Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5

/ O farama de magie

" - Nicio problema, nici nu vreau s-o testez" am murmurat poate prea incet.
Numai gandul de a reinvia pe unchiul Grig te-ar face sa tremuri din toate incheieturile. Si nu pentru ca Grig era un om rau. Era pur si simplu... enervant de mofturos. Stia cum s-ti taie avantul.
Am inghetat cand am auzit de posibilitatea cu Devoratorii. Stiam, instinctiv, ca asa urma sa se intample. Ma cuprinsese acea nesiguranta pe care o avusesem cu mult timp in urma in Padurea Interzisa.
Mi-am scuturat incet capul, trebuia sa fac ceva.
Mi-am luat bagheta, pregatita parca pentru lovituri neanuntate.
" - Cate sanse avem impotriva lor sa ramanem nedescoperiti? Si cte sanse avem sa-l ascundem pe Aron?"
Am privit dezaprobator silueta intinsa pe pamant. Era pe putin de doua ori mai mare decat mine. Cred ca nici prin magie nu voi reusi sa-l clintesc prea mult.

Stiam ca sansele noastre erau mici de a scapa cu bine din toata chestia asta,insa daca ne uneam fortele amandoua eram foarte puternice.

"Uite stii ce propun eu,sa-l transfiguram pe Aro in ceva foarte mic si sa-l ingropam si apoi sa Disparem cat mai departe de aici!"Acesta incuviinta indreptandu-si bagheta catre el transformandu-l intr-un ac.Era atat de mic incat nici macar nu mai trebuia ingropat,insa pentru orice eventualitate am facut-o.Insa in momentul in care vroiam sa disparem un devorator arunca un blestem care ma lovii in spate.Intr-o secunda nu mai eram acolo,ci pe o strada foarte intunecata.Eram ranita si nu stiam exact ce vraja arunca asupra mea.

"Dumnezeule esti ranita!"Spuse Ema in momentul in care am lesinat la picioarele ei.

M-am uitat infrigurata in jur. Nimeni. Stiam ca e doar o problema de timp pana cand Devoratorii Mortii vor aparea si aici.
M-am aplecat nelinistita spre Alice.
" - Te rog fi bine. Alice. Alice? Ma auzi?"
I-am deschis usor pleoapa, iar pupila incepea sa se dilate. O injuratura imi scapa printre dinti. Am inceput sa ii scutur umerii.
" - Haide, Alice, te rog! Fi bine!"
Inca neprimind un raspuns, m-am hotarat sa apelez la stimulul dureros. Am intors-o usor cu spatele spre mine, pregatita sa o ciupesc de muschiul umarului, dar...
Ochii mi se deschisera larg, in timp ce priveam tinta aschiile de metal. La naiba! Ma zgariasem in asa ceva cu doi ani in urma, in Padurea Interzisa. Bucatiile provenite din vraja Devoratoriilor nu permiteau rana sa se inchida. Am privit o secunda spre cicatricea de pe deget, iar gandurile imi fura abatute de nuanta intunecata a robiperinei. 'Te rog sa nu fie sange! Te implor sa nu fie sange!'
" - Ok, Ema, ce vraji de ajutor stii? Haide, gandeste!" m-am indemnat cu voce tare. " Stericlius!"
" - Banalus!" imi raspunse vocea groasa a unui barbat. Imi ranji periculos.

O puteam auzi pe Ema strigandu-ma,insa din pacate nu puteam sa ma misc rana imi paralizase intreg corpul,insa ciudat era ca nu simteam nici o durere.Aceasta se vedea ca era disperata,iar eu la randul meu nu stiam ce sa fac.Am incercat sa ma fortez sa deschid ochii,insa trupul meu nu dorea sa imi asculte mintea.Atunci am auzit-o pe Ema facand o vraja.

"Stericlius!"Dintr-o data am simtit cum trupul meu se dezmorteste,insa cu cat se dezmortea cu atata mai tare ma durea.Eram intinsa pe pamant deoarece l-am putut simtii cu degetele palmelor.Mi-am intredeschis usor ochii,insa nu am vazut-o pe Ema tot ce am auzit fusese vocea unui barbat care ma infiora.

" Banalus!"Nu stiam ce reprezinta,insa stiam prea bine ca ce va urma cu siguranta nu putea fi de bine.

Ma ridicasem atat de repede incat imi vajaia capul. Inima imi batea cat de repede si nesincronizat putea, dar imi tineam bagheta ferm intinsa spre el.
" - Vraji de vindecare? Ce rost are, fetiscana prostuta?"
Barbatul, cu siguranta un Devorator, judecand dupa capa lunga, neagra, coiful tuguiat si masca oribila, era inalt si bine cladit. Avea o voce grava de bas, ce rasuna pe strada pustie precum o sirena de pompieri.
" - Indeparteaza betisorul ala, vrei?" ma intreba sarcastic, aratand spre bagheta mea.
Nu vroiam probleme. Vroiam ajutor. Dar nu ajutorul lui. Cu o miscare fulgeratoare, isi scoase si el bagheta, dandu-si masca jos.
" - Expelliarmus!"
Bagheta ii cazu pe jos, dar aproape instantaneu ii revenii in maini.
'Bine, Ema, gaseste altceva' ma imploram in minte.
Nu ii mai vazusem pana acum chipul, dar avea ceva in privire... Ceva ce imi spunea sa ma apar cum pot mai bine... Era stania senzatie ca as fi stiut de el, iar el de mine.

