Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / Nothing sweet about me

Hai sa analizam deja toate punctele de vedere: moral, fizic, psihic etc. Pina la urma o sa ajungem la concluzia ca fetele sunt mai dezvoltate decit baietii si se maturizeaza mai repede. Ai vrut vreo data sa afli ce este insufletul altei persoane. De ce plinge cind isi aminteste de ceva, de ce ride cind totul in jur se destrama?

Ea ar fi vrut sa afle astea. Ar fi vrut sa afle ce se intimpla in sufletul ei atunci cind era la un pas de a plonja in jos. Sa afle ce era in sufletul mamei ei cind o vazuse sus pe stinca si la ce se gindea tata cind a plecat in razboi? Ar fi vrut sa se cunosca pe ea, sa afle de ce proceda in unele momente intr-un fel, in altele altfel.

• Se gandi putin, incercand sa gaseasca un raspuns, rascolind prin sutele de amintiri si ganduri, opinii, pareri.
  "Sunt o persoana curioasa, dar nu bagacioasa. Nu-mi place sa incomodez pe altul cu intrebarile mele, si nu mi-a pasat de ce gandeau oamenii despre mine, sau despre ei insisi. Presupun ca raspunsul tau e afirmativ?"
  Isi mai comanda un ceai de lamaie, si in timp ce vorbea cu ea, incepu sa se joace absent cu un servetel, pierzandu-se in trecut, in incercarea de a reveni in prezent.
  "De ce sa plangi cand iti amintesti de ceva? Trecutul este dus pe aripile vantului, nu se mai poate intoarce, iar plansul dupa lucrurile demult apuse este doar o pierdere de vreme."

Era curios, dar nu bagacios, de notat. Oare avea sa-i spuna inreag poveste? Nu avea ce face atita timp cit ninsoare si viscolul continuam jocul lor satanic. Cindva intr-un trecut frumos plin de culori vii locuia o fetita carei i se prevestise un viitor stralucit. Avea o pasiune, gimnastica artistica. Ce-a mai buna dintre toate colegele, cea mai straduitoare si cea mai talentata. Era invitata la toate competitiile de juniori si cistigase multe competitii pina intr-o zi. Erau ultima luna inaintea celei mai importante competitii de pina atunci. O trauma stupida poate sa decida totul. Nu am mai ajuns la competitie visul meu de a deveni una dintre cele mai bune gimnaste din lume s-a spulberat.

Nu era o istorie chiar bine alcatuita, dar era ceea ce se intimplase. De asta pligea. Ii era ciuda pe fetita aceea micuta care zimbea si era fericita. Katherine cea micuta ii luase fericirea unei Katherine mai mari, care ar fi vrut sa fie gimnasta.

• O privi serios, gandindu-se la povestea sa. Era epica, des intalnita, dar nu de neglijat.
  "Cei mai buni sunt cei care nu au reusit vreodata, insa care cu siguranta ar fi reusit. Daca tu nu ai ajuns la acea competitie, nu inseamna ca nu ai fi castigat-o, sau nu ai fi devenit o gimnasta buna. Nu trebuie sa te consumi din cauza acestui lucru, ci sa privesti invingatoare spre viitor, si sa ai curajul sa spui ca in ciuda celor intamplate, ai reusit sa faci ceva."
  Incepea sa-i para rau pentru ea, stia cum e sa ai vise, si ii era groaza ca nu cumva sa i se intample si lui ceea ce a patit ea. Ar fi intrebat-o ce patise de fapt, insa nu vroia s-o deranjeze, sau s-o faca sa se simta prost.

O poveste banala cu un sfirsit cit se poate de obisnuit, insa mereu gidila la suflet. Vazuse o oarecare mila in ochii lui si incerca sa evite contactul vizual direct. Nu-i placea sa fie jelita sa i se plinga de mila. Si ce am reusit sa fac? Sa invat pe rupte ca sa ajung undeva la minister. Sa sfidez unele legi ale naturii. De sfidat legile naturii era buna. Nu facuse multe lucruri pe care fiecare persoana trebuia sa le savirsesca.

