetic. A fi omorat oferea din prima statutul de 'moarte interesanta si demna de amintit', dar daca lucrurile continuau sa evolueze in felul in care o faceau, statutul asta si-ar fi pierdut importanta. Tanara se vazuse scarbita de atitudinea unor vrajitori chiar in dimineata respectiva. Unul spusese pe un ton foarte calm ca oamenii Ministerului au gasit cinci vrajitori omorati cu sange rece. Sunase atat de detasat. Atat de... plictisit, sictirit. Desigur, Soimeanca nu-si dorea ca stirea sa produca panica in randul oamenilor, dar sa trezeasca macar o unda de compasiune.
" Doar sora de care iti vorbeam. E mai mare decat mine cu vreo doi ani" raspunse ea.
Isi lua punga cu cumparaturi si se posta langa Kurt de indata ce acesta ii facuse semn sa o urmeze.
" Sa inteleg ca asta a avut si o parte buna. Hmm... Bucataria orientala. Iti place sa si gatesti?"

• Ii asculta cuvintele si dadu din cap afirmativ,de parca ea ar fi pus intrebarea si nu invers. Simti o nevoie anormala de a incetini pasul,caci Grace il facea sa se simta bine. Ii oferea un sentiment de caldura si familiaritate cum rar mai intalnise. I-ar fi placut sa aibe o fiica precum ea : sa nu se amestece in treburile lui,dar sa ii dea sfaturi,sa priveasca de pe margine,sa analizeze. Sa il accepte si sa il sprijine,intr-un fel. El nu era decat produsul unei familii disfunctionale si a unui destin caruia ii placea sa faca glume extrem de proaste. '' I'm not bad,I'm just mad'' Cam asa si in cazul lui.
  
  '' Gatesc,pictez,stiu sa cant la chitara,saxofon,pian si vioara,cunosc destul de multe limbi straine,imi place sa construiesc machete,sa desenez harti si sa compun cantece. Deasemeni am o pasiune privind gradinaritul si cresterea cobrelor si a viperelor.''
  
  Nu era un om needucat. Cunostea de la engleza,franceza si germana pana la araba,rusa si ebraica,avea trei religii diferite,desi nu credea in nici una cu toata fiinta lui. Cunostea destul de bine notiuni de avocatura. Multi ar fi spus ca e perfect. Nu,avea si el slabiciunile lui,niste slabiciuni pe care niciodata nu avea sa le scoata la iveala.Desi Grace le putea ghici cu usurinta,slabiciuni la nivel mental,amintiri,fantome din trecut.

I-auzi! Isi daduse seama de rafinamentul si de educatia ce zaceau in persoana domnului Malfoy, dar nu crezuse niciodata ca erau in cantitati atat de mari. Isi stramba buza inferioara. Ea nu se putea lauda cu atatea... Ea era doar ea. O Snow putin cam prea banala.
Era ceva ciudat in aceasta amicitie. Ema simtea in jurul lui Kurt aceeasi protectie pe care o intalnea in preajma parintilor ei. Si asta poate ca suna cam straniu in urechile unui necunoscator. Pana la urma, cei doi faceau parte din tabere diferite. Si tocmai asta o linistea pe tanara Soimeanca! Compatibilitatea dintre stilurile lor. Antitezele. Alb-negru. Cald-rece. Lumina-intuneric. Viata-moarte. In ciuda gandurilor ei haotice ce le inghesuia intr-un colt al mintii pentru a le analiza mai tarziu, Ema lasa obiectivitatea sa preia controlul. Putea vedea sub toate actiunile lui Kurt un om si refuza cu vehementa sa renunte la gandul asta, indiferent de ce avea sa-i mai spuna. Fiecare avea motivele lui pana la urma.
Ii zambi delicat.
" Un artist in toata regula, pot spune. Si inca unul cu o educatie pe masura! Pianul este metoda mea favorita de relaxare si - de ce nu? - de comunicare. Tinand cont ca stii sa canti la atatea instrumente, banuiesc ca intelegi la ce ma refer. Acel moment unic in care esti doar tu si muzica... Cand o lasi sa te cucereasca si i te daruiesti..."
Ea era o fana a muzicii clasice, asa ca, din cate putea spune din experienta, era singurul gen de muzica unde iti venea mai usor sa te lasi prins in note. I se parea prea dificil sa faca asta cu prostiile ce apareau in ultima vreme.
" Spuneai ca iti place sa construiesti machete. Ce fel de machete?" intreba ea curioasa.

• Se opri pentru o clipa,ascultandu-i cuvintele apoi realiza ca il privea ca pe o persoana normala. Ii placea acest lucru. Il facea sa se simta bine desi intotdeauna isi zisese ca oamenii normali erau cei mai ciudati. Cand venea vorba de categoria opusa lui mereu aveai de cautat. Cand venea vorba de cei ca el se puneau doua mari intrebari : copilaria? conditia sociala/materiala? Si atat.
  
  Empire State Building,Tour Eiffel,Colosseum,Brooklyn Bridge. Constructii marete. Le reproduc folosind materialele din care sunt facute,le vopsesc in aceleasi nuante. Simt nevoia de a ma simti...mare. Si sa fac din acesti giganti lucruri infime.''
  
  Aici apara egocentrismul evidentiat,trasatura oarecum de baza a comportamentului sau. Ii venea intotdeauna sa se intrebe de ce era astfel. Totul avea un scop in lume. Da,poate ca se nascuse sa ucida pe cineva anume,sau sa aduca la viata pe cineva,intr-un moment de slabiciune. Sa iubeasca,sa sprijine sau sa educe anumite persoane. Sa le inspire? Poate,desi nu vroia cel din urma lucru. Nu era muza,ci artistul.
  
  '' Sau pur si simplu imi place arhitectura.''