Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Azkaban

1 2 3 Next »

/ Never stop to love me

• Macar scapase de aceea inchisoare, oricum avea sa se intoarca in cateva ore si sa ia inapoi bucata aceea de harta. Avea nevoie de bucata aceea de harta altfel ar fi suferit, in adevaratul sens al cuvantului. Caci Devoratorii nu erau asa crutatori precum ziceau altii, chiar nu erau si poate nu aveau sa fie niciodata. Isi scutura capul pentru a reveni la realitate si se tinu de Artimei cand ajunsera la marginea padurii, mereu acest "dute-vino" o dadea peste cap si simtea brusc o ameteala, insa ii trecea repede, ceea ce era bine, dupa parerea ei.
  
  Ii simti mainile baiatului pe umeri ei si continua sa mearga, gandindu-se incontinuu la ce avea sa-i spuna el. Daca el credea ca scapase de interogatoriu se insela, caci daca se pricopsise cu ea pe cap nu mai avea ce face decat sa-si accepte soarta. Isi indrepta privirea spre el si dadu aprobator din cap la vorbele lui insa se incrunta cand el adresa ultima intrebare si spuse:
  -Am..am avut ceva treaba pe la sediul Devoratorilor si am fost in Franta o saptamana, insa nu asta conteaza. Si nu nu mi-am gasit pe altul, probabil ar fi trebuit avand in vedere ca tu ai lipsit asa mult. Adauga ea razand si tachinandu-l pe baiat, insa continua: Dar nu despre asta vorbim, ci despre tine. Ce ai facut timp de trei luni, fara sa dai un semn de viata?

Of Doamne, de ce ai facut femeile atit de curioase si gelose, si insitente, nu aveau nici un pic de rabdare, vroiau sa le spui tot ce le intereseaza la momentul in care ele te intreaba, altfel se supara, te acuza de infidelitate, te parasesc si tu ramii singur in fata dragostei. Rasufla usurat si putin demonstrativ cind auzise ca nu gasise pe altul. De fapt nici nu avea de unde sa gaseasca, el era cel mai frumos baiat din toata anglia (cel putin asa credea el plus o gramada de fete la care le-a zdrobit inima), cit despre francezi, da erau romantici, dar prea moi, exact ca si plastelina. Nici engleziinu stateau mai sigur cu picioarele pe pamint, ce bine ca nu era nici francez nici 100% englez. O draguta amesticatura ce era tachinat cu intrebari.

Se pare ca m-am inselat in privinta ta, nu esti de loc rabdatoare. Vreau sa-ti arat ceva si vei intelege totul. Dar daca nu mai poti, iti spun doar ca am fugit prin paduri si zi si noapte, am trait timp de o luna in munti fara apa sau mincare, dar sunt viu din cite vezi. Ce-am mai facut noi? Am sarit cu parasuta ca de obicei. Si desigur m-am gindit la tine cind am sarit fara parasuta din cauza lui Jimmy. Ti-am potolit setea de informatie, scumpete?

Nu se va mira daca ea o sa s einfurie si o sa zica ca-si bate joc din ea, dar asta era, asta facuse, ii promisese ca-i va spune adevarul si il dadea pe tava.Suna a minciuna cusuta cu ata alba, nu avea ce face uneori adravarul era mult mai greu de crezut decit o minciuna dulce. Trecuse pe linga un mesteacan apoi pe linga un artar si dintre ramurile a doi brazi se deschise o poienita in miflocul caria se afla locuinta lui. o casa micuta cu doar trei etaje, nu avea nevoie de mai multe, si asta era prea mare pentru unul singur. Se uaze undeva in departare sunetul apei, nu departe se afla co cascada micuta si un riu. Ii placea acel loc, crescuse acolo si nu avea sa renunte la casuta din padure pentru nimic in lume, pula ca la 500 de metri se afla autostrada si citeva case vecine, nu era chiar singur cuc. Doar ca acea parte a cartierului era considerata bintuita si nu existau prea multi doritori de a achizitiona case pe acolo.

