Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ O noapte in Camera Necesitatii

Bell se gandi o clipa, dupa care iesi din camera.
"-Chiar are de gand sa strige?" intreba Janella, socata.
"-Aa, da?" raspunse Helena, la fel de mirata.
"-Fetelor, n'ar fi mai bine sa o oprim, adica. Ne punem petrecerea in pericol" se planse Zoya.
In acest timp, Bell statea in fata usii, relativ ingrijorata. Dar asteptarea ei dadu roade. Helena iesi din Camera, chemand'o inapoi.
"-De ce v'ati razgandit??" intreba cercetasa, mirata.
"-Mai bine inauntru" spuse Zoya, zambind.
"-Da, in realitate, petrecerea e in camera, nu in afara ei. Deci ar fi logic sa primesti o provocare pe care sa o indeplinesti in camera" completa Helena.
"-Deci, acum ce fac??" intreba Bell, asezandu'se comod pe canapea.
"-Ma gandesc la o alta provocare..hmm.." incepu Janella, dar Zoya o intrerupse.
"-Dansezi pe melodia asta, cu o matura pe post de partener" propuse ea.
Celelalte izbucnira in ras cand ascultara melodia de pe MP4'ul fetei.
"-Adica, vrei sa dansez Press it up?! Cu o matura?!" intreba Bell, razand.
"-Exact" spusera celelalte in cor.
Fata se ridica din fotoliu si porni muzica. O matura aparu din senin, iar Bell nu astepta mai mult. Lua matura si incepu sa danseze. Curand, i s'au alaturat si celelalte fete..

Miscarile erau din ce in ce mai nebunesti de la fata la fata. Toate se distrau de minune, dar stiti cum se zice " Un lucru bun nu e pentru totdeauna".
O fata din anul VI de la viperini intra in camera, iar muzica se opri ca prin farmec.
"- Ce faceti aici?" intreba viperina intrigata
"- Cum de ai gasit camera?" intrebarea aceasta era pe buzele tuturor, dar singura care avuse curaj s-o zica era Helena
"- Mi-a zis un baiat de la cercetasi de ea" raspunse fata
"- Tradatorul" sopti Janella
"- Mai bine imi ziceti ce faceti aici ca altfel ma duc la Plesneala" le ameninta
"- Ai para pe cineva din propria ta casa?" intreba Bell
"- Nu e nimeni de la viperini aici" protesta fata
Zoya care pana acum se afla pe podea din cauza ca se impiedicase in timpul dansului se ridica.
"- Eu sunt de la viperini" tipa aceasta
Toate fetele incepura sa rada de modul ciudat in care aceasta se ridica de pe podea.
"- Sti ca daca ne gaseste Plesneala o sa o pedepseasca si pe Zoya si va va scade din neperetuitele voastra puncte" continua Bell

Dupa ce Albert si pritenii sai gasira camera necesitatii,hotarara sa infinteeze un grup,asemenatar cu A.D.Primele lectii fusesera normale(cat de normale ar fi putus sa fie) dar a 4-a lectie fu una ingrozitoare.Marele Inchzitor ii descoperise si postase Viperini peste tot.Toti cazura de acord asupra unui lucru:vor dormi aici la noapte!

Viperina ramase pe ganduri, adoptand o expresie comica. Parea ca face un efort supranatural sa gandeasca, asa ca Bell nu se putu abtine.
"-Iti ia cam mult sa'ti pui creierul in functiune, nu?!" intreba ea, in timp ce Helena iozbucni in ras.
"-Ha ha, foarte amuzant" i'o taie viperina, privindu'le cu dispret.
"-Nu ne vei spune lui Plesneala, pentru ca nu vrei sa pierdem puncte" zise Ziya, fixand'o pe fata cu niste ochi reci, hotaratori.
"-Si te mai lauzi ca esti in casa lui Salazar Viperin" striga viperina, abandonand incaperea.
"-Bine ca a plecat" spuse Janella, zambind.
"-Si acum, noi ce facem??" intreba Helena, asezandu'se inapoi pe canapea.
"-Eu una vreau sa deschid un geam, e foarte cald aici" spuse Bell, indreptandu'se spre o fereastra cu sticla fumurie.
O deschise cu un mic scartait, lasandu'se imbatata de racoarea nemiloasa a noptii. Parfumul puternic ii invada intreg corpul, ametind'o si lasand'o intr'o stare de amorteala, care ii molesi organismul.
Privi luna noua ce trona pe cerul imbalsamat cu mii de stele, in timp ce norii fumurii alunecau spre zarile pline de farmec ce straluceau intr'un colt de vazduh.
"-S'a facut prea frig, Bell, inchide geamul!" striga Janella, iar cercetasa inchise fereastra. Merse sa se aseze pe canapea, cu gandurile zburandu'i aiurea, in timp ce Helena se ridica..