Tu nu te-ai gindit sa te faci psiholog. Iti omori talentul cu mortii tai. O spuse mai mult in gluma decit in serios, spera sa nu se supere prea tare. Avea asemenea talente deoarece o facuse sa se simta mai bine si sa priviesca putin altfel lucrurile.

• Puse mainile pe masa, rezemandu-si capul in palme, uitandu-se la ea cu o privire neutra. Nu ar fi vrut sa se gandeasca ce ar fi patit pacientii lui daca el ar fi fost cel care sa-i examineze. Probabil ar fi iesit de la el si mai nebuni decat intrasera.
  "Nu mi se pare ca cineva ar veni la mine sa caute sfaturi si alinare. Mortii sunt mai interesanti. Sunt tacuti, te asculta, si sunt o companie mai buna. Stii cate senzatii te strabat cand vezi cadavre mutilate, ciopartite, si te gandesti la povestea lor? Este tot ce mi-am dorit vreodata, sa pot patrunde in viata lor, sa aflu sursa tuturor necazurilor lor, si sa pot fi capabil sa le redau viata, sa le fac sa fie frumoase, chiar daca nu sunt. Nu ai cum sa intelegi."
  Tonul vocii sale era entuziasmat, cu o urma de emotii. Ochii lui negri ramasesera fixati undeva departe, parand ca s-a afundat in lumea lui. Chipul lui avea o privire pierduta, ratacita pe fata, si se desprinse incet de lumea reala, ingropandu-se in amintirile sale, uitand de vrajitoarea din fata lui.

Poate ca asa va fi, nu prea stia cum va actiona asupra altor persoane, dar pe ea nu o deranja de loc metoda lui de consolare, era chiar foarte eficienta. Nu prea intelegea ce era in capul lui, dar se pare ca nu avea sa renunte la meseria lui. Ii placeau asemenea timp de oameni. Ea singura era statornica si hotarita sa merga pe drumulpe care l-a ales uitindu-se in urma doar pentru asi vedea greselile si sa nu le mai repete.

Afara gerul isi incetase jocul pentru scurt timp, ar fi stat mai mult, dar cerul incepea sa se intunece si nu-i placea sa merga singura pina la castel. Nu vroia sa fie iarasi atacata de cine stie ce fiara. Da nu o sa te inteleg nici o data esti un geniu malefic imposibil de inteles si de citit. Zimbi copilareste si se ridica. As fi vrut sa stau ami mult, dar nu-mi place sa merg pe intuneric sper scoala. La revedere si cind gasesti o modaliate de a rapara cele mai mici oase ale organismului uman, imi dai de stire ok? Mi-a parut bine sa te cunosc.

Si se inderepta spre iesire. Acolo dupa usa d elemn avea sa o astepte gerul si lacrimile de zapada.

OOC: Cred ca este gata..vezi ce mai adaugi tu

• O asculta, fara sa aiba vreo expresie pe chipul intunecat. Fata il intelegea, si nu il judeca, iar asta era bine. Pacat ca se hotarase sa plece, devenise o companie buna. O lasa totusi, in sinea lui sperand ca o sa o mai revada macar o data, sa-i spuna ca a incercat sa descopere o metoda pentru a-si putea indeplini visul.
  Dupa ce pleca, ramase mult timp admirand peisajul de afara, dorindu-si sa poata face si altceva in afara de a sta la o masa si a savura o ceasca de ceai. Pleoapele i se inchideau, si isi simtea ochii atat de greu, incat, dupa cateva minute de placuta moleseala in scaunul de lemn, se ridica si iesi afara, in aerul racoros al serii, indreptandu-se alene spre casa, pregatit pentru un drum lung si obositor pana la casa lui.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 280
Topic Closed !