Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ Never apologize

Fata zambi usor. Incerca sa si-l imagineze pe Kurt intr-o astfel de situatie. Il putea vedea lucrand la o masa spatioasa, sub lumina unei lampi de birou. Il vedea punand cu mare atentie si grija diferite bucatele de material si aruncand ocazional priviri spre pozele din jur. Putea pune pariu ca erau poze cu marile cladiri, luate din cat mai multe unghiuri. Nu putea sa fie altfel; il vedea atent si la cele mai mici detalii. Doar tocmai ce-i spusese ca le construia din aceleasi materiale.
" Poate e putin din amandoua" spuse ea intr-un final. " Poate taman pentru faptul ca iti place arhitectura iti place sa te manifesti astfel. Desigur, situatia poate si vazuta si invers. Presupun ca e greu, dar fascinant. Ma gandesc fie numai si la faptul ca trebuie sa cunosti foarte bine elasticitatea materialelor si calitatea lor, mai ales la o scara asa mica"
Poate se insela, caci nu se putea lauda cu necesarele cunostinte in acest domeniu, dar pur si simplu asa vedea ea lucrurile.
O parte din mintea ei analiza, ca intotdeauna. Un egocentric si o orgolioasa. Destinul chiar facea poante bune! Pentru o clipa nebuna, se intreba cum de nu se luasera in cuvinte extravagante, insa erau amandoi prea maturi pentru asta.
" Frumoasa pasiune... Imi amintesc ca atunci cand eram mica imi placea sa ma uit cum sculpta un unchi de-al meu. E fascinant cand te gandesti cate poti obtine cu putina imaginatie dintr-un nimic. Asa si cu tine. Probabil ca unii civili, ce-i care au urmarit stirile despre tine in mod deosebit, se gandesc ca esti fara speranta. Imi vine greu sa cred asta. Sunt foarte multe lucruri de apreciat in persoana ta, Kurt"
Vorbise pe un ton calm si cald, fara sa regrete ce zisese. Probabil ca trebuia sa se gandeasca la felul in care sunasera spusele ei. Ea nu dorise niciodata sa aduca o jignire.

• O asculta si se intreba totusi daca asa era. Daca era bine sa faca asta,sa se increada in cuvintele ei sau sa le ia ca pe o lingusire,in speranta ca nu avea sa se puna rau cu el pe parcurs,ca nu va fii o amenintare pentru ea atunci cand se vor reintalni,in alt cadru,context,chiar in alt an. Nu intelegea de ce insa Grace nu parea deloc falsa,dimpotriva. Cu toate astea,era precaut. Mai ales in situatia sa. Mai ales cand avea multe de pierdut daca facea un pas gresit.
  
  '' Mediul influenteaza omul. Visul este realitatea individuala iar realitate,nebunia tuturor. Poate de aceea imi place sa visez,si sa dorm,si sa stau,si sa numar cai verzi pe pereti. Nebunia unuia este lumea altuia.''
  
  
  Nu era chiar atat de ciudat,ci mai degraba neinteles. Poate ca ii era teama sa priveasca in trecut,poate avea nevoie de terapie. Poate nu. Un lucru era sigur si anume dorinta nestavilita de a se integra in societate. Nu-i placea,catusi de putin,sa munceasca. Sau sa se agite. Sau sa cheltuiasca bani pentru nevoile familiei sale. Era lenes,zgarcit,si avea aproape toate defectele din lume. Totusi,nu era cel mai rau om care s-a nascut vreodata.
  
  '' Vreau ca tu...sa ma vindeci. Au incercat si altii dar simt ca tu ai aceasta putere.''