Helena se simti putin trista in sinea sa. Nu-i placea cand nu erau cu totii , cand era un mic conflict...Ii placea sa fie inconjurata de prietenii sai. Multumita lui Bell care a deschis fereastra , tensiunea din camera s-a diminuat usor iar Helena putea simti adierea vantului rece de noapte. Dupa ce fata inchise geamul se ridica si zise:
"-Eu numai joc Adevar si Provocare. Si cu toate astea ma duc sa ma schimb...Mi-e dor de pelerina mea calduroasa."
"-Cum vrei tu!"chicoti Sophie care manca o Broscuta de Ciocolata.
Dupa ce se schimba si simti din nou pelerina ce o invaluia intr-un val de caldura , se aseza intr-un fotoliu din fata focului din semineu ce paraia vesel. In ultima vreme , cercetasa simti mereu un gol inauntrul sau , ca si cum o gaura din sufletul sau se largea cu timpul. Ea care de obicei era vesela si cu pofta de viata. Dar trebuia sa uite de prietena ei , acum avea prietenii sai adevarati alaturi care ii mai alinau durerea ascunsa.
"-Helena , ai adormit?" intrerupse o voce sirul gandurilor sale.
"-Poftim? Aaa , doar ma gandeam..."
"-La ce te gandeai?"intreba Anaella.
"-Gandeam..."zise aceasta si nestiind ce sa zica , spuse pe un ton glumet :" Gandeam ganduri. Iar gandurile...ei bine sa le lasam la o parte , voi ce mai ziceti?"
"-Eu nu stiu , as vrea sa mai jucam ceva!"spuse voioasa Bell.

Janella indrepta mana spre o oglinda de cristal. "Hai sa jucam 'Oglinda, oglinjoara, baiatul cel frumos'" propuse cercetasa. Se aseza in fata oglinzii si se impopotona cel mai bine cu putinta. Se uita spre fete. "Nu stiti cum se joaca? Uitati... Avem nevoie de o oglinda de cristal - indica oglinda - si de un farmec de dezvaluire... frecam oglinda cu o potiune de dragoste, cat mai puternica. Ceea ce cred ca a fost deja facut, observati culoarea rozalie a oglinzii ? Asta e un semn ca a fost pregatita. Apoi ne asezam pe rand in fata ei si intrebam, fiecare: 'Oglinda, oglinjoara mea frumoasa, care e a mea inima aleasa?' - aici Janella facu o pauza - Nu stiu de ce e intrebarea asa, asa stiu de la mama... cred ca din cauza rimei."
Janella se aseza in fata oglinzii si spuse cuvintele. In oglinda aparu...

OOC: ca sa fie mai amuzant, sa spunem fiecare pt. cealalta

Helenei ii se paru amuzant jocul. Cu toate ca nu prea ii placuse ei de baieti pana atunci, era totusi curioasa sa vada cine ii apare ei in oglinda. Apoi Anaella zise:

Quote:"Oglinda, oglinjoara mea frumoasa, care e a mea inima aleasa?' - aici Janella facu o pauza - Nu stiu de ce e intrebarea asa, asa stiu de la mama... cred ca din cauza rimei."

Apoi in oglinda aparu mai intai o figura neclara, dar incet incet umbra din oglinda se facu mai deslusita. Era un baiat ce avea parul brunet si ochi albastri. E chiar dragut. gandi Helena chicotind in mintea sa. Bell zambi si zise , in timp ce Anaella continua sa se uite la baiatul chipes din oglinda:
"-Ei , bine pot spune ca ai gusturi bune. Arata bine."zise aceasta.
"-Dar sa vedem cine e la tine!" spuse Anaella si ea zambind , dar malitios.
"-Ok...Dar poate vrea Helena. Helena , vrei tu sa te uiti?"zise Bell uitandu-se cu speranta la fata. Helena ii zambi si ii facu din ochi complicei sale , Anaella.
"-Nu ma grabesc asa tare , fii tu prima , te rog!"
"-Off , bine , bine. Deci...Oglinda, oglinjoara mea frumoasa, care e a mea inima aleasa?"iar apoi , fara sa se abtina , rase cand claritatea oglindei se incetosa si sa formeze un chip...

Era un baiat cu parul lung cam pana la umeri si carliontat. Ochii erau la fel de clari ca cerul si aveau culoarea bleu ciel. Nasul il avea potrivit, iar buzele ii erau carnoase si rosii. Toata fata baiatului se destinde intr-un zambet.
"- E foarte dragut" comenta Janella
"- Chiar asa" o aproba Helena
"- Unde l-ai tinut ascuns pana acum?" intreba Zoya
Fata fetei se colora toata in rosu si incepu sa rada.
"- Randul cui este acum?" intreba Helena
"- Eu cred ca stim..." raspunse Janella uitandu-se complice la...

Janella se uita complice la Helena, care chicoti.
"-Ok, vad ca nu scap eu de asta" spuse ea, printre rasete.
"-Dap. Sa te auzim" o indemna Zoya.
"-Oglinda, oglinjoara mea frumoasa, care e a mea inima aleasa?" intreba Helena, iar suprafata oglinzii infatisa un chip alb, zambitor. Tenul ca de portelan, impodobit cu doi ochi verzi, ca de safir, parea al unui inger coborat pe pamant.
"-Mai, mai, de unde ai gasit asemenea ingeras?" intreba Bell, zambind.
Helena se inrosi la fata, dupa care mormai ceva de genul ca nu isi aminteste.
"-Oricum, e foarte dragut" o complimenta Janella.