Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts
1 2 3 Next »
/ Not going to fight this

**Colin Hawkeye Rovson** · (This post was last modified: 02 Dec 2012, 15:08 by Colin Hawkeye Rovson.)

Daca statea sa se gandeasca, fiecare era ceea ce alegea. Iar uneori, tot ce trebuia sa faci era sa alegi ceea ce era corect pentru inima ta. Daca statea intr-adevar sa analizeze, el asa invatase ceea ce era important si folositor pentru viata. Fiindca el nu era perfect si nu va fi nici atunci cand va muri. Dar invatase ceea ce avea nevoie. Invatase despre greseli, cum sa le faci si cum sa te ridici si sa poti continua dupa aceea. Invatase despre rasete, atat de ceilalti cat si de propria persoana. Despre curaj, in glorioasele si nu-chiar-atat-de-glorioasele batalii pe care le infrunta. Despre loialitate, impunatoare chiar si atunci cand vrei sa fugi inapoi. Despre prietenie si dragoste, suficient de adanci pentru a ierta chiar si atunci cand e dificil. Despre a face ceea ce e corect, chiar si atunci cand linia dintre bine si rau nu e bine delimitata. Si, peste toate, invatase despre un inexorabil, de nezdruncinat, definitor de viata refuz pentru a pierde vreodata speranta. Pentru ca intr-o zi, lucrurile vor iar asa cum trebuie. Iar asta il facea sa zambeasca.
Isi ridica privirea spre Aylee si ridica din umeri, oarecum amuzat.
" Nu, nu cred. Pana la urma, imi place sa lupt pentru cauze pierdute. Dar trebuie sa recunosti ca e folositoare o astfel de discutie. Nu ma refer la tema, ci la atitudine"
Zambi, larg si prietenesc. Pana la urma, toata treaba asta, intreaga calatorie spre Hogwarts, se dovedise interesanta. Si presupuse ca lucrurile vor continua sa fie asa, macar din cand in cand.
Se uita pe fereastra, recunoscand padurile inalte din zona Hogwarts-ului.

**Aylee L. Lovel** · 13 Feb 2013, 22:21

Isi dadu voie pentru o secunda, cat baiatul isi cantarea raspunsul, sa se ridice de pe locul ei si sa incerce sa inghesuie toate dulcuirile in geanta ei de mana, chiar daca stia ca asta nu va reusi. Asa ca se dadu batuta, punand acolo doar lucrurile care ii placeau cu adevarat, incercand sa nu calculeze caloriile la fiecare produs pe care il baga la pastrare. Si incerca in acelasi timp sa se miste cat mai putin, pentru a nu produce zgomot. Era o munca complicata, insa numai buna pentru a uita, chiar si pentru cateva secunde, de toate problemele.
-Nu, nu cred. Pana la urma, imi place sa lupt pentru cauze pierdute. Dar trebuie sa recunosti ca e folositoare o astfel de discutie. Nu ma refer la tema, ci la atitudine.
Se intoarse cu fata la el, aruncand ultima punguta in geanta. Cu un zambet larg, atotstiutor si ingamfat in acelasi timp, se aseza la locul sau de langa intrarea in compartiment. Nu stia ce, dar ceva era ciudat la baiatul asta. Curiozitatea lui nemarginita si spiritul analitic o blocau, cumva. Era obisnuita cu oameni care traiesc in lumea lor proprie si personala, toti cu propriile vise si explozii. Si aparea tipul asta, luand totul ca pe o masinarie in care s-a defectat un element. Vedeai care, il inlocuiai si aveai o masinarie ca si noua... Doar ca uneori, era posibil sa fie totul defect. Acestea erau lucrurile care ajungeau la groapa de gunoi. Ii explica si lui asta, exact asa cum o gandise. Trebuia ca el sa inteleaga.
-Si odata ce ajungi acolo, nu mai e cale de intoarcere, adauga ea. Iar eu nu doar ca am ajuns acolo, eu m-am nascut langa zidurile gropii, in afara. Primul meu pas a fost inspre groapa. Asta imi era sortit inca de la inceput. Nu ai ce sa ii faci.
Poate se insela si nu avea sa inteleaga, insa trebuia sa ii explice. In cel mai rau caz, avea sa ii spuna verde in fata ca este nebuna. Asta ar fi fost un fact, nu avea cum sa nu il ia in considerare. Insa avea sa pastreze asta ca o replica finala. In caz ca nu functiona nimic altceva.

