Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

1 2 3 Next »

/ Never stop to love me

• Simti o usoara adiere de cum ajunse in fatza Azkabanului. Nu ii placea sa vina aici, poate ca erau rare momentele cand chiar venea aici si doar pentru ca era nevoita sau pentru ca se afla intr-o misiune a Devoratorilor. Nu stia de ce insa mereu ea era pusa sa faca treaba mai grea, sa intre prin efractie in inchisoare ceea ce putea sa insemne si moartea pentru ea. Se resemnase oricum cu gandul asta iar acum tot ce avea mai bun era sa isi indeplineasca misiunea.
  Era imbracata cu o pereche de blugi, un hanorac negru si parul roscat iesea doar putin din gluga neagra de pe cap. Cizmele mai lungi de genunchi si negre ii dadeau un aer misterios insa in acelasi timp nu o puteai recunoaste usor, sau cel putin asta spera ea.
  Lua o gura mare de aer rece si porni pe cararea ce ducea in spatele inchisorii, se strecura rapid printr-o crapatura facuta cu bagheta si apoi o inchise la loc sigura ca nu era urmarita de Dementori.
  Privi in jurul ei tavanele care mai ca se darapanau si celulele cu oamenii pe jumatate morti. Ofta si merse la celula 564. Se opri in fatza ei vazandu-l pe Damian care ranjea la ea.
  - Stergeti zambetul tampit de pe fatza si da-mi harta odata. Murmura ea insa tipul se apropie de gratii, ceea ce o facu sa se de-a inapoi cativa pasi.

Poate ca nu ar fi trebuit sa se duca acolo, dar nu avea ce face ordinile erau ordine ele se executa nu se discuta. Stia asta nu din auzite ci din propria experienta de militar. Nu mai fusese pe acasa de 3 luni si cind revine bat si o misiune pe capul lui. Abia astapta sa ajunga acasa sa faca o baie firebinte, sa se relaxeze sa auda vocea mult iubita si mult dorita sa sa-si revada micuta pacoste sa o alinte sa se joace cu ea, totul parea minunat cind zbura spre casa, dar cum ajunsese la sediu totul se spulberase ca un castel de nisip in bataia vintului. Erau multe lucruri noi pe care el nu le stia acum lucrau in secret de minuta cu Devoratorii si trebuia sa treaca nu stiu ce testare.

Ajunsese la Azkaban cu entuziasmul 0 si pofta de munca shi mai joasa. Chiar nu intelegea de ce trebuia sa ia acea harta stupida cind mai fusese trimis un Devorator in acea misiune. Poate ca aceasta era o medoda inovatorie de ai face sa se imprietenesca? Dracu stie, oricum nu avusese prea multa discutie cu baiatul din celula. Era ceva de genul unui vechi prieten pe care il convingea foarte usor sa-i dea tot ce vroia. Intrase fara frica la el in celula stiind ca baiatul este un pic cam neputincios atita timp cit se afla acolo. In timp ca vorbea cu el auzise pasi pe holul lung, intunecos si rece. Se dusese intr-un colt indepartat al celulei in timp ce Damian se apropiase de gratii.

Un lung fior ii strabatuse intreaga fiinta cind auzise acea voce angelica. Si parul rosu ce iesea din gluga hanoracului il facuse sa aiba fluturi prin stomac. Se ruga numai ca Damian sa-si tina gura, si o va face atita timp cit se fala sub vraja Imperius pe care Arty o aplicase atunci cind auzise pasii pe coridor. Stia ca nu avea sa fie de bine daca se afla ca este acolo, in plus lui Arty nu-i era straina inchisoarea, nimerise si pe acolo, dar l-au eliberat repede din cauza lipsei de argumente ce demonstreaza vinovatia.

• Il privi cu dispret pe Damian care ranjea si se uita intr-o parte. Roscata privi intr-o parte si nu auzi sau vazu nimic, insa avea vaga impresie ca cineva se afla acolo. Oricum, avea nevoie de bucata aceea de harta ca sa completeze o alta harta gigantica. Isi umezi buzele si apoi isi intoarse din nou capul spre Damian simtind o repulsie fatza de persoana lui.
  - Nu mai repet de doua ori, am nevoie de harta aceea. Murmura ea insa barbatul incepu din nou sa rada cu pofta si se aseza pe un scaun, isi duse mana la barbie prefacandu-se ca gandeste.
  
  - Stii, daca nu as fi fost in gratiile astea probabil ca ti-as fi oferit alte "Favoruri" insa asa, nu prea am cum. Ranjetul si rasul acela malefic o facura mai sa verse acolo, insa se abtinu si spuse:
  - Te rog, nimeni nu s-ar incurca cu o lighioana ca tine, asa ca da-mi harta aia blestemata sau jur ca aplic blestem pe tine!
  - Harta nu e la mine printeso, mai devreme am dat-o. Nu-ti pot spune cui, afli singura mai mult nu te ajut. Insa..
  -Insa nimic, minti! Spuse ea in cele din urma dand cu pumnul in gratie, insa se lovi mai rau decat crezuse. Masca aceea lovitura rapid si privi in jur, era sigura ca cineva o urmarea si avea sa afle in curand.

