Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Sediul Profetului Zilei / not easy at all

**Vincent Thorbjörn** · 26 Oct 2012, 21:03

O scoase pe Lexie din camera, abia reusind sa treaca prin valul de oameni disperati si panicati, care cu siguranta nu aveau nici o idee despre cum sa se comporte intr-o situatie de genul. Incerca sa se gandeasca la o scapare, insa creierul lui parca inghetase.
"Lasa-ma o clipa", sopti el, muscandu-si degetul mare, incepand sa se invarta de colo-colo prin coridorul stramt.

Ar fi putut sa se ascunda, dar intrebarea era unde?
"Gata, stiu", rosti el, prinzand-o pe Lexie de incheietura si tragand-o dupa el pe un alt coridor, mai stramt si mai intunecat. La capatul acestuia, ajunsera la o usa, pe care Robb o deschise cu ajutorul baghetei sale. O trase pe Lexie inauntru si incuie usa, aprinzand lumina. Camera era goala, cu exceptia unei mese rotunde si a catorva scaune. Pe masa se aflau mai multe obiecte, gen ceainic, cateva farfurii si tacamuri.
"Asta e o camera supra secreta, in care oamenii se refugiaza in caz de pericol"

**Lexie Stryder** · 27 Oct 2012, 12:54

Lexie îl privi pe Robb pentru câteva clipe lungi în care acesta gândea. Ar fii avut ea câteva idei de scăpare, însă lipsa de informaţii o deruta complet. Nu ştia dacă erau oameni la intrări şi ieşiri şi nici ce căutau acolo. Habar nu avea ce voiau de la angajaţii Profetului Zilei şi începea să se simtă din ce în ce mai expusă, acolo, în mijlocul mulţimii, îmbrăcată în rochia ei cu volănaşe largi. Îşi închise ochii pentru câteva secunde şi îşi lăsă capul pe spate într-o încercare de a-şi relaxa gâtul. Tresări uşor când Robb vorbi, şi atenţia şi concentrarea ei se îndreptară din nou spre bărbat.
Se ridicară brusc şi Lexie îl urmă prin mulţimea agitată şi dezorientată. Nu ştia unde o duce şi, cel mai probabil în situaţii de acel gen nu s-ar fii lăsat dusă de nimeni într-un loc pe care nu îl ştia. Ar fii fost prea periculos. Însă cu Robb nimic nu părea prea periculos. Avea încredere completă în el şi, pentru un moment, acel lucru o sperie. Dacă ar fii fost Kurt acolo era sigură că ar fii dezaprobat-o complet şi i-ar fii spus că naivitatea ei o va omorî. însă ea nu se simţea naivă prin faptul că îl urma pe Robb. Chiar deloc.
Se opri deodată cu el, intrând în camera ciudată şi goală. Viperina simţi un fior rece străbătându-i spatele. Ridică din sprâncene când îi auzi cuvintele lui Robb. Ceainic, farfurii şi perne. Oamenii Profetului nu erau deloc practici. Trebuiau să ascundă echipament, baghete şi cărţi de vrăji. Ar fii fost mult mai folositoare pentru cei ce se aflau în pericol decât ceainicul.
- Deci rămânem aici până când totul se termină? întrebă Lexie, simţind mâna lui caldă învelind-o pe a ei.

**Vincent Thorbjörn** · 03 Nov 2012, 00:24

Robb o privi pe Lexie cateva secunde, apoi dadu dezaprobator din cap.
"Nu, o sa iesim, insa pentru moment ramanem aici", murmura el, indreptandu-se spre masa. Se aseza pe un scaun, sprijinindu-si barbia in palma, gandindu-se la cum ar putea iesi din aceasta situatie. Nu puteau Disparea din Profetul Zilei asa cum nu o puteau face la Hogwarts. Asadar, aveau nevoie de o alta idee pentur a scapa. Ramanea intrebarea care?
"Tipii astia nu sunt sanatosi daca ataca asa, la o petrecere cu atatia oameni. De ce le place idiotilor sa faca asemenea lucru? De ce sa ataci la o petrece? Spune-mi si tu! Cat creier de aluna sa ai sa faci asta?"
Insa stia ca Lexie nu ii putea da raspunsurile la intrebarile sale. Simti dintr-odata ca se sufoca, si isi dadu jos sacoul greu, descheiandu-si cativa nasturi de la camasa.