• Isi ridica usor sprancele ascultandu-l cu atentie, fiecare vorba ce o spunea incerca sa o descifreze si sa le analizeze pe fiecare in parte. La cum descrisese el situatia, parea ca a fost rapit, torturat si lasat fara apa si mancare timp de cateva saptamani. Insa, daca se intorsese inapoi imediat iesea din calcul varianta asta. Nu prea existau rapitori care sa te lase apoi sa pleci asa pur si simplu, oricine putea sa povesteasca ce ii se intamplase si sa se gaseasca vinovatii. Taie imediat din minte varianta asta si dadu neutru din cap, alte variante?
  
  -Crede-ma, nici tu nu ai fi rabdator daca as fi disparut 3 luni fara urma. Insa bine, sa zicem ca..te cred. Insa din ce mi-ai spus tu mai devreme reiese ca ai fost rapit si torturat, desi iese din calcul chestia asta. Dar bine, promit sa fiu rabdatoare pana aflu povestea pana la capat. Murmura ea in cele din urma si ramase usor uimita cand observa ca in fata lor se deschise o poienita, iar in mijlocul acestui colt de rai o casa cu trei etaje. Ea in general prefera casele mari si spatioase, insa asta era imensa. Un zambet larg ii se intipari pe fata si apoi se intoarse spre el, spunand:
  - Eu de ce nu stiam de asta?

Mmmda, oare cum sa-i ami amintesca ca de fiecare data cind el ii spunea sa se duca la el, ea gasea orice pretext numai ca sa nu se duca acolo? De temea de naiba stie ce, iar acum cind o rodea cea mai aiurea calitate a oricereai persoane, nici macar nu se gindise la asta. Tu sigura nicic o data nu ai vrut sa vii aicic, nu-i vina mea, nu avea sa te aduc cu forta. Nu considera casa lui imensa, doar putin cam mare. Conacul fetei tot nu era intruchiparea minimalismului si a siplitatii.

Ii mai treceau prin cap cuvintele ie cu privire la rapire. era amuzant ca le absurditate te poate duce grija fata de cinvea. Julia chiar il crede un copil pe care il poti lua si pune intr-o geanta? Ce fel de rapire, daca el singur se dusese acolo cu cel mai mare entuziasm posibil. O lua de mina pe Julieta si o duse pina in fata usii dupa care o facuse sa se deschida dupa introduse un cod de siguranta. Pentru ca sa stii casa mea e si a ta, apropo codul este Daria. Daria era unul dinre numele lui favorite, plus ca asa se mai nume iubita lui. Sa fi pus Julieta, oricine putea sa intre acolo, dar asa era putin mai sigur. Intrasera inauntru, chiar de la usa se vedea taina lui ce mare. Usa de la camera de zi, ce sa afla in partea opusa a holului ce semana mai tare cu o incapere, era deschisa, iar pe canapea era uniforma lui si pe masa noile stelute si epoleti. Va rog frumos sa ma urmati. Se indreptase spre camera de zi si in drum luase de pe raftule de carti un album mare cu adevarat.

• Se uita in stanga si in dreapta la poienita aceea care parea un colt rupt din rai, sau cel putin asa credea ea. Ii placea natura, mereu ii placeau plimbarile prin padure chiar daca prefera sa le faca singure. In marea parte a copilariei cutreiera padurile cu tatal ei, in cautare de diferite plante pentru potiunile mamei ei. Mama ei mereu fusese pasionata de Potiuni, de aceea si lucrase la Hogwarts timp de 6 ani ca profesoara insa renuntase cand o nascuse pe Julieta. De nasterea lui Nina nu stia prea multe, insa cert era ca i-ar fi placut sa fie langa sora ei in timpul copilariei.
  
