Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ O scrisoare

Helena se indrepta spre Hambarul Bufnitelor , impreuna cu scrisoarea pe care o scrise in Marea Sala dimineata , uitand sa o scrie seara din cauza temelor . Aceasta se uita in sus si zari cerul senin , cu soarele stralucind puternic.Era mai , si vremea incepea sa se incalzeasca iar vara sa bata pe la usa primaverii.In timp ce pasea agale , mirosi mireasma ierbii verzi proaspat taiate , bucurandu-se de mirosul proaspat , a crud ce ii invaluia plamanii.Intra in hambar si se duse la bufnita sa , Avy , legandu-i scrisoarea usor de piciorul acestuia si ii dadu cateva graunte .
Avy , entuziasmata la vederea stapanei sale , o ciupi usor de ureche , si in acel moment , Helena realiza ca se trezise cu adevarat. Numai ea stia cat ii molipsea ea pe ceilalti Cercetasi dimineata , cand casca , gata-gata sa cada jos , sa adoarma din nou. Bucurandu-se ca e treaza , o mangaie pe bufnita si lua din nou scrisoarea , controland-o acum TREAZA , verificand daca nu cumva a scris gresit sau numai stiu ce prostii..

"Draga Bonnie,
La Multi ani si felicitari pentru implinirea celor 11 ani!Ce mai face surioara mea favorita?Cum ti-ai petrecut aniversarea?Imi pare nespus de rau ca nu am fost si eu , dar o mai sarbatorim noi din nou , la vara.Ei , se pare ca ai crescut. Vezi , in sfarsit , din toamna asta ajungi si tu la Hogwarts!Desigur , fratele tau iti transmite si el salutari , dar e ocupat cu invatatul pentru N.O.V-uri , cu toate ca nu s-a lasat inca de nazbatii impreuna cu prietenii sai.Cu ocazia acestei scrisori , vreau sa-ti trimit niste Broscute de Ciocolata , trimise de MINE . Le-am cumparat chiar din Hogsmeade , de la Lorzii Mierii. Cu toate ca esti mica , o sa poti merge si tu in sat , incepand cu anul trei.Salutari familiei si la revedere!Se pare ca am cam pierdut din timp si trebuie sa ajung la antrenamentul de Vajhat!
Cu drag,
Sora ta , Helena."

Fata mai completa cu inca cateva randuri , legand scrisoarea de piciorul bufnitei , din nou si aceasta se uita cu o privire la ea de o intreba "Oare cat mai stai?".Deodata , fata isi aduse aminte ca antrenament la Vajhat are abia maine . Azi era Sambata , si cu toate ca ii parea rau ca se trezise asa devreme , era deja treaza si nu avea nici-un chef sa se culce.Gandindu-se oare ce fac prietenii ei , iesi din Hambar , si pe la Runele Vechi dadu de o prietena care se indrepta spre directia ei , cu o scrisoare in mana...

-Bunã Helena! zise Alice binevoitoare. Ce mai faci? Nu mã aºteptam sã te vãd aici!
-Bunã Alice! Tocmai am trimis o scrisoare acasã, surorii mele, a fost ziua ei.
-Serios? Sãi spui la mulþi ani din partea mea.
-ªtii, am trimis deja scrisoarea...
-A,da, iartã-mã, zise Alice râzând. Oricum, câþi ani împlineºte?
-Unsprezece, ieri i-a împlinit.
-Unsprezece? Se pare cã de la toamnã vom mai avea o elevã la Hogwarts!
-Aºa se pare! ªi tu cui vrei sã-i trimiþi scrisoarea aia? întrebã Helena arãtând spre scrisoarea din mâna astropufei.
-E o scrisoare pentru mama. Mã roagã sã-i povestesc în fiecare sãptãmânã ce se ma întâmpla aici ºi eu abia aºtept sã aflu ce se mai întâmplã acasã.

