Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts
1 2 3 Next »
/ Not going to fight this

**Colin Hawkeye Rovson** · 19 Sep 2012, 17:28

Not going to fight this.
But you can't give up 'cause there must be a way and you have to believe that.

Aylee & Hawkeye

Ta-gam. Ta-gam. Ta-gam.
Probabil ca Expresul nu plecase de mai bine de patru minute, insa melodia tipica se facea deja auzita. Era un ritm monoton si oarecum linistitor. Deloc enervant. Hawkeye incerca sa il ia ca atare, un zgomot de fundal, ignorand explicatia logica din spatele acestuia. Nu prea reusea. Parca si vedea rotile metalice alunecand pe spatiile mici menite sa pastreze forma sinei pe timpul verii. Cat de aiurea era sa te gandesti ca trenul nu deraia din cauza acelor mici despartituri! Si cat de aiurea era sa te gandesti ca putea deraia un tren a carui oprire era o scoala de magie si un sat de vrajitori! Nu-si dadea seama daca era un gand normal sau cat se poate de prostesc.
Se plimba de colo-colo pe culoar, uitandu-se pe ferestrele compartimentelor pentru un loc liber. Il cam enerva sa vada atatea fete fara nume, stand in gramajoare chicotinde. Da, Hawkeye era genu' de persoana care rade mult, insa nu-si dorea sa petreaca timpul zambind politicos la elevii mai mari, latrand ordine bobocilor numai ca sa se amuze sau ignorandu-i complet pe ceilalti, fara sa se lase deranjat de vorbaria lor. El nu putea sa ignore, asta era ceva dovedit.
Mormaii in barba si incepu sa caute un loc in urmatorul vagon. Il uimi sa gaseasca un compartiment gol, asa ca se grabi sa-l ocupe, simtindu-se pentru o clipa ca un fel de rege al lumii. Se aseza si isi rezema picioarele lungi de bancuta de alaturi, lasandu-si rucsacul langa el. Cu cat ocupa mai mult loc, cu atat mai bine. Daca nu avea cu cine sa vorbeasca, atunci sa se poata labarta in voie.

**Aylee L. Lovel** · 20 Sep 2012, 15:46

Gara era plina de elevi, noi sau vechi, toti insotiti de parinti si de prieteni, sau pur si simplu rude care nu puteau rata plecarea micului Alex sau a micii Alesia si trebuisera sa vina aici, unde candva isi trimisesera proprii copii incarcati cu vise si sperante. In alte parti ale garii vedea elevii mari, care veneau deja fara mai si tati, stand pe echipe sau pe perechi, razand si glumind unii pe seama altora, pe seama intamplarilor din vacante, pe seama ultimelor barfe. Si apoi mai era Aylee, singura pe peron, fara sa gaseasca pe nimeni cunoscut, fara sa dea de ochii vreunor persoane cu care era obisnuita deja. Avea parul prins in doua cozi la baza urechii, ceea ce o facea sa arate ca o fetita mica. Vantul ii facea pletele sa zboare si o obliga sa isi stranga, involuntar, haina in jurul sau. Hotari ca nu avea de ce sa stea acolo, asteptand sa o gaseasca cineva care apoi ar fi obligat-o sa poarte o discutie si pe care probabil nu avea chef sa il auda.
Se urca in tren, taradu-si dupa ea cufarul negru, greu. Gresise crezand ca ajunsese destul de devreme. Toate compartimentele aveau deja cel putin un locatar, ba chiar existau deja cateva pline. Sansele ei de a gasi un compartiment in care sa fie singura scadeau cu fiecare pas pe care il facea. Simti cum ternul se puse in miscare sub ea, iar ea inca nu isi gasi nici un loc care sa ii convina. Ajunse pana la capatul trenului, asa ca se intoarse. Se opri in fata unui compartiment in care singurul calator parea un baiat, pe care il recunoscu de la orele de studiul incuiatilor. Mai trecuse odata pe acolo, insa merse mai departe, in cautare de ceva mai bun. Nu gasise asa ceva.
Deschise usa de sticla cat de discret putea. Isi instala cufarul langa ea pe bancheta, caci nu avea destula putere ca sa il puna sus, dupa care se aseza. Statea in locul sau preferat, in colt, langa geam. Nu spuse nimic, nici macar nu salutase, sperand sa dea astfel de inteles ca nu avea chef de conversatii, deci nu va purta nici una.