  Isi scutura capul pentru a reveni cu picioarele pe pamant si il urma pe Artimei indeaproape calcand pe frunzele cazute ale copacilor, se vedea clar ca toamna isi facuse aparitia si se instalase pe tot tinutul. Voia doar sa intre la caldura in casa, afara era frig si batea si vantul care iti ingheta fiecare particica a corpului, nu conta cat erai de imbracat. Ajunsera in dreptul casei si un zambet larg ii aparu pe buze cand observa ca, codul de siguranta al casei era al doilea nume al ei.
  - Fi sigur ca nu il va ghici nime, majoritatea nici nu stiu ca eu am inca un nume. Intra in holul casei care era destul de imens si apoi se lasa purtata de tanar pana in camera de zi si se incrunta cand vazu uniforma pe canapea, nestiind despre ce era vorba insa deja banuia. Pasi in camera de zi. Observa pe raftul de la semineu cateva poze de familie, se indrepta spre ele privindu-le pe rand.

Desigur, cum de nu se gindise la fotografiile de pe semineu. Cu siguranat avea sa o intereseze cine erau persoanele din poza care zimbeau si erau fericite. Pe poza din centru erau patru persoane, mama, tatal si cei trei copii, erau fericit, pe alta poza erau trei adolescenti doi baieti si o fata in centru, pe alta Arty si fata care era si in celelalte poze, iar pe alta Arty si baiatul celalalt. Se apropiase de Julieta si puse miinile pe umerii ei dupa care sprijinise barbia de umarul ei. Uneori ei imi lipsesc. Ii lipsea familia, ramasese singur doar ea era unica fiinta draga lui.

In asta este toata falimilia. Mama se numea Callisto, si tatal David. In cealata suntem noi, cei trei frati, raze de soare cum ne spunea mama, Lucien Sashka, Artimei Nicholas, Kaili Crina. Pacat ca nu-i mai am pe nici unul, aproape....dar n-am venit aici sa-ti spun despre pierderea familiei. Se intoarse catre uniforma sa. Era superba, avea pe minici simbolurile de stat si nasturii aurii straluceau in bataia soarelui. Pe umeri sclipeau stelutele noi. Era simpla, dar in acelas timp complicata, perfecta pentru orice barbat. Vezi? De fapt sunt militar, fac parte din Fortele Armate Britanice, in detasamentul de piloti, mai degraba parasutisti. Am fost la niste cursuri de perfectionare timp de trei luni si mi-am aparat gradul militar capatind si unul nou. Capitan la 21 de ani, unii pe la 30 daca capata acest grad, dar eu.... Se uita la uniforma sa, la stelute si apoi intoarse privirea inspre ea. Nimeni nu si-ar fi dorita sa fie cu un militar, erau instabili. Curind aveau sa-i dea vreun batalion in conducere sau sa-l cheme sa antreneze pe viitorii parasutisti si trebuia sa fie mereu prin garnizoane, asa era viata pe care o alesese.

Dupa scoala de magie la scoala de militari. Nu regretase nici o data alegerea. Acolo cunoscuse ce inseamna sa ai prieteni devarati, sa fii disciplinat, sa risti propria viata pentru a o salva pe a altcuiva. Acolo devenise acel Arty plin de entuziasm si sigur pe el, nu un miorlait pe care-i intilneste la tot pasul.

• Privi cu entuziasm fotografiile asezate frumos pe raftul de deasupra semineului.Lua una dintre pozele inramate, mai exact pe cea cu Arty si fratele lui atingand cu buricele degetelor poza. Ii se parea ciudat, il cunostea pe fratele lui Artimei si nu stia de unde. Avea un lapsus acuma, insa era sigura ca avea sa-si aminteasca mai incolo. Poate ca pentru ca semanau, insa nu era asta. Isi puse mana pe obrazul baiatului si il saruta, zicand:
  - Mi se pare cunoscut fratele tau, insa nu stiu de unde. Cert e ca l-am intalnit undeva..insa momentan nu-mi vine unde. Sigur avea sa-si aminteasca pe parcurs, dupa ce se mai incalzea de la frigul care se instalase in corpul ei.
  
