Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5

/ O zi friguroasa

Mi-am intors capul, lasand-o pe Ariadne sa conduca, pentru a le privi pe Tamara si Shadow. Am chicotit. Artmait prefera sa stea bosumflata pe umarul meu, facand pe victima. Catelusa marai, bufnita sasai, si urma un schimb de replici intre cele doua, fara sa-mi dau seama ce spun.
Drumul incepea sa urce usor. Presupun ca nu mai avaem mult, Presupuneam ca dupa acest deal, aveam sa gasim casa bunicii Tamarei. Am tras mai cu forta, dandu-i bagheta mea lui Art. Incepu sa zboare deasupra noastra, imprastiind lumina baghetei. Era intr-o oarecare masura mai de folos decat s-o tin eu.

~La casa bunicii mele,Leah.~
Era o casa mare,nu iese in evidenta cu ceva dar bunicii mele ii placea sa se laude cu gradina sa plina cu trandafiri si alte florii,copacii avea numai in spatele casei,din horn iesea mereu fum,nu suporta frigul ca si mine plus ca prajiturile si painile sale gustoase erau facute pe un fel de vatra,mereu iti lasau gura apa cand le vedeai.Acoperisul rosu incarcat cu zapada ca in fiecare zi de iarna,bunica mea Leah locuia cu bunicul meu Paul erau foarte de treaba intotdeauna te primeau in casa lor cu bratele deschise te-ar sevi cu orice ti-ar da si dormitorul lor ca sa ii fie mai bine gazdei.Intotdeauna cu ochii pe mine si intrebandu-ma ce se mai intampla la scoala,acum sigur ar plange dupa mine.
~Inapoi.~
Artemait lua bagheta Emei si zbura deaspura noastra aceasta inca mai era sub efectul vrajii Lumos,dar nu stiu daca avea sa se observe acel semnal nu era chiar atat de puternica pentru a putea fi observat dar nu e nimica rau in a incerca.Ariadne trase cu toata puterea sa sania luand o viteza mai mare decat cea de acum cateva secunde,se pare ca si aceasta isi doreste sa ajunga acasa sa stea la caldura sobei.Piciorul inca ma durea,dar inca imi parea rau pentru biata cizma ii se rupse tocul cand am cazut “Stai asa mie imi pare rau pentru o amarata de cizma decat de glezna mea?”am ras eu in gand.Dupa cateva minute de mers la cativa metri de noi se vedeau deja niste case,desi era noapte puteam vedea niste umbre miscandu-se agitate pe langa case.
-Tamara!Ema!numele noastre erau strigate de catre parintii mei si matusa fetei,numele meu era stigat de catre mama mea care se parea ca plangea,cazu o data in genuchi in zapada rece urland de disperare ca nu isi gaseste copilul.Ce mi-as fi dorit sa o imbratisez in acel moment si sa ii spun ca totul este bine si ca nu am patit nimica,m-am uitat la glezna mea “Aproape nimica.”

" - Aici!" am strigat cat de tare am putut. " Suntem aici!"
Am tras iar de frau, desi ma dureau mainile si muschii spatelui. Ariadne se opinti cu vanjosism in zapada. Artemait se agita, batand nebuneste din aripi. Nu isi permitea sa ciripeasca, ar fi scapat bagheta ce ne lumina calea. Catelusa urla prelung.
Toti cei ce se miscau inghetasera, uitandu-se spre noi. Am recunoscut-o pe matusa mea cu usurinta. Batranul Doveses, cainele ei, dadea bucuros din coada si latra de zor.
Ne cautasera, am realizat brusc. Isi facusera griji si pe buna dreptate.
" - Hai, fetito... Sa ajungem acasa" i-am soptit eu catelusei.

OOC: Mai scrie tu un post, apoi eu si il inchid.

- Hai,fetito... Sa ajungem acasa ii sopti Ema,Ariadnei aceasta incepu sa traga cu disperare sania pentru a ne fie noua mai bine simteam cum vantul imi batea in fata si cum nu puteam respira corect ca atunci cand tata conducea masina iar eu scoteam capul si ma strambam la oamenii de pe strada,mai mereu mi se oprea respiratia.Am observant ca mama mea se ridica usor de pe zapada cand vazu sania care venea spre ei,nu ma puteam abtine in ai face cu mana si a striga.
-Hei,aici sunt mama!am ras eu de vocea mea care semana ca a unei rate,cred ca racisem iar vocea mea a avut de suferit pentru asta.Mama mea o rupse la fuga imediat ce imi auzi vocea nu tocmai minunata dar ma recunoscu cel putin.Ariadne incetini putin cate putin viteza saniei,cand am vazut-o asa de aproape pe mama mea ma ridicasem de pe sanie,doream sa o imbratisez nimica mai mult dar uitasem complet de piciorul meu numai la primul pas am canzut cu capul in zapada.Toata lumea din jurul meu incepu sa rada,am observat-o pe Ema imbratisandu-si matusa Violet parca.
-Unde ai fost?De ce ai venit asa de tarziu?Si piciorul tau?mama mea ma inebunea cu intrebrile intr-o zi as fi tipat la aceea persoana daca mi-ar fi pus mai mult de cinci intrebari dar in acest moment ma amuza teribil,am imbratisat-o pe mama mea,venind catre noi si tatal meu pentru a ma saruta pe frunte,si acest lucru m-ar fi suparat intr-o zi dar acuma simteam nevoia de iubirea lor.

" - Emanida! Emishor!" ma stranse matusa, lasandu-ma aproape fara aer. " Ema Grace Snow! Sa nu mai pleci asa departe"
" - Dar matusa, nu am plecat departe" am chicotit. " Am facut sa ple de la tine si sa ajung aici, e o linie relativ dreapta"
" - Se vede ca esti soimeanca" chicoti si ea. " Cand am vazut ca nu mai vii.. m-am gandit sa vin aici. Si am aflat ca si Tamara disparuse. Ma gandeam eu ca sunteti impreuna"
Doveses scanci, iar e m-am aplecat s-o eliberez pe Ariadne. Incepura sa se imbranceasca in zapada. Artemait se odihnea pe umarul meu.
I-am zambit fericita Tamarei de indata ce am vazut-o la caldura, pe canapea si cu piciorul in tratament. Am imbratisat-o usor.
" - A fost o zi plina, nu?"
Am inceput sa radem impreuna.

OOC: Topic inchis

Raizen:
170p Astropufi
301p Ochi-de-Soim

Closed.