Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ october and...june

**Kurt F. Malfoy** · 07 Jan 2012, 19:45

OOC: Privat ( Me & Ronnie)
BIC:
Candelabrul imprastia o lumina puternica,facand trofeele sa straluceasca. Marea majoritate apartineau Cercetasilor,iar acest lucru il facea sa se zvarcoleasca de ura. Mandria sa de Viperin inca nu disparuse iar scarba fata de celalte case era inca destul de constanta,desi trecusera 13 ani de cand absolvise. Nu stia daca avea voie sa fumeze in incinta castelului insa acea zi era ziua lui,ziua in care el era 'de garda'. Celalte colege enervante si pline de hormoni nu se prezentasera iar acest lucru il bucura nespus. Tot ce isi dorea era sa se lase cu putin scandal,cat mai curand. Cei de la Hogwarts il plictiseau nespus iar directorul era doar un mucos care ar fi trebuit sa urmeze din nou cursurile.Cel putin aceea era opinia lui. Singura persoana care nu il enerva era o anume Viperina ale carui idei era bine intiparite in mintea ei,la fel si dorintele,lucru pe care il respecta. Tra -la-la...Innebunesc! Ticaitul ceasului ii zgaria mintea.

**Veronique A. Dupont** · 07 Jan 2012, 20:43

Trecusera deja cateva zile de cand se plimbase cu Bell prin Hogsmeade si deja simtea nevoia unei pauze. O pauza de la castel, de la lumea vrajitoriei, de la tot. Se simtea de parca peretii se apropiau, gata s-o zdrobeasca. Cateodata ramanea fara aer si vroia neaparat sa fuga undeva unde n-ar fi putut-o gasi nimeni. Dar mereu ramanea pe loc pentru John, Bell, Isa si toti ceilalti pe care nu se indura sa-i lase in urma. Realiza si ea cat de patetic suna tot ceea ce gandea si cat de slaba devenise, dar inca spera ca totul sa fie doar o faza trecatoare si sa se poata intoarce in nepasarea ce-o caracteriza.
Mai am putin si totul o sa treaca, isi spuse in gand si isi privi rana abia deschisa ce-i aparuse pe antebratul stang deasupra semnului intunecat. Ofta scurt si isi acoperi repede bucata de piele expusa cu puloverul sau negru.

Mergea incet avand grija ca pasii sai sa fie egali si se uita curioasa in fiecare vitrina ce stralucea sub lumina candelabrului de cristal. Nu se astepta sa-si vada trofeele dupa sticla lucioasa pentru ca nu avusese prea multe performante cat timp fusese eleva. Castigase cateva trofee de transfigurare si unul la un concurs de potiuni. Nu fusese niciodata buna la vajhat, matura sa de abia reusind sa leviteze pentru o perioada mai indelungata de timp, asa ca, in comformitate cu lipsa acelui talent, nu avea niciun trofeu care sa ateste performantele sale in vreunul dintre sporturile vrajitoresti. Toate acele lucruri, insa, n-o deranjau pentru ca nu venise sa-si caute propriile realizari scolare, ci pe ale altcuiva.

**Kurt F. Malfoy** · 07 Jan 2012, 20:51

Auzi pasii cuiva,acest lucru facandu-l sa-si atinteasca instinctiv privirea catre usa. Isi pozitiona mai bine ochelarii pe ochi,apoi se apropie de intrusa,punandu-i mana pe umar.Ronnie?In numele lui Merlin,era sa te atac! Anunta-ma data viitoare,ok? Nu ii venea sa creada ca aproape ar fi fost in stare sa lanseze o vraja Stupefy asupra ei. Nu si-ar fi iertat-o niciodata. Observa ca era un pic cam palida,dar nu o intreba ce avea dat fiind faptul ca stia ca nu avea sa ii spuna. De ce ar fi facut-o? Era un alt 'colaborator' care ii oferise cateva motive de ingrijorare. Nu uitase intalnirea din fata Oglinzii lui Erised,ba chiar acel episod urma sa ii fie intiparit in minte,pe veci.Oricum,ce cauti aici? Nu era ca si cum nu ar fi avut incredere in ea ci mai degraba vroia sa fie sigur ca nu pierdea timpul cu cautari neplacute,lungi,care puteau fi evitate daca i-ar fi spus exact ce isi dorea.

**Veronique A. Dupont** · 07 Jan 2012, 21:05

Tresari cand auzi vocea barbatului, dar apoi trase aer in piept cand il vazu dezvaluindu-si chipul din umbra. Nu putea spune ca era cu mult mai incantata de prezenta lui decat de cea a unui strain, dar macar stia la ce sa se astepte din partea lui. Ar fi mintit daca ar fi spus ca nu-i era teama de el si ca prima lor intalnire nu avea s-o bantuie pentru tot restul vietii sale. O facuse sa treaca prin cea mai grea incercare si sa ia o decizie cu care nu reusise sa se impace nici pana in acel moment. Era o linie subtire intre bine si rau, iar tanara varajitoare oscila adesea intre cele doua parti, nefiind decisa pe care s-o aleaga. Cu toate acestea stia ca nu ar fi putut sa lupte niciodata impotriva devoratorilor, iar o viata traita fara o cauza bine definita nu putea fi conceputa de fosta viperina.