OOC:sper cã nu e nici o problema ca am continuat eu

OOC:chiar nu e nici o problema

"-Ma bucur ca tii legatura cu mama ta.Multi studenti nici nu se silesc sa scrie o scrisoare pentru parintii care i-au trimis la Hogwarts sa invete , cumparandu-le obiectele de care au nevoie.Sa trecem peste asta!Pot veni cu tine?Am vaga impresie ca ceilalti nu s-au trezit."
-"Desigur."zise Alice iar Helena o urma.
Intr-o secunda , scena respectiva se schimba , numai era pamantul abia cosit de iarba si linistea pasnica ce domnea acolo.Niste Viperini , din acelasi an al Helenei isi bateau joc de un Ochi-De-Soim din primul an.
-"Hei , lasa-l in pace!"strigau fetele , insa in zadar.
Acestia pareau sa se faca ca nu le-au observat si incantati pana peste masura de ce faceau , il duceau pe baiat mai jos , aproape de lac. Fetele incercau sa ii opreasca , dar vazand ca nu vroiau , ii urmara si Helena cand vazu ca micul baiat statea acum pe jos , cu urechile mari si clapauge incepu sa planga , se facu furioasa.Un baiat striga:
-"Hei , urechi mari!Ce-ti fac si ceilalti mici prieteni?Am vrea sa-i vedem si pe ei..." dar Helena numai putea.Isi scoase bagheta din roba si spuse in gandul ei "Levicorpus" iar baiatul sari cat in sus, ba chiar prea sus. Se pare ca si Alice utiliza aceeasi vraja asupra celorlalti. Lasand-o pe Alice sa se distreze si ea la randul ei aruncand-i in lac pe fiecare pe rand , Helena se duse la baietel si incerca sa-l linisteasca. Dupa ce plecasera de acolo , Helena zise:
"-Ce porci!De fapt stai , jignesc bietele animale!"zise aceasta usor revoltata.
"-Mda..asa se gasesc in fiecare an baieti din astia care cred ca se distreaza facandu-le necazuri celor din anii mai mici.Lasii , nici macar nu se pun cu cei de teapa lor.."murmura Alice , inca satisfacuta de ce le facuse acelor baieti.
"-Apropo , buna treaba!Mai bine am merge si duce scrisoarea , daca nu am vrea sa intarziem pentru Pranzul din Marea Sala!Se pare ca trecut mult timp..."spuse Helena.
-"In regula.Sa mergem!"zise Alice iar cele doua pornira din nou spre Hambarul Bufnitelor.

Bell se trezi devreme in acea zi. O duminica superba i se infatisa inaintea ochilor cand trase perdeaua de la dormitorul din turn, invaluind'o intr'o aura de raze luminoase. Hotari ca venise timpul sa le scrie parintilor si sa'si felicite fratele mai mic pentru prima lectie de zbor.
Dupa ce se imbraca lua o pana si un pergament si cobori in camera de zi din Turn unde gasi doar cativa boboci ce se jucau zgomotos.
"-Hey, putin mai incet daca se poate" striga ea, iar un baiat o intreba.
"-Dar tu in ce an esti de ne zici noua sa facem liniste?!"
"-In anul VII, si daca nu ma lasi sa'mi scriu scrisoarea, am sa arunc un blestem asupra ta care te va face sa regreti" zise cercetasa cat de serios putu, dar o bufni rasul cand vazu expresia infricosata ce isi facu loc pe chipul celor mici.
Linistea isi facu loc in incapere, imbratisand'o in misterul ei pasnic. Bell scoase pergamentul din buzunarul robei, pana si calimara si isi incepu scrisoarea:

Dragi parinti, si draga Nate,
Imi este foarte dor de voi. Simt ca am lasat o parte din mine acasa, de cand am plecat. Hogwarts'ul e a doua mea casa, dar totusi duc dorul casutei noastre de pe aleea prafuita a Pesterii lui Godric.
La scoala totul decurge bine. Anul VII mi'a adus o multime de ferestre, care imi prind de minune. Notele mele sunt relativ bune, doar la Istoria Magiei am ceva probleme, ca in fiecare an.
Voi ce mai faceti?? Nu mi'ati mai scris de ceva timp, sper ca imi veti raspunde cat mai repede la scrisoare.
Imi e foarte foarte dor de voi si abia astept sa vin acasa de Craciun.
Multe imbratisari de la Bellyshor.

Impaturi frumos scrisoarea si o puse intr'un plic pe care il sigila. Acum trebuia sa mearga in Hambarul Bufnitelor si sa o caute pe Loly. Se uita la ceasul mare atarnat deasupra semineului de piatra, care indica ora 9.
Cobori scara de marmura, treptele rasunand pasnic la atingerea pasilor sai timizi, in timp ce isi croia drum spre domeniile scaldate in lumina diminetii. Ajunse in fata usilor de la intrare si le deschise cu un mic scartait. Se lasa imbratisata de caldura unei zile perfecte, cu un soare zambitor ce saruta pamantul abia trezit. Firele de iarba dansau in lumina rasaritului, in timp ce lacul isi oglindea undele in bataia lina a adierii blande.
Cercetasa se grabi spre Hambar, dar le vazu in fata ei pe cele doua prietene~Helena de la Cercetasi si Alice de la Astropufi.
"-Hey, asteptati'ma si pe mine" le striga aceasta, alergand spre fete..