Aylee

**Colin Hawkeye Rovson** · 20 Sep 2012, 21:18

Stramba plictisit din nas si scotoci prin rucsac dupa ceva de citit. Macar sa faca ceva folositor in timpul ce trecea, sa nu inceapa sa numere punctele negre de pe tavan. Asa ca scoase o carticica mica despre Vajthat si incepu sa o rasfoiasca alene.
Usa se deschise, iar el isi retrase picioarele din reflex, indreptandu-se usor in loc. Nu era ok sa-si primeasca o injuratura doar pentru ca cineva se impiedicase de el. Nu avea rost. Se parea ca noua colega de compartiment a lui Hawkeye avea un chip cunoscut. Scunda si slaba, satena si ochi de culoare deschisa. Avea ora comuna cu ea. Incerca sa se gandeasca daca isi amintea numele ei, insa nu era foarte sigur. Stia ca e din Casa Viperinilor, dar ii era teama ca poate incurca numele.
O vreme o ignora, simtindu-se putin tensionat. Incerca sa se concentreze asupra cuvintelor din carte. Insa, dupa cateva priviri crucise prin compartiment, remarca cufarul de pe bancheta. De ce era acolo? Nu trebuiau cuferele puse sus, in locul specific lor, special construit? Privirea lui se duse automat spre fata, iar mintea facea o comparare rapida. Mda... Poate ca ei nu-i venea prea comod si la indemana sa urce cufarul sus. Colin inchise usor cartea, lasand-o langa el.
" Vrei sa te ajut cu ala? Sa poti sta comod?" intreba el politicos, aratand cu un deget lung spre cufar.
Se scarpina in cap si zambi usor.
" Si eu sunt Hawkeye. Stiu ca ne-am mai vazut la ore, dar nu cred ca am avut ocazia..."

**Aylee L. Lovel** · 20 Sep 2012, 21:54

Tanarul din fata sa citea o carte, in timp ce viperina se uita pe geam, la peisajul care i se perinda prin fata ochilor. Din fericire, peisajul incepea sa fie mai mult rosiatic decat verde, ceea ce nu putea decat sa o bucure. Desi avea ochii verzi, desi era la viperini, nu ii placuse niciodata in mod deosebit aceasta culoare. Nu o iubea, nu o detesta, ii era neutra, cum ar veni. Insa in cantitati mari devenea enervanta. Incepu sa se gandeasca la faptul ca nu putea sa spuna ca ar fi avut vreo culoare preferata, insa daca era sa aleaga una ar fi zis portocaliul sau rozul. Insa rozul, de asemenea, doar in cantitati mici.
Nu dura mult si tacerea fu intrerupta de baiatul slab din fata ei, care se parea ca abandonase cartea in favoarea unei indeletniciri mai interesante. Vorbitul cu ea. Da... Interesant intradevar, isi zise pe un ton sarcastic. Totusi, se hotara sa accepte propunerea lui de a-i pune cufarul sus, ne uitand sa se intrebe daca oare avea sa o ajute si la coborare sau o va lasa sa isi traga cufarul in cap.
-Te rog. Mersi. Aylee. Lola.
Zise cuvitele repede si cu o pauza mare intre ele, ceea ce le facu sa sune total nepoliticos. Isi dadu palme mentale. Oricat de mult si-ar fi dorit sa fie singura si sa nu aiba de a face cu nici o fiinta umana pentru tot restul vietii sale, daca asta tot nu se putea intampla trebuia macar sa invete sa se comporte frumos.
-Incantata, mai adauga pe un ton mult mai dulce, insotit de un zambet.
Atata timp cat sunase chiar incantata si nu falsa, isi terminase treaba. Acum putea sa se uite din nou pe geam, privind cum se altereaza zonele acoperite cu iarba uscata cu padure simi-desfrunzite si palcuri de copaci inca verzi. Spera doar ca tovarasul sau de calatorie sa nu fie genul acela vorbaret cum era fata aceea de la cercetasi, Evelyn. Timpul le va rezolva pe toate, isi spuse.