'Mediul influenteaza omul'. Asta o auzise si inainte. Initial nu crezuse in asa ceva. Nu cand venea vorba de oameni. Considera ca mediul influenteaza doar oamenii slabi, lipsiti de caracter. Insa o traise pe pielea ei. Si poate ca intr-adevar se insela atunci cand credea ca ea este o fire puternica - lasand orgoliul la o parte - dar ii vazuse pe altii trecand prin astfel de schimbari. Oameni pe care ea ii aprecia, unii chiar ii idolatriza. Bine, asta intr-un fel mai exagerat de a spune. Soimeanca nu avea idoli. Ea isi dorea sa fie precum cutare in anume caz, sa fie precum cutarica in alt caz si tot asa. Sa invete ce-i mai bun de la cei buni in anumite domenii. Sa le imbine cu personalitatea ei si sa pastreze ce i se potrivea cu adevarat. Sa imite, dar sa fie tot ea insasi.
Ochii i se marira putin in uimire. Nu intelegea de unde atata incredere. Nu se cuvenea sa stea pe parti diferite ale strazii, aratandu-si coltii unu' la altu'? Si totusi, iata-i aici, un Malfoy langa o Snow, vorbind calm si deschis. Poate ca ea nu era normala, poate el, poate amandoi. Sau poate din contra! Poate ca ei erau singurii normali de prin zona. Da, comunicarea era totul.
Sa-l vindece? De ce anume? Au incercat si altii si nu au reusit... Cum ar putea ea atunci sa reuseasca? Ea era o boboaca in domeniu. Nu avea nici macar un studiu recunoscut. Tot ce stia, stia din ceea ce citise si din ceea ce-i spunea simtul psihologic, daca se putea numi asa. Era flatata si in acelasi timp ingrijorata. Daca nu reusea? Nu dorea sa-l dezamageasca pe Kurt. Dar din nou, de ce 'boala' sa-l vindece? Realiza ca exista o posibilitate ca cei doi sa aiba perspective total diferite in privinta asta.
" Daca tocmai asta e problema?" intreba ea brusc. " Daca tu esti perfect sanatos din punctul ala de vedere, insa te lasi orbit de defecte si te increzi in ce spun specialistii? Poate din cauza asta nu au reusit, pentru ca nu este nimic la tine ce trebuie tratat."
Se intoarse sa-l priveasca fix in ochi.
" Ia incearca sa pui putin optimism in viata ta. Lumea o sa simta diferenta"

• Teoria lui era buna. Defapt,Ema era absolut fascinanta. Era un amestec de rautate si bunatate,era inteleapta si aeriana,ca toti Soimii defapt. Si era fiica lui Snow. Isi aminti de acest lucru si se uita inspre ea. Dumnezeule,ii surase norocul,clar! Isi muta privirea inspre propriul brat,in special la incheietura mainii drepte unde era intiparit in piele ''Never forget. Never forgive''. El uitase,ba chiar iertase. Nu,era imposibil,era de-a dreptul ironic. Isi incalcase prima regula ca artist. Avea nevoie de o muza,cat mai repede.
  
  '' Asa voi face,te asigur. Voi fi extrem de optimist. Defapt,o sa fiu aproape un cetatean model. Uite,ca sa iti dovedesc o sa...''
  
  Se apropie mai mult de ea,luand-o de brat apoi ii facu semn sa vina dupa el,precizand ca avea o surpriza. Ajunsera intr-o zona foarte intunecata a Aleii apoi ii sopti la ureche:
  
  '' O sa te iau putin de langa taticul tau.'' Fara a mai sta pe ganduri,ii injecta in gat o substanta...interesanta.

• Se bucura sa-i auda vorbele. Ca sa vezi? Chiar reusise sa-i schimbe punctul de vedere? Asa repede? Zambi usor, oarecum nesigura pe propriile-i instincte si ganduri. Da, era desteapta, dar nu era un geniu. Si era abia la inceput. Mai avea multi ani de lucru pana cand sa ajunga sa faca minuni in psihologie.
  Se lasa condusa de Kurt, caci barbatul ii castigase increderea. Si din cine stie ce motiv, inima ei incepu sa bata nebuneste. Dar nu era acceasi chestie pe care o simtea atunci cand era de cel iubit. Era o senzatie specifica momentelor pline de adrenalina, atunci cand corpul ei se pregatea sa-si impinga limitele de rezistenta. O furnicau picioarele. Se simtea gata sa fuga. Dar isi infranse instinctul si zambi politicos. Nu avea logica.
  Un cetatean model? La ce se referea? Doar nu vorbea de traditionalul care ajuta doamnele in varsta sa treaca strada! Dadu sa intrebe, insa tresari cand ceva ii intepa gatul. Ema isi ridica din reflex mana, insa nu apuca sa atinga ceva. Se simtea aiurea. Ametita? Da, era un cuvant bun de a descrie. Gandurile ii erau haotice. Ochii ei nu se mai focusau pe nimic, lasand o ceata continua in jurul ei. Clipi instinctiv, incercand sa scape de inconveniente. Ultimul lucru de care era sigura era chipul lui Kurt, dar doar atat, caci lumea ei intuneca brusc.
  
  O durea capul. Si se simtea amortita. Incerca sa spuna ceva, dar nu se auzi decat un balmajit slab.
  

Edit By Raizen

Galeoni
Kurt F. Malfoy - 170

Puncte
Ochi-De-Soim - 180

Topic Closed !