OOC: Sper sa nu va suparati ca am intrat si eu

OOC: nu avem de ce sa ne suparam everyone is welcome

Helena se indrepta cu Alice spre Hambarul Bufnitelor.Aceasta se uita absenta la cararea cu pietris si la iarba si florile de alaturi.Apoi se trezi din visat atunci cand o voce feminina si familiara le striga:
"-Hei , asteptati-ma si pe mine!"si observa ca era Bell.
"-Neatza Bell!"zis Alice
-"Buna dimineata!"completa si Helena.
"-Neatza.Ce mai faceti?"
"-Ne ducem spre Hambar.Vii si tu?Am o scrisoare de trimis"raspunse Alice zambind.
"-Desigur , si eu am o scrisoare de trimis."
Fetele isi continuara drumul impreuna cu Bell , palavragind fel si fel despre teme , profesori...Urcara scarile de marmura vesele si cand intrara , fetele isi chemara bufnitele albe ca zapada si ochii ca de chihlimbar , apoi le legara scrisoarea de piciorusul mic.Bell se intoarse spre fete :
"-Si voi cum o mai duceti cu scoala?Eu am inca probleme la Istoria Magiei"spuse fata.
"-Aaa , Istoria Magiei?E ora mea preferata!Ora cand pot dormi in voie..."zise Helena razand.
"-Si cu notitele ce faci?"zise Alice cu o privire suspicioasa , ca si cand ar fii stiut deja rasounsul , vrand doar sa verifice.
"-Ei , pai stii tu...le iau de la Caroline!"spuse Helena.
"-Asa , deci , trisezi?"o intreba Alice pe suspecta.
"-Si inca cum..."zise fata cu un ton inocent.
"-Si inca cum...Pff , mi-am adus aminte de eseul de la Potiuni!"spuse Bell.
"-Calm down , din cate stim noi , ai Potiunile abia marti!Ai timp pana atunci."spusera fetele incercand sa o linisteasca pe Bell.
"-Da , dar faza e ca vreau sa am mai mult timp liber pe care sa nu mi-l petrec scriind eseuri la Potiuni!"zise Bell si fetele rasera.
Au iesit din Hambar si au ajuns din nou pe cararea de pietris.Helena vazu in departare , in Padurea Interzisa un Thestral si cum acesta zbura liber deasupra padurii.Verificandu-si ceasul de mana , observa ca era ora doisprezece , ora pentru Pranzul din Marea Sala.Le anunta pe Bell si Alice iar acestea au pornit spre castel cu pasi repezi.

Bell se lasa invaluita de aroma imbatatoare a zilei insorite. Razele plapande de caldura o magaiau pe fata, jucandu'se cu culorile din parul sau. Era o zi perfecta, care merita sa fie petrecuta afara, langa lac sau sub un copac de pe domeniile de safir.
"-Deci, dupa pranz ce vreti sa facem?" intreba Alice, cu ochii migdalati indreptati spre intrarea in castel.
"-Ce vreti voi, Bell tu ce propui??" zise Helena, uitandu'se spre prietena ei.
"-Pai, eu as prefera sa raman afara, la umbra unui copac" raspunse cercetasa, privind cu jind la cerul albastru ca o petala de miozot.
"-Ok, atunci revenim pe domenii. E o zi mult prea frumoasa ca sa fie petrecuta in castel" aproba Alice.
Ajunsera in Marea Sala, unde se servea deja masa. Bell se aseza intre Alice si Helena, uitandu'se nedumerita la mancarurile de pe masa.
"-Dar unde e salata cu peste si porumb?!" intreba ea, mirata.
"-Tu doar salata de aia mananci" chicoti Helena.
"-Dar e foarte buna" se planse Bell.
"-Ei bine, azi va trebui sa mananci altceva" o consola Helena.
Se uita printre platourile argintii si hotari sa manance niste clatite cu pui si busuioc, asemanatoare cu cele pe care le gatea mama sa.
Dupa ce terminara masa, iesira din nou pe domeniile scaldate in soare si se indreptara spre malul lacului, ce oglindea albastrul cerului senin..