**Colin Hawkeye Rovson** · 21 Sep 2012, 16:27

Hawk zambi si isi sufleca mainile. Lua cufarul de fiecare parte si il ridica, strambandu-se usor la greutatea lui. Era ceva mai mult decat ce avea el, chiar daca era vorba de materiale pentru un an. Ce putea sa puna o fata intr-un cufar? De fapt, probabil ca asta era intrebarea gresita. Ce nu putea sa puna o fata intr-un cufar?
Se lungi si puse bagajul sus. Isi scutura usor palmele, nu pentru ca intr-adevar ar fi avut ceva, ci mai mult din reflex si ca un tic de 'treaba bine facuta'. Desi ultima nu era intotdeauna necesara. Eh, cu siguranta va fi mai usor de dat jos decat de pus sus. Avea sa-l ajute gravitatia.
Se aseza iar pe bancheta, la locul lui. De data asta isi permise sa stea ceva mai relaxat, asa ca isi rezema cotul de marginea ferestrei si isi trase usor picioarele, incrucisandu-si gleznele. Se intinse dupa carte si se facu comod. Hawkeye observa un pasaj destul de interesant, asa ca se lasa captivat de text, profitand de linistea din compartiment. Se intreba daca pare nepoliticos ca nu zicea nimic. Nu dorea sa deranjeze, dar nici sa lase impresia ca ignora. Renunta sa-si mai bata capul o vreme, macar pana termina de citit pasajul.
Se auzi un ciocanit usor, iar el isi ridica privirea spre fereastra. O bufnita gri, pe care el o recunoscu imediat, zbura pe langa vagon, incercand sa tina pasul. Soimeanul sari sa deschida fereastra, iar pasarea intra inauntru, aterizand in poala fetei.
" Miremel. Jos." spuse el, uitandu-se impunator la bufnita.
Insa pasarea nu reactiona. Doar isi intinse piciorusul, scuturandu-l puternic si lasand sa cada o scrisoare.
" Imi pare rau... Oh, Merlin! Imi pare foarte foarte rau!" ii spuse el panicat lui Aylee si incerca sa recupereze bufnita care se hotarase sa ramana pe loc.

**Aylee L. Lovel** · 22 Sep 2012, 22:07

Pe cat de impresionant era peisajul, pe atat de mult se plictisise de el. Da, ii placea, insa i s-ar fi parut mult mai interesant daca trenul ar fi mers pe alta ruta de fiecare data. Da, asta ar fi fost ceva nou, captivant. Insa asta nu se intampla. Viperina incepu sa se traga de sosete, desi stia ca mai sus decat erau nu aveau cum sa ajunga. Insa avea nevoie de ceva de facut. Si-ar fi dorit sa aiba o carte la indemana, insa toate cartile sale erau in cufar si nu vroia sa isi roage colegul de compartiment sa il dea jos. In primul rand pentru ca asta ar fi putut duce la conversatie si in al doilea rand pentru ca i se parea nepoliticos sa se foloseasca in felul acela de baiatul din fata ei. Asadar, continua sa se traga de sosete in timp ce se uita pe geam.
In scurt timp, peisajul se schimba, caci aparu o bufnita in zbor ce se vedea ca face mari eforturi pentru a tine pasul cu trenul cel rosu. Vreun parinte extra grijuliu nu a putut sa astepte pana maine sa trimita ceea ce a uitat puiul, isi zise, dandu-si ochii peste cap. Nu mica ii fu mirarea cand bufnita ajunse in dreptul lor si ramase acolo, fara a mai inainta. Il zari pe soimean sarind la fereastra si deschizand-o pentru pasarea care se parea ca ii era destul de cunoscuta. Ceea ce urma dupa aceea era putin in ceata. Tot ceea ce stia era ca in cateva secunde bufnita cenusie ii statea in brate si si flutura aripile, pene gri intrandu-i in gura.
Aylee ura pasarile, dar doar cand se uita la ele in felul acela. In culori. Un zambet malefic ii inflori pe buzele ce erau acum rosii din cauza ca isi trecuse limba peste ele e cateva ori. In secunda urmatoare in locul fetei brunete se afla o pisica micuta, portocalie si cu ochi verzi, gata sa devoreze orice ii aparea in cale. Dupa un moment de inertie provocat probabil din cauza socului, pasarea isi lua zborul, oprindu-se in cel mai indepartat si inalt loc cu putinta. Aylee se transforma la loc. Totul nu durase mai mult de cateva secunde. Poate zece. Incepu sa rada, insa nu era un ras vesel sau fericit. Semana mai degraba cu rasul unei persoane nebune, rasul unui condamnat la moarte in momentul in care se afla fata in fata cu calaul.