  Admira in continuare fiecare poza in parte, zambetul larg intiparindu-se pe expresia fetzei. I-ar fi placut sa aiba si ea o familie asa numeroasa, sa fi fost Ivy langa ea cand erau mici si ca parintii ei sa fi trait macar pana la varsta cand mersese ea la Hogwarts, insa soarta nu fusese de partea ei. Isi musca buza inferioara privind tot acel ansamblu dragut si frumos de poze de familie, mereu considerase ca amintirile erau cele mai de pret cadouri si chestii din viata unei persoane.
  -Amintirile raman chiar daca persoanele nu mai sunt in viata. Spuse ea in cele din urma, insa se bloca instantaneu in momentul in care el incepu sa vorbeasca despre..o baza militara, sau ceva in gen. Se pierdu imediat dupa cuvintele "fortele armate britanice", insa isi reveni la scurt timp ascultand in continuare. Isi indrepta privirea catre Artimei spunand:
  - A..aaa,pai..si de ce nu ai spus asa? Nu cred ca ti-as fi taiat gatul daca ai fi spus "hobby-ul" tau de la inceput. Si tata a lucrat in baza militara timp de 6 ani, insa s-a lasat de asta dupa ce a cunoscut-o pe mama, altfel nu era cale sa fie impreuna. Bine..dupa doi ani dupa ce s-au tot cunoscut el si-a parasit postul de militar. Si eu am vrut sa-i calc pe urme, insa m-am lasat pagubasa, munca prea grea.Murmura ea in cele din urma si se apropie de el, zambind. Isi puse mainile in jurul gatului lui si isi apasa buzele peste ale lui, ca apoi sa se desprinda usor, spunand:
  - Ma bucur ca ai impartasit asta cu mine.

Cu toate ca ar fi trebuit sa fie fericit, ca ea ii acceptase pasiunile, bucuria nu sa grabea sa apara. Era greu si foarte complicat sa-i explice de ce relatia lor nu prea are viitor. Il durea cind se gindea la asta, dar nu era sigur ca ea va fi de acord cu viata pe care o duce un militar. Pina acum fusese in rezerva, dar a intins prea tare coarda, trebuia sa se mute cu traiul in alta parte si nu stia cit de mult va sta in acel loc. Asculta-ma, asta nu e doar un hobby cum ai spus tu, e ceva mai mult. Nu ti-am spus, deoarece asta era ceva sfint pentru mine, sunt bucuros ca ma intelegi, poate mai bine decit cred eu, dar ... Nu stia cum sa-i spuna tot ce se intimpla, tot ce avea sa-i astepte in continuare, Pina acum am fost ofiter in rezerva, peste doua luni, va iesi ordinul cu privire la transferul meu. Voi fi deja in fortele active, instructor la o baza militara din Dover. Asta presupune o distanta de sute de kilometri dintre noi.

Nu vroia sa o piarda, dar nici nu putea sa nu se duca. Anume fortele armate l-au ajutat sa se reabilitaze dupa problemele ce le-a avut in familie, atunci cind a ramas singur pe lume, numai prietenii de acolo l-au ajutat sa-si revina. Acolo era viata lui, ii placea sa fie militar si nu ar fi schimbat asta pentru numic in lume. Nu vreau sa ai viata pe care o rezerveaza profesia mea. Calatorii din granizon in garnizon vesnica instabilitate, probleme cu locul de trai. Marea distanta unul de altul si vesnica asteptare a unei noi intilniri. Nu vreau ca tu sa simti asta, dar nici nu vreau sa te pierd.

De fapt el nu trebuia sa vina acasa, era obligat sa stea la academie, dar i-au permis doar pentruca avea un serviciu de unde trebuia sa se elibereze. Am venit inapoi doare pentru a indeplini ultima misiune si de a te intreba pe tine ca sa facem. Scoase bucata e harta din buzunar si i-a dat-o ei. Eu nu ma indeplinit ultima misiune, nu am creditul de incredere a sefilor si deci ma pot retrage in campania mea militara. Tu insa decizi singura pentru tine, ce vrei sa faci, cum procedezi in situatia noastra. Se uita la ea si inima i se stringea de durere. Astepta un reaspuns, dar ceva ii spunea ca o sa o piarda, viata unei sotii de militar, care are toate grijile pe capul ei si care era in vesnica asteptare nu era pentru ea, el nu-i dorea asa viata, deoarce o iubea mult prea tare.