**Colin Hawkeye Rovson** · 13 Feb 2013, 23:55

Isi prinse barbia intre degetele mainii drepte, aratand ca un ganditor mult prea viu. Asculta fiecare cuvintel, absorbind informatia ca un burete. Ramase tacut o clipa indelungata, privirea alunecandu-i spre podea. Nu indraznise sa se miste de la locul sau opus de cel al Viperinei. Nu se punea problema timiditatii, dar statea prea comod proptit cu spatele de perete.
" Deci vrei sa spui ca e ca si cum..."
Se orpi, facand un gest vag, dar larg, cu mana. Nu gasea cuvintele prin care sa se exprime. Pentru prima data in viata sa, Hawkeye se trezi pus in dificultatea vorbelor.
" Oh..." facu scurt, ochii luminandu-i-se cu un nou soi de intelegere.
Pana la urma, nu era asta lectia pe care atatia incercasera sa il invete? Lumea nu se invartea numai dupa sisteme bine puse la punct. Si intotdeauna exista ceva ce nu se incadra in reguli matematice. Desigur, daca statea o secunda locului si era complet sincer, atunci Hawkeye ar fi recunoscut aceasta 'existenta' si lege naturala. Dar era Hawkeye, iar asta insemna ca era incapatanat. Nu era chior si cu siguranta nu era orb, insa refuza anumite aspecte pentru ca... ei bine, pentru ca putea sa le refuze. Era un fel de picanterie a vietii. O chestie prosteasca si imatura, dar o picanterie numai decat.
O privi fix pe Aylee, schitand un zambet.
" M-am prins. Cap de piatra" si isi batu usor fruntea cu pumnul.

**Aylee L. Lovel** · 17 Feb 2013, 01:25

Statu in liniste, lasandu-l sa se gandeasca. Era ceva de la care nu trebuia intrerupt nimeni in nici o situatie. Se folosi de ragaz pentru a studia ceea ce se intampla afara. Incepea sa fie atat de intuneric incat sa nu poata distinge copacii de cer. Faptul ca se lasasera niste nori inchisi la culoare nu o ajuta. Isi intoarse privirea de la geam doar cand soimeanul vorbi. Desi incepuse o idee, parea sa aiba dificultate in a o duce la capat. Cel putin verbal.
Petrecandu-si aproape tot timpul scriind, i se parea foarte enervant cand patea asa ea insasi. Nu putea sa continue, iar lucrul acela ii ocupa mintea. Avea momente cand situatia aceasta tinea atat de mult, incat lasa totul balta... Apoi se trezea in mijlocul noptii, cand ii revenea ideea, si scria frenetic pana la rasarit. Se opri aici, caci parea ca baiatul reusise sa inteleaga ceva din ceea ce ii spusese. Ochii lui se luminara, dar in desenele acelea incuiate, in care ii apare un beculet celui caruia ii vine o idee. Ei bine, in acest caz, lumina venea din interiorul lui. Cu un zambet, o asigura pe Viperina ca intelesese in sfarsit de lucrul pe care incerca sa il spuna. Se bucura de lucrul acesta, asa ca ii zambi inapoi.
Isi priponi din nou privirea inspre peisaj, cand isi dadu seama de ceva interesant. Cadenta ritmica a trenului disparuse, iar copacul acela la care se uitase cu ceva timp in urma mai era acolo. Si nu parea sa vrea sa plece. Calm, isi intoarse din nou capul inspre baiat. Chipul de portelan revenise, expresiile faciale disparusera din nou.
-Cred ca ne-am oprit, spuse ea, calma.

