Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / Nothing sweet about me

Privat

Ii era acru in git de la evenimentele din ultima zi. Totul se invirtea cu o viteza infernala. Tocmai terminase de invatat cind se pomeni trimisa in Hogsmeade pentru a trimite nu stiu ce scrisoare de parca nu se putea de folosit si una din bufnitile scolii? Intrase in ceinaria aceea doar pentru a se dezmorti si ca sa bea ceva dulce si caldut. O ciocolata fierbinte avea sa fie perfecta.

Asezata fiind la o masuta de lunga fereastra simtea cum fara gerul se intetea. Un lung fior trecuse de-a lungul sirei spinarii. Nu-i placa iarna cit de alba si de pufoasa nu ar fi fost ea. O ura pur si simplu, anume din cauza acelui anotimp i se inchise drumul spre o cariera de succes.

Cind ii fusese adusa bautura o luase in ambele miini si palmele incepeau sa se incazeasca. Brusc ceva cazuse in cana, de parca ar fi fost o picatura de ceva, era o lacrima ce se scursese involuntar de pe genele ei lungi.

• Vantul aspru batea ca nebunul, ciufulindu-i parul si facandu-l sa se miste in toate directiile. Insa orice s-ar fi intamplat, iarna ramanea anotimpul lui preferat dintotdeauna. Frigul, ninsoarea si absolut tot ce tinea de ea ii facea o placere deosebita. Inainta prin zapada inalta, ajungand in sfarsit in fata usii, pe care o deschise incet, si intra. Se aseza rapid la o masa libera, langa geam, si isi comanda un ceai negru, fierbinte, cu doua lingurite pline varf cu zahar. Incepu sa-si bea ceaiul absent, degustandu-l si savurandu-l, cand, fata de la masa de alaturi ii atrase atentia. Parea ingandurata, trista, abatuta, si se uita la ea fara nici o expresie pe fata palida. O fixa cu privirea timp de cateva minute, fara sa spuna nimic, ca si cum ochii i se lipisera de chipul ei. Isi duse o mana la par, trecandu-si-o prin el, si ciufulindu-l si mai mult decat era deja. Isi simtea varful nasului inghetat, si mai lua o sorbitura din ceai, fara sa-si mute privirea de la tanara.

Nu simtea nimic inafara de frigul ce razbatea prin crapaturile geamului, bautura ce curgea inetisor pe git si caldura ce venea de la camin. Era o fuziune perfecta intre cald si frig, caldura cistingind in acel moment. Stia foaret bine, cind va iesi afara in avantaj va fi frigul. Gerul isi va aplica stategia lui de a fura cite o particica din caldura pe care o fabrica propriul ei corp, sulitele de gheata vor intra prin tegumentul ei ajungind pina la inima incercind sa o faca sa se opreasca.

Acum insa se afla acolo unde nu putea fi atinsa de arsura frigului si totusi se gindea la moarte. Nu era pesimista, nici emo, nici satanista, poate un pic masochista. Strinse cu putere cana goala pina reusi sa o faca tandari in mina ei. Furia si regretele ce o atrasesera in virtejul lor si o faceau sa-si intreaca limitele fortei fizice.

Pielea fusese vatamata serios si incepuse sa curga singe prin zgirieturi si intepaturi. Nu avusese nici o reactie la asta, doar se strimbase putin semn ca simtise durerea. Lasa, insa sa curga lichidul vital pe cioburi fara ca sa incerce sa se vindece.

• Continua sa studieze tanara, care parea total detasata de lume, undeva pierduta in lumea ei. Fata lui ramanse fara expresie, pana in momentul in care fata sparse cana in bucatele, si vazu sangele siroind. Se apropie de ea, capatand o figura ingrijorata, si ii lua mana sangeranda intr-a sa, privind-o fascinat. Mereu fusese fermecat de astfel de lucruri, si si-ar fi dorit sa fie acum in laboratorul lui, cusand ranile si atasand mana aceasta unei fiinte careia sa-i dea viata. Ramase cu privirea atintita in palma ei, uitandu-se la sangele care siroia.
  "Atat de...fraged. Si viu..." sopti, fermecat de rana. Se desprinse de realitate, incepand sa-si imagineze fel de fel de scene cumplite, cu creatura lui care prindea viata.

Lichidul curgea incet fara graba, dar sigur. Se facuse palma rosie, dar ei nu-i pasa, dorea sa fie lasata in pace, ceea ce se si intimpla. Se asteptase ca lumea sa se intoarca spre ea, dar nu simti nici o privire cu exceptia uneia care sa o facuse sa tremure putin si sa tresara la auzul vocii. Se trezise in realitatea sugrumatoare si nemiloasa. Inca o lacrima se desprinse de pe gene cazind direct in palma amestecindu-se cu singele ce ii inabusise transparenta si curatenia,facind-o opaca si murdara.

E fraged si viu prin aparente. Cuvintele iesisera singure de pe buzele moi. Atingerea ii dadusera mii de fiori. Nimeni nu o apucase de mina sau nu o atinsese atit de fin cind se ranea.

Felul in care-i analiza rana era ciudat, de parca era un obsedat de experimente care reusise sa gasesca ceva care sa-l duca spre o mare descoperire.