**Lexie Stryder** · 04 Nov 2012, 11:37

Lexie simţi un fior pe şira spinării la gândul că aveau să iasă din acea cameră, care devenise sursa ei de siguranţă. Se aşeză pe unul dintre scaunele apropiate lui Robb şi îi ascultă 'protestaţiile' în linişte. Avea dreptate. Cei care atacau la petreceri sau adunări mari de oameni erau clar începători. Sau profesonişti care aveau un scop uriaş. Spera că prima variantă era cea adevărată.

Viperina îşi aşeză mâinile pe măsuţa de sticlă neagră şi privi în jur cu un aer uşor cercetător şi curios. Pereţii aveau o uşoară culoare gălbuie, datorată cel mai probabil trecerii timpului, iar pe pervazul geamurilor se odihnea un strat gros de praf .
Lexie îşi reîndreptă privirea spre Robb, care părea cam nervos. Se întreba dacă acea stare îi era dată din cauza faptului că 'întâlnirea' lor fusese întreruptă sau doar pentru că petrecerea Profetului fusese distrusă.

Îşi frecă mâinile albe şi reci una de alta, privindu-şi picioarele goale, parcă regretând faptul că îşi lăsase pantofii în urmă, încercând să alerge prin mulţimea de oameni terorizaţi.
- Presupun că nu te aşteptai la o astfel de întorsătură, spuse ea. Simţi cum roşeşte uşor. Cine pune o întrebare atât de stupidă ? Normal că nu se aşteptase, nimeni nu s-ar fii aşteptat la aşa ceva. Sau, dacă ar fii bănuit ceva, nu ar fii adus-o şi pe ea acolo.

**Vincent Thorbjörn** · 25 Nov 2012, 19:46

Robb statu putin pe ganduri. De fapt, chiar se gandise ca ceva palpitant avea sa se intample, desi nici nu se gandise la asa ceva. Un atac? Serios? Chiar atat de departe puteau merge unii? Si nici macar nu era unul reusit. Si el putea sa-si puna o soseta pe fata, sa ia o banana si sa inceapa sa urle la Gringotts Banii sau viata!. Insa nuuu, trebuiau sa stinga lumina si sa astepte ce se intampla. De parca lumea ar fi ramas asa, intrebandu-se despre ce defectiune tehnica cu impuscaturi pe fundal putea fi vorba.
"Mereu se intampla cate ceva la astfel de petreceri. Anul trecut, un tip a intrat cu o vaca si a spus ca cine nu i se supune va fi muscat de biata creatura. Deci iti inchipui ca acum a fost ok."

"Mdah, si acum putem sa ne plictisim!"exclama el, "incantat la culme" de aceasta perspectiva.

**Lexie Stryder** · 25 Nov 2012, 21:05

Lexie simţi răcoarea subsolului, însă nu se plânse. Nu era una dintre acele fete care aştepta ca băiatul să îi urmărească fiecare mişcare şi să îi dea haina când îi e frig sau să o aşeze peste o baltă cu noroi ca să nu îşi murdărească ea pantofii. Aşa că se mulţumi să tacă şi să se gândească la faptul că mintea ei era uşor ameţită de perspectiva de a rămâne acolo singură câteva ore cu Robb.
Ura faptul că se lăsa uşor şi că probabil, bărbatul avusese multe alte fete la picioare, care simţiseră exact acelaşi lucru. I-ar fii plăcut să fie deosebită, să aibă o frumuseţe aparte sau să fie puternică şi glumeaţă, sau ironică şi provocatoare. Nu avea niciuna dintre acele calităţi. Lexie era o figură comună, cu un suflet de acelaşi gen.
- Hai, cine spune că trebuie să ne plictisim ? întrebă ea, cu un mic zâmbet când îi auzi vorbele. Ura faptul că acei oameni îi distruseră buna dispoziţie lui Robb şi acum voia să salveze seara. Trebuia să fie ceva de făcut pe acolo ...

**Vincent Thorbjörn** · 11 Dec 2012, 22:17

"Eu nu am idei. Ce am putea face?"intreba Robb, simtindu-se extrem de prost.
De obicei, la petreceri (la care participa rar, totusi), stia mereu cum sa ii faca pe oameni sa se simta mai bine, chiar daca nu spunea sau nu facea multe. Insa in acest moment, nu avea nici o idee despre cum ar putea s-o faca pe Lexie sa nu se plictiseasca.
"Mdah, o seara tampita. Imi pare rau, Lex", spuse el, ridicandu-se de la locul sau si apropiindu-se de ea. "Vroiam sa fie o seara speciala, insa..."