Stiam ca Ema se lupta,insa si eu la randul meu duceam o batalie mult mai groaznica cu trupul meu pentru a ma ridica si pentru a o ajuta pe Ema.Stiam ca bagheta mea e in mainile mele asa ca din greu am reusid sa o ating.Doar daca reuseam sa ma tin departe de sol.Ema continua sa se lupte,insa barbatul acela era mult prea puternic.Nu eram sigura ca stiam cum sa controlez si sa fac vraji non-verbale,insa merita sa incerc.

"Levicorpus!"Am zis puternic in gand tintindu-mi trupul cu bagheta.
Trupul se ridica de la sol plutind.Cei doi ma privira ingroziti.Am mentinut vraja cu gandul soptind apoi \"Crucio!\" catre barbat acesta cazand zvarcolindu-se.Vraja de plutire nu tinu mult asa ca cazusem zgomotos.Cu o ultima putere am i-am zis Emei.

"Omoara-l acum!"

Imi inghetase sngele in vene cand am auzit-o. Pe jumatate, eram oarecum linistita ca macar putea vorbi, dar pe de alta parte, mai aveam putin si o intrebam " Doar nu vorbesti serios?!"
Am privit barbatul care incepuse sa rada.
" - Nu o va face" chicotea mereu.
El este rau, el ne vrea moartea, pentru Numele lui Dumnezeu, Ema! Reactioneaza!
Mi-am atintit bagheta spre el, fiind sigura ca tintesc, si mi-am inchis strans ochii. Alice este in pericol, eu sunt in pericol, trebuie sa scapam de el inainte sa scape el de noi.
" - Avara Kadavra!"
Am simtit cum bagheta mi se zguduie in palma in timp ce vraja verzuie tasnea.
Se lasa o tacere mormantala. Barbatul nici macar nu slobozise un stigat sau ceva. Incet, mi-am redschis ochii. Priveam spre silueta neagra si musculoasa intinsa pe strada, moarta, la nici macar zece metri de mine.
Nu acum. Ma voi certa si suporta cu mine insami intr-un moment de singuratate. Acum, trebuie sa o ajut pe Alice.
" - Esti bine?" am intrebat-o iar, alergand spre ea.

Am prins-o de mana pentru a ma putea ridica era destul de greu.Intr-un final am reusit sa ma tin pe picioare.Am incercat sa o imbratisez pe Ema,insa era destul de greu.

"Ce ma bucur ca s-a terminat!"I-am zis izbucnind in lacrimi vazand barbatul care statea cu ochii reci catre cer.

"Te rog du-ma la el vreu sa ii vad ochii nenorocitului!"I-am zis aceasta tinandu-ma pana la cadavrul lui.L-am privit atent dandu-mi seama ca il cunosc.

"Dumnezeule acest barbat este varul meu!"I-am zis Emei tinandu-l de mana inca calda.In mana mea acesta isi masca mana.Nu puteam sa cred ca era viu nu dupa blestemul suprem.

"Ema vraja i-a venit direct in piept sau a ricosat!"

"A ricosat!"Spuse barbatul care ma strangea de mana privindu-ma acum cu lacrimi in ochii.

'Oh, stridii induratoare!' am gemut in minte. Nu stiam daca e bine sa imi cer scuze pentru ce facusem, pentru ca aproape il omorasem sau pentru ca nu il omorasem.
" - Imi pare rau..."
M-am asezat langa cei doi, pe strada rece.
'Seamana oarecum' am remarcat surprinsa. Poate ca din cauza asta mi se paruse cunoscut. Poate ca, in subconstientul meu, regasisem cate ceva din simetria faciala a lui Alice.
Mi-am muscat buza inferioara. Ce facusem?
Mi-am bagat bagheta in buzunarul gecii.

Desi vraja nu ii atinse pieptul,ci ricosa prin bagheta lui se vedea ca nu se simetea bine.Am privit-o pe Ema zambind spunandu-i.

"Hei nu iti fa griji pana la urma eu te-am pus sa faci asta asa ca eu sunt cea vinovata!Imagineaza-ti ca am folosit blestemul Imperio asupra ta!"I-am zis ajutandu-l pe Andrew care reusi sa se ridice de jos.

"Verisoara mea!"Spuse acesta strangandu-ma in brate."Imi cer mii de scuze,insa am fost instiinta-ti ca l-ai omorat pe Aron si ca trebuie sa fii ucisa!"Imi spuse acesta facand o pauza dupa care continuand.

"Prietenii originalii nu sunt foarte fericiti pentru ce ai facut asa ca ne-au trimis pe noi ucenicii sa te cautam si normal sa te omoram!Daca te vedeam mai devreme nu atacam pe aceasta domnisoara foarte puternica!"Spuse acesta prinzandu-i mana Emei dezmierdand-o cu un sarut elegant.

"Andrew stiu ca totul pare foarte aiurea,insa el nu a vrut sa imi dea informatia si pe deasupra mai dorea si piatra!A fost un las si cu siguranta lasii nu sunt tolerati de originali!"Acestuia nu ii venea sa creada ce ii spuneam.

"Alice daca ajungem la ei le putem spune asta ca sa poti fi iertata pentru ce ai facut!"Imi spuse acesta.Am privit-o pe Ema zicandu-i.

"Ema vrei sa vii cu mine?Daca nu vrei te inteleg!"I-am zis putin plecand capul in pamant.