• Il asculta cu atentie pana termina si ajunse la ultimul cuvintel, pufni scurt. O luase ca si cum ar fi zis "stii, vreau sa ne despartim dar nu stiu cum sa-ti spun. Prefer viata de militar decat...tu.", macar ar fi putut-o spune direct fara sa mai palavrageasca atata. Insa nu avea sa decada din cauza asta, insa el trebuia sa stie un lucru: odata ce pleaca din viata ei nu mai exista sanse sa se intoarca niciodata, nu avea sa acorde a doua sansa. Era ca si cum ar fi acordat a doua sansa sa o impuste, pentru ca prima data nu reusise. Ii se strangea inima la gandul ca nu avea probabil sa-l mai vada cat de curand, poate niciodata, daca tura trecuta suferise trei luni dupa el cat fusese plecat, nu voia sa stie cum avea sa fie acum...isi drese glasul, zicand:
  - Atunci de ce ai facut asta? De ce m-ai facut sa ma indragostesc de tine si apoi sa pleci pur si simplu?
  
  Incerca sa scoata cateva cuvinte in continuare , insa nimic. Parca nu voiau sa iasa si incerca din rasputeri insa nimic, se aseza jos pe fotoliu incercand sa reflecteze la tocmai ce spusese el, sau cel putin sa fie sigura ca nu era un vis. Isi lasa privirea in jos, trebuia sa spuna ceva..doar nu avea sa stea pur si simplu sa accepte situatia? Oricum nu avea ce face, el hotara, nu avea sa stea in calea fericirii lui. Daca el alegea sa plece, sa aiba o viata de militar, de ce sa se puna ea in calea fericirii lui? Nu era genul sa urle, sa inceapa sa planga chiar daca poate el nu isi dadea seama cat de mult ajunsese sa tina la el. Se ridica in picioare ajungand drept in drept spre el spunand:
  - Nu eu decid mai departe, Artimei. Tu decizi ce faci cu viata ta, eu imi stiu prioritatile in viata. Insa cand te hotarasti ce faci cu viata ta, anunta-ma si pe mine, nu vreau sa stau in calea deciziilor tale. Cand esti sigur pe tine, pe decizia ta finala imi spui, nu de mine depinde pasul urmator. Nu te pun sa alegi intre mine si viata de militar, caci probabil a doua varianta e mai convenabila insa pana nu esti sigur de tine, nu avem..ce hotara. Isi lua paltonul alb pe ea mergand spre usa, avea sa mearga probabil acasa si sa reflecteze la asta.

Ochii lui de obicei calzi brusc inghtasera. O intelegea foarte bine, el era la un pas de a distruge tot ce au cladit ei atita timp. Ar fi vrut ca ea sa vina cu el, doar ca nu-i putea oferi tot ce visa ea. Nu vroia ca ea sa aiba o viata instabila, ea merita mult mai mult. O iubea foarte tare si nu ar lasao nicic ata chiar daca acum este sfirsitul oricum July raminea fiinta cea mai draga din viata lui. Vedea tot ce trebuia sa vada pe fata ei, iar cuvintele erau mai mult decit explicite.

Se sprijinise de rama usii pentru a o impiedica sa plece Stii mai bine decit mine ca nu vreau sa ne despartim, nu te-am facut eu sa te indragostesti de mine, singura ai facut-o doar pentruca eu iti aratam grija si afectiune, doare pentruca tu ai devenite cea mai importanta fiinta din viata mea. Intrebarea mea de fapt suna in felul urmator.Remii aicic si ne despartim sau mergi cu mine. Desi nu vreau sa ai soarta tuturor sotiilor de militari. Ii puse bucata de harta in buzunarul de la palton si o apucase d eumeri lipind fruntea lui de a ei. Ii veneu in cap toate momentele fericite impreuna cum s-ua intilnit in padure, cum adormea la ea in brate, era fericit.