Nu vazuse nici o data o asemnea Julieta agreisva si foarte incapatinata. Blestemul lucra de minune, mai ales ca dupa ce fata isi varsase furia pe gratii Damian adormise usor, iar Arty se strecura din celula afara tininduse mai pe la intuneric.

Te-ai lovit tare , printesa? Afisase acelas zimbet timp pe care il avusese si Damian ceva mai devreme. Se tinae cu o mina de gratii cealalta era linga corp cu bagheta intre degete, picioarele incrucisate si privirea plina de afectiune. Spre deosebire de ea nu se mascase, era in acelas tricou obisnuit, camasa in patratele cu minicile scurte si mereu descheiata, blugii rupti de parca scapase ciinele in graderoba si ghete. Ava culori destul de vii, pe el, bulugi albasri tricou alb, camasa avea rosu pe ea. Ce nu putea spune de micuta sa pacoste care arata foarte sexy.

Mama, se pare ca tu vii la intilniri cu puscariasii mult mai sexy decit iti permiti cind iesi cu mine. Ma faci gelos. Cit de tare ar fi vrut el sa se afle cu totul si cu totul in alta parte, cum ae fi dormitorul lui, sau al ei, fara importanta, numai un in umezeala si raceala aceea.

• Isi dadu ochii peste cap si duse mana usor la tample masandu-se. Nu voia sa-si iasa din fire, nu intentiona asta. Insa daca era calcata pe nervi nu mai avea mult si strangula persoana care facea asta. Isi ridica privirea in sus ramanand surprinsa de faptul ca Artimei se afla aici, ce legatura avea el cu Damian? Nu il mai vazuse de trei luni, nu daduse un semn de viata si nici macar o scrisoare. Era gata sa-si verse si nervii pe el, insa se calma intr-un final dar inca clocotea de nervi in ea.
  
  Isi drese vocea si inspira aerul adanc si rece, zicand:
  - Gelos?! Ai disparut 3 luni fara sa spui nimica si te afisezi ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic ?! Si ce legatura ai tu cu Damian?.. Murmura ea privindu-l direct in ochi. Nu putea sa tipe la el, insa nu putea sa nu ii reproseze faptul ca nu ii spusese nimica. Macar sa-i fi spus "plec trei luni, vorbim dupa." sau ceva in gen, orice altceva sa stie ca era bine si in siguranta. Poate el nu isi dadea seama, insa ajunsese sa tina la el mai mult decat crezuse si orice lucru care il facea impotriva ei, ca pleca si nu ii spunea, de exemplu o ranea.
  -Sau stii ce? Las-o balta, probabil vei pleca ca si acum trei luni si nu vei spune nimic. Incheie cu asta cuvintele ei si dadu sa treaca pe langa el.

Micuta lui pacoste se enervase la culme, era de acord ca procedase ca un idiot, insa nu putea sa spuna nimic, nici nu avusese cum, fusese anuntat ca trebuie sa se prezinte de urgenta la academie si se duse, iar acolo dupa cum se stie nu prea era acces la srisori de dragoste si telefoane. Nu putea sa-i spuna unde se duce, inca nu se obisnuise sa imparta totul. Acesta era un secret al lui si nu avea sa-l dezvaluie prea usor. Stia ca ceea cu ce se ocupa nu mai era la moda, deci nu avea sa le spuna tuturor acum sunt alte vremuri in care au alte valori.

Intinse mina sa o opreasca, cind fata ajunsese in dreptul lui o trase linga el si o lipi cit putu de tare de peretele de linga celula. Se lasa peste ea astfel ca sa nu-i de a nici o sansa de scapare. Esti atit de frumoasca cind te infurii pe mine. O saruta apasat asa cum nu o mai facuse de mult, cu o dragoste nebuna si o pasiune arzatoare. O mingia pe talie si pe coapsa care era ridicata. Ii fusese dor de ea. Trei luni in regim de izolare totala in care serile le ungea cu amntiri. Amintirea atingerii ei fine, a sarututilor nevinovate. O dorea, vroia sa fie cu ea.