**Colin Hawkeye Rovson** · 17 Feb 2013, 15:07

Hawkeye statu o clipa nemiscat, de parca impietrise in vreo vraja. Intr-un final, ofta usor si isi inchise ochii, rezemandu-si capul de tablia peretelui. Poate ca statuse acolo doar doua secunde sau poate ca statuse minute intregi. Nu isi deschise ochii decat in clipa in care auzi remarca Viperinei. O privi cu o expresie goala, in timp ce mintea lui se concentra in incercarea de a simti orice vibratie a trenului. Insa totul parea nemiscat. Se incrunta, intorcandu-si capul pentru a se uita pe fereastra. Ha!
" Da, chiar ne-am oprit" comenta incet, ridicand o spranceana.
Schita iar un zambet si isi intinse mainile in fata, raschirandu-si degetele de parca tocmai se trezise. Nu era tocmai tarziu sa-si ia roba, nu?
Se ridica cu o miscare usor topaita si isi scoase din rucsac roba neagra, aruncand-o cu neglijenta peste umeri. Oricine avea o zi proasta nu avea decat sa tipe la el ca era 'sifonat'. Nu prea il interesa. Ramase blocat langa fereastra pentru cateva secunde. Totusi, parca nu era bine sa inceapa cu stangul, corect? Cu un oftat mut, isi aranja gulerul. Gata, asta era tot ce putea cineva primi. Nu se omorase niciodata sa puna accent pe infatisare, asa ca de ce s-ar apuca acum? Doar nu era nebun! Si oricum, existau mereu pariuri de castigat.
Hawk isi pregati bagajele, uitandu-se cu atentie la ele si reluand in minte lista lucrurilor. Inca regreta ca isi uitase matura acasa. Dar problema asta se va remedia repede. Fluiera scurt, iar Miremel, care statuse tacuta in tot acest timp, isi deschise aripile si mai degraba plonja pe umarul lui. Soimeanul se intoarse spre Aylee.
" Te ajut cu ala?" zambi, aratand cu degetul spre bagajul ei.

**Aylee L. Lovel** · 20 Feb 2013, 00:26

Se ridica incet de pe bancheta, ca sa isi faca si ea ultimele aranjamente. Din fericire, ea fiind profesoara, nu era nevoita sa isi bata capul cu roba, care nu ii placuse niciodata. Nu facea decat sa o incomodeze si sa se falfaie si sa se aghete cand aici, cand acolo, i se incurcau mainile in ea in cele mai nepotrivite momente... Avusese multe probleme cu uniforma aceea. Se bucura ca acum nu mai era nevoie sa o poarte, desi ii placea sa isi poarte cravata verde cu arginitu a viperinilor. Dar apartinea trecutului acum, acea cravata. Ii mai ramasese insigna pe care si-o muta zilnic pe hainele pe care le purta.
Il privi pe Soimean cum isi aranjeaza cravata in oglinda oferita de geam. Hawkeye era prototipul de baiat mereu pe fuga, mereu pus pe ganduri, care nu avea timp si practic, nici nu prea il interesau, chestiile banale cum ar fi imbracatul ordonat sau mancatul la ore fixe. Sau cel putin ea asa il considerase intotdeauna. Si uite ca totusi avea acum sansa sa il vada cum se aranjeaza. Era gata sa se simta mandra de ea insasi, insa chiar atunci el termina si se intoarse. Incepu sa isi aranjeze bagajele, parca incercand sa gaseasca ceva. Poate uitase acasa inca ceva in afara de matura, ar fi fost de asteptat. Insa termina repede, dupa care isi chema bufnita pe umar. Aylee ii arunca acesteia o privire ucigasa si un zambet in care isi arata dintii albi, dupa care reveni la inexpresivitatea ei obisnuita.
-Ahm da, te rog. Si uitasem de el, ii zise baiatului cand acesta se oferi sa ii dea jos bagajul. Si se mira ca isi uita si ea peste tot lucrurile.
Isi primi cufarul, isi aranja haina si deschise usa compartmentului.
-Pa Hawkeye, ai grija de tine... Tine minte ce am discutat si voi incerca sa imi amintesc si eu... Poate ne mai vedem.
Si cu asta disparu pe usa compartimentului, in intunericul noptii.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 130
Viperini - 130
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts 1 2 3 Next » //  / Not going to fight this

Darkmark RPG Forum / King's Cross / Expresul de Hogwarts
1 2 3 Next »
/ Not going to fight this