**Colin Hawkeye Rovson** · 22 Sep 2012, 22:31

Mainile lui se plimbau haotic prin jurul micutei pasari, intr-o incercare disperata de a o prinde si a evita sa o atinga pe Aylee. Daca era ceva ce Hawkeye invatase cu seriozitate de la mama lui, atunci era ideea ca nu se cuvine sa atinga o domnisoara fara permisiunea ei. Mda, existau cateva mici exceptii, atunci o batuse pe Julieta pe umar sau cand ii dadea Emei cate un cot, dar el nu le punea la socoteala. Alea erau mai mult relatii fratesti.
Se trase inapoi cand Miremel ii arse o aripa zdravana peste fata, disperata sa-si ia zborul. Nu intelegea de ce. De unde venise asa brusc schimabarea asta? Se incrunta spre ea, vazand cum se asaza cat mai departe si cat mai sus. Se intoarse pe calcaie, frecandu-si obrazul si pregatind o scuza pentru Aylee, insa casca ochii cand observa pisica. O pisica ce se transforma aproape imediat in colega sa de compartiment.
Facu aproape instantaneu conexiunile. Aylee era un animag. Forma ei de animag era o pisica. Miremel era o bufnita, iar bufnitele nu se impacau cu felinele. Logic. Corect. Misto. Inca frecandu-si obrazul, se intoarse spre bufnita sa.
" Ai meritat-o din plin, Mire! Doare ca naiba!"
Recupera scrisoarea de pe podea si se aseza la locul lui, fata in fata cu Aylee. Era al doilea animag pe care il intalnea in viata lui. Zambi.
" Inteligenta miscare."
Desfacu scrisoarea si citi rapid, iar zambetul ii ingheta pe buze. Cu un oftat exasperat, isi lovi capul de peretele din spate si mormaii in ciuda.
" Perfect... Mi-ai uitat matura... Din nou..."

**Aylee L. Lovel** · 23 Sep 2012, 14:49

In scurt timp reusi sa isi stapaneasca rasul, facand eforturi considerabile. Dadu din cap la complimentul soimeanului, dupa care incepu din nou sa se uite pe geam. Desi fusese unul fara prea mare importanta, episodul o puse pe ganduri. Oare chiar ar fi mancat pasarea daca ar fi prins-o? Probabil ca nu, aceasta era mai mare decat ea, plus ca nu ii placea carnea de pasare cruda, nici macar atunci cand corpul sau era acoperit de blana. Atunci ce o apucase? Ar fi putut sa dea din maini ca sa scape de pasare, dar nu, ea trebuise sa se transforme. Si rasul? Ce era cu rasul acela final? De ce simtise adrenalina pompandu-i in vene prin simplul fapt ca se transformase? Atatea intrebari fara un raspuns bine definit. Singurul lucru la care se putea gandi era acela ca probabil inebunea. Din nou. Poate ar trebui sa isi ia medicamentele acelea la care nu se uita niciodata. Poate ar fi adus-o din nou pe fagasul normal.
Tresari, intrerupandu-si sirul gandurilor, cand auzi zgomotul facut de capul soimeanului intalnind peretele din spatele sau.
-Perfect... Mi-am uitat matura... Din nou...
Aylee isi dadu ochii peste cap. Cat de aiurit trebuie sa fii ca sa nu iti dai seama ca nu ai matura la tine? Nu de parca ar fi fost imensa si imposibil de ratat pe un cufar... Baiatul acesta ii parea atat de vesel. Isi stoarse creierii, insa nu reusi sa isi saduca aminte de nici un moment in care sa nu il fi vazut cu zambetul pe buze. Chiar si acum avea impresia ca in spatele supararii sau exasperarii avea un zambet, chiar daca invizibil. In totala antiteza fata de ea, care mai mereu se simtea mizerabil, gata sa se arunce din tren daca ar fi aparut cel mai mic motiv.
Luase o hotarare rapida. Fara sa isi dea timp sa se autocontrazica, sa isi spuna ca aceasta era una dintre cele mai proaste idei pe care le avusese in ultimul timp, sa isi dea mii de motive pentru care nu ar fi trebuit sa faca asta, Aylee se ridica si il prinse de mana pe baiatul din fata ei.