• El stia ca ea avea o slabiciune la el, slabiciunile ei nu prea erau baietii. Probabil niciodata nu fusesera, insa el era si va fi o exceptie. Insa nu putea sa de-a uitarii acele trei luni in care statuse cu sufletul la gura. Daca voia sa o impace, ii trebuia mai multa atitudine decat niste cuvinte. Nu voia ca in relatia ei sa fie secrete, altfel nu avea sa mearga niciodata. O relatie era bazata pe sinceritate, daca nu avea sa-i spuna ei ofurile lui atunci cui? Tresari cand se simti trasa intr-o parte si pusa la perete, iar brusc buzele lui se lipira de ale ei. Ii raspunse la sarut insa il indeparta incet, zicand:
  
  - Nu, Artimei. Nu va merge asa de fiecare data. Daca tu tii secrete fatza de mine relatia asta nu va merge si stii ca imi poti spune orice. Am o slabiciune la tine, intelegi? Si poate ca am ajuns sa tin la tine mai mult decat credeam ca am sa o fac, poate nu-ti dai seama sau nu-ti vei da seama niciodata. Asa ca ascult ce ai sa-mi spui. Murmura ea in cele din urma, inca nu se putea da din stransoarea lui insa nici nu putea spune ca nu ii placea. Isi intoarse privirea spre el, zicand:
  - Nu stii cum au fost astea trei luni fara sa am..vreo veste de la tine, nu-ti dai seama si nici nu ai cum. Ofta, simti frigul cum ii strabate tot corpul, insa trebuia sa afle ce facuse el astea trei luni, nu era genul sa treaca peste doar cu niste alinturi, iar daca el acceptase sa fie cu ea atunci trebuia sa o accepte si cu defecte.

O intelegea foarte bine, stia ca nu va rezista foarte mult daca nu va spune totul. Isi musca buzele caci nu avea sa-i spuna acum totul, nu stia de unde sa o inceapa si cu cea sa termine. Se apropiase de ea fie ca ea vroia sau nu o sarutase pe gitul parfumat. Ii sopti la ureche un dulce "Te iubesc" dupa care se retrase si se uita la ea in ochi. E o istorie foarte lunga, dar nu o sa ti-o spun aici, prea multe urechi. O imbratisase ca sa o poata incalzi. Va trebui sa mergi la mine, daca vrei sa afli tot adevarul. Ea nu fusese nici o data la el acasa spre deosebire de el, care era foarte des zarit pe la conacul fetelor.

O tinea strins de talie si porni spre iesire. Te inteleg foarte bine, ingerasul meu, eu singur as fi innebunit daca avea sa se intimple asta numai ca nu putam sa-ti scriu sau ceva de genul de acolo, iar chemarea fusese urgenta. Da chiar foarte ungenta, nu in fiecare zi i se oferea semenea onoare, plus ca isi mai amintise de adolescenta.

• Scoase un oftat lung privindu-l. Nu il putea refuza, insa nici nu avea sa-l ierte pe dinafara asa usor. Inauntrul ei il iertase, doar cand ii auzea vocea si parca nu putea sa stea suparata pe el, insa nu avea sa fie chiar atat de slaba. Ii simti respiratia calda pe gatul ei rece si isi arcui spatele cand o saruta pe gat lipindu-se de el din ce in ce mai mult insa se retrase cand ii auzi vorbele si dadu sa-l asculte.
  
  Dadu aprobator din cap la vorbele lui, nu ii pasa unde mergeau acum insa voia sa afle toata istoria cat de lunga ar fi ea sau cel putin sa stie adevarul. Ura minciuna si spera ca el sa nu recurga la asta, desi stia ca nu avea sa faca asta, cel putin dupa parerea ei. Cand el incepu sa vorbeasca din nou ii puse degetul aratator pe buze si zise:
  - Shh, ai spus ca pereti au urechi asa ca ai sa incepi sa povestesti cand..ajungem intr-un loc mai sigur. Murmura ea in cele din urma schitand un zambet dulce, iesira din inchisoare printr-o crapatura si il prinse de mana asteptand ca el sa faca vraja si sa plece de acolo. Avea sa se intoarca mai tarziu dupa harta.

Chiar ii fusese recunoscator pentru iesirea rapida din inchisoare, nu-i placea acolo, ii amintea de perioada in care era nebun si nepasator. Simti cum ea il apucase de maina, iar el ii strinse degetele mici. Facu o vraja care i-a adus la margine unei paduri. De aici doar pe jos, nici o vraja nu ne salveaza. O strinse de umeri si porni usor pe cararusa. Cu toate ce era o persoana sociabila uneori avea nevoie de foarte multa liniste, iar casa lui era acel coltisor de rai in care se putae de gasit liniste, pace, aer curat si intimitate.

Cind obosesti imi spui...... Si ce-ai mai facut atita timp cit eu nu am fost pe aicea? Sper ca nu ti-ai gasit pe altul? Afisa un zimbet ironc cind spusese asta, dar undeva in interior numai la gndul ca ea ar putea sa-l parasesca incepea sa fiarba totul in interior. Nu o va da la nimeni nici daca ea l-ar ruga cu lacrimi in ochi nu avea sa o dea, era posesiv de mama dracului si nu aveai ce-i face. O strinse si mai aproape de el cind il trecuse acest gind scutura din cap si se uita la ea cu ochii mari si albastri plini de dragostea de calitatea I.