Helena manca cu incetinitorul si se uita visatoare spre tavanul din Marea Sala. Era azuriu , aproape ca nici nu erau nori si se vedeau razele aurii ale soarelui.In Sala era zarva si peste tot se auzeau rasete si chicote.Se pare ca vremea influenteaza oamenii , pentru ca toti elevii erau veseli , chiar si profesorii , exceptie facand Plesneala , cu fata sa vesnic cu o privire rece si sobra.Helena simti niste maini tragand-o:
"-Helena trezeste-te!Credeam ca te-ai trezit dimineata!"ii spuse Alice razand.Fata observa ca ramase cu furculita in aer , apoi dandu-si seama de situatie , pufni in sinea ei si rase alaturi de fete , care deja terminasera de mancat.Ei , cel putin , mancase destul pana atunci...doar se cufunda din nou in universul ei propriu.
"-Deci , ce ziceti , mergem sa ne plimbam?"intreba Bell voioasa acum , parand sa uite de salata cu peste si porumb.
"-Dap. Insa ma intreb pe unde o fii ceilalti?Probabil ca inca sunt in pat si probabil ca au luat masa in Turn."spuse Helena chicotind.
"-Probabil.Doar stii prea bine ce lenesi sunt! Dar , dupa mine , cred ca nu ar trebui sa ratezi o zi asa frumoasa!"zise Alice.
Cele trei fete mergeau agale spre intrare , abia asteptand sa intalneasca razele soarelui si mirosul placut de flori , cel dominant fiind cel de iarba si iasomie.Soarele stralucea puternic in lac ceea ce il facea sa para un patinoar de argint . Se asezara la umbra unui nuc , Bell urmarind atenta sclipirile lacului si ascultand fosnetul copacilor cand adie vantul caldut printre ei si Helena care incepu sa joace Sahul Vrajitorilor impreuna cu Alice. Piesele nu apartinea niciuneia dintre fete , ceea ce le enerva , pentru ca piesele dadeau fel si fel de sfaturi ce le incurcau complet.Pana cand in departare se vedea un punct ce se apropia de domeniile castelului.Era bufnita lui Bell , care ii adusese stapanei sale o scrisoare...

Vazand micuta bufnita indreptandu'se spre ele, Bell o recunoscu pe Loly, iar bataile inimii incepura sa'si faca de cap.
"-Hey, cred ca ai o scrisoare" spuse Alice, vesela.
"-Dar nu au cum sa'mi fi scris parintii atat de repede" spuse Bell, razand.
Pasarea ateriza lin pe umarul cercetasei, ciupind'o vesela de obraz. Aducea doua scrisori, dintre care una era de la parinti.
"-Sau da" chicoti Helena, cand Bell deschise prima scrisoare.

Draga Bellyshor,
Noi suntem foarte bine. Acasa, lucrurile sunt ca de obicei, eu la Minister in fiecare zi iar tatal tau la Jandarmerie. A fost promovat, acum fiind seful intregei Londre. Am dat si o mica petrecere, dar nu puteam sa va chemam si pe voi, dat fiind ca aveati scoala. La Minister, vesnicile dosare si pergamente zburatoare, doar sti.
Nate a invatat sa zboare, e foarte incantat de matura pe care a primit'o de la noi, cadou de Mos Craciun. Acum i'am dat'o sa se joace, si te anunt ca a spart deja doua cani si o vaza, dar nu e supararea prea mare, erau destul de urate. Mai mila mi'a fost de magnolia pe care a rupt'o, dar asta e. Copil, ce sa'i faci.
Ne este foarte dor de tine si de Rose. Sper sa ne mai scrii in curand.
Te iubim mult, si pe sora ta le fel.
Imbratisari de la parinti, si una mare de la Nate

"-Ce dragut" spuse Alice, zambind. Citise scrisoarea o data cu Bell, de dupa umarul acesteia.
"-Dap, am o mama de milioane" chicoti Bell.
"-Si cealalta? De la cine e??" intreba Helena, curioasa.
"-Nu stiu, nu e semnata" murmura cercetasa, dupa care rupse plicul cu maini tremurande.

Draga Bell,
Imi pare rau ca nu ti'am mai scris de atata timp. Doar ca timpul imi este foarte limitat. Si stiu ca nu am nicio scuza, dar totusi imi vreau prietena inapoi. Iti duc dorul foarte mult, aici la Durmstrang. Totul pare strain cand tu nu esti alaturi de mine, sa imi dai sfaturi si sa razi de mine atunci cand gresesc din neatentie. Cu faceam cand eram mici..ce indepartate sunt vremurile alea, parca o mantie de ceata le'a acoperit. Dar stiu ca trecutul e demult plecat, insa sper ca amintirile cu mine sa nu le fi uitat. Pentru mine vei ramane intotdeauna Bellyshor cea impiedicata, care e cu un an mai mica si incearca mereu sa ma intreaca.
Te iubesc mult, surioara mea adoptiva
Respect si buna-voie din partea lui Sam, amicul tau..

Doua lacrimi calde cazura pe obrajii imbujorati, iar un sentiment de caldura interioara ii inunda intreaga fiinta. Pentru moment, uita ca Sam era intr'o scoala pentru Magie Neagra, uita ca nu ii scrisese de 4 ani. Tot ce conta era faptul ca el nu o uitase..ca inca exista in inima lui, intiparita ca Bellyshor cea mica pe care o cunoscuse cu atata timp in urma..