**Colin Hawkeye Rovson** · 23 Sep 2012, 15:48

Mda... Stiuse el ca uitase ceva. Il obsedase gandul asta toata dimineata, dar de fiecare data isi gasea o distragere. Legatul siretelor, punerea cufarului in portbagajul masinii, aglomeratia pe care o vedea prin parbriz, vorbele mamei lui si sfaturile pe care i le dadea, de parca era un copil de cinci ani ce pleca pentru prima data de unul singur. I-ar fi placut sa vina cu tatal lui la gara. El nu era niciodata atat de sentimental. Oricum, se parea ca planul familiei cu ' nu o lua pe Miremel caci o vom trimite saptamana urmatoare cu cartea pe care o s-o cumparam de la Londra' se dusese pe apa sambetei. Miremel trebuise sa vina mai devreme - probabil ca isi luase zborul imediat dupa plecarea lui Colin; sau imediat dupa ce tatal lui realizase ce era in plus prin casa si cat ii luase sa scrie biletul. Si cum era o bufnita mica, era imposibil sa o trimite cu matura.
Zambi usor, ridicandu-si privirea de pe notita si uitandu-se in gol pe fereastra. I se parea destul de normal. Asa se intamplase si anul trecut. Si atunci aproape ca se isterizase, crezand ca a pierdut matura prin tren. Durase saptamani intregi ca sa-si gaseasca curajul sa le trimita alor lui o scrisoare prin care sa-i anunte de neatentia sa. Primise inapoi un raspuns gen' ' Care matura? Cea pe care ai lasat-o acasa?' Isi inchise ochii, iar zambetul i se largi. Da... Era atat de prostanac cateodata. Poate ca trebuia sa se calmeze nitel si sa ia lucrurile mai incet. Sa nu se mai invarta ca un titirez de colo-colo, de parca ar face reclama la baterii.
Tresari cand simti ceva pe mana si isi deschise panicat ochii, numai pentru a intalni verdele din ochii Viperinei. Se uita buimac la ea, apoi in jur, neintelegand ce se intamplase. Colin se ridica de asemenea in picioare, dandu-si seama cat de scunda era fata in comparatie cu el. Ridica usor o spranceana, dar nu-si retrase mana.
" E totul in regula?" intreba el.

**Aylee L. Lovel** · 23 Sep 2012, 20:28

Fata viperinei i se lati intr-un zambet, cand vazu nedumerirea de pe fata baiatului. I se parea atat de amuzant cand parea ca nu stie ce are de facut incat fata incepu sa chicoteasca. Ochii i se marira cat doua mere verzi in momentul in care soimeanul se ridica in picioare. Era atat de inalt, incat Aylee avea impresia ca abia daca ii ajungea pana la umar. Cum putea cineva sa creasca atat de mare? Se opri din chicotit doar cand isi dadu seama ca tinea in continuare mianile soimeanului intr-ale sale. Zambi, dupa care ii puse mainile in piept, de parca acesta s-ar fi tinut de inima.
-Cred ca astea iti apartin, spuse, dupa care incepu sa rada din nou. Se simtea atat de fericita, cum nu se mai simtise de mult. Se lasa sa cada pe bancheta din spatele sau, din care cu un fasss prelung incepu sa iasa aerul, prin cine stia ce crapatura. Asta nu avu alt efect decat sa o faca pe viperina sa rada si mai tare. Ii trebuira cateva secunde lungi ca sa reuseasca sa se linisteasca, chinuindu-se sa isi recapete suflul, cu mana pe burta.
Ar fi vrut sa isi deschida gura si sa isi ceara scuze, caci manierele nu trebuiau uitate niciodata, insa o intrerupse sunetul usii care se deschidea. Isi intoarse capul rapid in directia aeea, fericita ca vor mai avea un coleg de compartiment. Insa nu era un alt elev, probabil ca de pe acum aveau cu totii locuri, ci doamna care impingea un carucior imens, plin cu de toate. Aylee batu entuziasmata din palme, zambindu-i ca in reclamele la pasta de dinti doamnei imbracate in mult prea mult roz. Isi lua cate doua pungi din tot ceea ce avea aceasta, dupa care se aseza la loc, astfel incat soimeanul sa poata cumpara ceva daca mai vroia.
Inconjurata de pungi si pungute, fiecare continand bunatati pe care le stia sau avea sa le guste, se simtea fericita. Alese o punga la intamplre, " bomboane gumate cu gust de bomboane gumate" si incepu sa manance, oferindu-i si soimeanului punga.

Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts 1 2 3 Next » //  / Not going to fight this

Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts
1 2 3 Next »
/ Not going to fight this