• Ramase cu privirea atintita in rana timp de alte cateva zeci de secunde, cuvintele ei trecandu-i pe langa urechi fara sa le dea un inteles, ramanand doar simple cuvinte, neanalizate si fara sens. Se mai uita o data la sangele care incepuse sa curga pe masa, si cand isi retrase mana, rana ei era vindecata.
  "Iti place sa te mutilezi?" o intreba, cu un ton fara 'expresie', rece si dur.
  Ii observa lacrima care se scurgea pe obraz, si ii arunca o privire intunecata. "Nimic, dar absolut nimic nu merita lacrimi. Totul e trecator, si nu merita."ii spuse ironic, intrebandu-se despre ce ar putea fi vorba. Probabil un iubit pierdut, sau care o parasise, altfel nu isi inchipuia de ce ar putea plange. Niciodata nu cunoscuse o fata care sa-l faca sa-si schimbe sentimentele in privinta parerii pe care o avea despre ele, si tare ar fi vrut sa afle ce era acel sentiment numit dragoste. Insa, pentru el, munca si pictura erau mai importante decat o pierdere de vreme in compania unei domnisoare aiurite.

ooc: Victor a abandonat scoala la 15 ani xD

OOC: Scuze...n-am stiut...editat

IC: Ramasese portret cind auzise faza cu mutialtul. Ii venise sa-i dea un pumn sau sa-l trimita mai departe, dar era prea bine crescuta pentru asta. Nu ii placea sa se mutileze in asemenea fel. Se mutila din punct de vedere moral impunind creierul sa functioneze la capacitate maxima.

Nu-mi place sa ma mutilez. Imi place sa-mi amintesc de ceea ce a fost si nu va mai fi nici o data, iar asta ma face sa devin poate agresiva. Trecutul ei nu era dulce. Incepind cu familia, visul ruinat, terminint cu scoala. Nu exista nici o dragoste in viata ei. Nu se uibea nici macar pe dinsa nu pe altcineva.

Credea ca daca se indragostea avea sa sfideze orice lege a naturii. Lacrimile nu erau din cauza unui mascul fara creier, era din cauza iernii si a furtului de fericire prada cariua devenise chiar ea. Pentru cineva iarana insemna bucurie, pentru ea insemna durere, spital si inceracrea de a se sinucide din cauza dorintei imposibil de indeplinit.

• Zambi diabolic, cu o privire piezisa. O felina agresiva, ar fi putut spune. Isi drese vocea, punandu-si mana pe parul ei, tragand de el incet.
  "De ce revii la trecut, cand el nu va mai reveni niciodata? Inseamna ca iti place sa te mutilezi din moment ce te gandesti la lucruri imposibile. Mai bine te-ai gandi inainte, la viata ce va veni, la noile aventuri mai mult sau mai putin neplictisitioare pe care le vei trai, si la experimentele pe care le vei incerca."
  Isi dadu seama ca vorbise prea mult fara sa fie intrerupt, si se opri. Se aseza inapoi, la masa lui, si lua o sorbitura din ceai, uitandu-se derutat pe fereastra, la fulgii mari ce se asterneau pe pamant. Totul parea atat de senin si linistit, si era atat de cald, incat ii venea sa se ghemuiasca undeva la foc, si sa se culce. Insa, in ciuda dorintei imense de a pune capul jos si a adormi, se forta sa ramana cu mintea limpede.

Poate ce avea sa-i mai spuna ceva, dar nu-l mai gasise alturi cind ave deja raspunsul pe buze. Doar atunci realizase ca el se jucase in parul ei, era stupefiata de-a dreptul. Stia ca indrazneala era a doua fericire, dar nu stia ca unii o savureaza cu asemenea patos. Intr-un tirziu vazuse ca rana era vindecata. Ei bine ca se intilnise cu o persoana ce avea abilitati speciale.

Ea nu avea sa ceva, era pe jumatate vampir, pe jumatate iela, deci frumusetea si atractivitatea nu o ocoleau. In ciuda faptului ca era uibita ea nu fcause nicci cel mai simplu lucrur pentru asta. Repara canuta sricata se ridica si dadu sa place, dar in loc de asta se duse la baiat. Merci penrtu ca mi-ai vindecta rana. Imi place sa ma intorc in trecut, pentruca mi-e frica de viitor, de schimbarile ce ma astepta. Nu se miscase nici un milimetru dupa ce spusese astea. Era inca acolo, in spatele lui.

• Privea tacut vremea orgolioasa de afara, care parea sa-si faca de cap. O auzi pe fata vorbind in spatele lui, insa nu-si dadu seama ca vorbea cu el instantaneu, fiind inca pierdut in lumea lui. Se intoarse pentru a se uita la ea, incercand sa inteleaga cuvintele ei. Avea unele momente in care putea cuprinde intelesul unor fraze mai greu, dat fiind amalgamul de cunostinte pe care le cara, si mai ales oboselii crunte cu care se lupta de ceva timp.
  "Schimbarile sunt bune. Te fac sa evoluezi, si sa faci progrese. Sau regrese, insa iti definitiveaza caracterul. Nu trebuie sa-ti fie frica de nimic." ii spuse dupa ce reusi sa patrunda intelesul unor cuvinte care, aparent banale, erau de o profunzime acuta.