**Lexie Stryder** · 12 Dec 2012, 20:11

Lexie se cutremură uşor când auzi părerea e rău din vocea lui Robb. El chiar voise să fie o seară specială şi asta o făcea să se simtă împlinită şi plină de încredere în sine.
Îi zâmbi trist, apoi se foi, aşezându-se mai bine pe scaunul ei. La fel ca el, era lipsită de idei şi nici nu ştia când şi cum ar fi putut ieşi de acolo. Cu toate astea, era sinceră când spunea că prefera să fie în acea situaţie cu el decât oriunde altcundeva fără.
- Nu ai de ce să îţi pară rău, spuse ea, obrajii albi prinzând o culoare rozalie. Îşi aşeză mâinile în poală, simţindu-se ciudat că nu avea să le dea nicio întrebuinţare.
- Nu e vina ta că s-a întâmplat asta. ridică din umeri, privindu-l de această dată. Continuă să se uite la el. Se simţea bine gândindu-se că în acel moment, erau doar ei doi, singurii oameni care existau acolo, în acea încăpere.

**Vincent Thorbjörn** · 22 Dec 2012, 00:17

Robb parea ca o asculta pe Lexie, insa el de fapt se gandea la altceva. Se mustra in gand ca putea sta asa, fara sa faca ceva, in timp ce afara oamenii erau chinuiti. Apoi, ca si cum un bec s-ar fi aprins, ii veni si ideea salvatoare.
"Dar cine a zis ca trebuie sa ne plictisim? Avem afara cea mai placuta activitate, Lexie! Haide!"
Ii facu semn cu mana sa-l urmeze, si iesi afara, uitandu-se precaut pe hol. Acesta era pustiu, si nu se mai auzea absolut nimic, de parca toata "petrecerea" s-ar fi oprit brusc. Nu-i placea absolut deloc acest lucru, si stia sigur ca acest lucru era extrem de dubios.
"Sunt sigur ca e mai mult decat un simplu atac", sopti el, mai mult pentru sine.
Isi scoase bagheta, insa nu o aprinse, desi era destul de intuneric pe coridor. Merse asa pana la capat, insa cum nu daduse peste nici un obstacol, se gandi ca era sigur. Isi aminti de Lexie, si de faptul ca aceasta probabil il astepta, si se inapoie, inchizand usa.
"Coridorul e pustiu, si e prea multa liniste. E prea dubios. Sigur se pune ceva la cale", rosti el ganditor, nestiind ce anume ar putea sa faca.
"Hai sa recapitulam. Petrecere, pistoale, lumina stinsa, tipete, apoi noi am plecat. Petrecere, pistoale, lumina stinsa, tipete.", sopti el, si continua sa repete asa de cateva ori. "Gandeste, gandeste, gandeste!"
Isi freca nervos obrazul, in cautarea unei solutii ce se lasa prea mult asteptata.
"Asta e! Asta e! Nu ti se pare ca totul pare prea fortat? E mult, mult prea fortat. Totul nu e decat o inscenare, iti spun eu. Insa ramane sa aflam de catre cine si de ce. Hai sa mergem!"

**Lexie Stryder** · 22 Dec 2012, 11:26

Lexie îl privi pe Robb, puţin surprinsă de vorbele lui. Părea dintr-o dată foarte încrezător şi viperina anticipa că voia să facă ceva periculos. Cu toate astea, se ridică de pe scaun deodată cu el. Avea dreptate. Toată chestia aceea nu era un atac ci o înscenare. Cum de nu se gândise la asta până atunci ? Era evident. Nu văzuseră pe nimeni, doar auziseră acele focuri de armă şi toată lumea se speriase atât de tare încât părăsise clădirea în doi timpi şi trei mişcări.
Asta înseamnă că ceic are au pus asta la cale voiau să evacueze clădirea. Să rămână ei singuri acolo. Şi planurile lor erau sfidate de către prezenţa lui Lexie şi Robb acolo. Ups.
Probabil că fuseseră mai în pericol în acea cameră decât erau acum. Viperina înaintă pe coridor după el. Îl ascultă pe Robb până la capăt făcând legături foarte similare cu cele formate în mintea viperinei cu doar câteva secunde înainte.
- Este evident că voiau să evacueze clădirea, şopti Lexie, înaintând pe coridorul întunecat şi aruncând din când în când o privirea peste umăr. Şi faptul că nu au tras alarma de incendiu arată clar că nu erau în clădire. Poate că voiau să ne scoată pe toţi afară ca să intre ei înăuntru.