'Familia mea este moarta' spuse pe un ton cald si dulce de parca ar fi recitat o poezie de dragoste si continua sa se plimbe prin camera trecand nepasatoare pe langa barbat. Pasii sai erau la fel de calculati si eleganti ca a unei balerine in mijlocul unui dans, iar sala devenea treptat scena sa. 'Caut amintirile lor' continua visatoare nefiind sigura daca vorbea cu el sau cu o prezenta invizibila.
Ii spusese adevarul pentru ca nu stia ce ar fi putut sa minta. In plus, toata scoala stia de tragica sa pierdere si se simtea de parca n-ar mai fi avut niciun motiv sa-si ascunda partea aceea dureroasa din trecutul sau.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 08 Jan 2012, 13:26 by Kurt F. Malfoy.)

Cuvintele ei nu ii trezira nici un fel de sentiment. Nu ii cunoscuse,nu o cunostea nici pe ea,foarte bine,deci, nu avea de ce sa ii para rau. Din punctul sau de vedere,moartea era un lucru inevitabil.Sa plangi pentru cineva era doar un gest de slabiciune - o slabiciune pe care el nu o accepta in jurul sau. Tonul pe care rostise acele cuvinte era o dovada ca intr-un fel si ea se impacase cu ideea ca ei nu mai erau,asa ca nu avea de ce sa o menajeze. '' Ai venit sa cauti un trofeu anume?'' Vocea lui rasuna puternic,pe un ton neutru,ca si cum un cutit ar fi taiat un tesut moale,din care nu avea sa curga insa nici o picatura de sange. Era acolo pentru a o ajuta,nu pentru a fi un umar pe care ar fi putut plange.

Nu se descurca cu astfel de lucruri,fiind mai degraba un tip practic si rational. Era la locul de munca iar telenovelele il lasau rece. Stia ca nu urma sa aibe parte de asa ceva.Totusi,femeile erau imprevizibile. Nu cred ca va fi greu sa il gasesc. Cercetasii au castigat majoritatea trofeelor,iar ceva ce nu e din categoria lor sigur iti va sari in ochi,indata. Iar ura fata de felinele alea imputite crestea din nou,simtitor.

**Veronique A. Dupont** · 08 Jan 2012, 14:18

Era prezenta doar cu trupul, mintea fiindu-i pierduta pe undeva printr-o lume imaginara. Nu vroia sa fie acolo, dar nu stia in ce alt loc s-ar fi putut duce. Renuntase sa-i mai fie mila de sine si sa-si planga parintii, dar umaintatea sa ii facea de multe ori probleme. Putea fi rece si distanata in cele mai multe cazuri, dar faptul ca intreagul neam ii fuese omorat era prea greu de acceptat chiar si pentru ea, regina de gheata. Nu mai dorea sa le planga amintirea, vroia doar sa se razbune si stia ca ar fi putut face asta doar daca ar fi omorat mare parte din devoratori. Desigur, acel plan era prea complicat, dar avea o alta idee. Spera ca intr-o zi sa-i poata conduce pentru a-i putea face sa actioneze dupa bunul sau plac. Stia ca i-ar fi putut intoarce cu usurinta unul impotriva altuia, iar ea nici n-ar fi trebuit sa-si pateze mainile cu sange.

'Mama mea, Hazelle Rose, a fost la cercetasi' spuse ea apropiindu-se de o vitrina si incercand sa gaseasca un nume cunoscut printre toate cele inscriptionate pe trofeele stralucitoare. 'A fost eleva in urma cu vreo douazeci si sase de ani. Nu stiu exact ce trofee a avut, dar trebuie sa fi fost macar unul de Ierbologie si poate inca unul de Istoria Magiei' continua fosta viperina.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 08 Jan 2012, 14:56 by Kurt F. Malfoy.)

Daca ar fi aflat de planurile ei probabil ca discutia lor s-ar fi incheiat acolo. In cel mai rau caz,ar fi ucis-o. Spre deosebire de majoritatea Devoratorilor,el era unul din putinii care chiar tineau la ce insemna defapt sa fii un Intunecat. Te dedicai unei cauze,fie ca aveai sa mori sau sa fii intemnitat pe viata. Trebuia sa fii mandru de originea ta Intunecata,trebuia sa ii privesti superior pe ceilalti,doar pentru ca ei nu avusesera macar curajul sa se gandeasca la o astfel de viata. Ei,Intunecatii,erau superiori. Ucideau pentru cauza lor,oricare ar fi fost aceea. Il durea sa vada ca fiecare avea,mai nou,un scop propriu,personal. El era facut pentru mentalitatea de grup.Trebuiau sa fie uniti,altfel ar fi fost niste nimeni. Ei erau Devoratorii,nu Devoratorul. Unitatea ii face puternici,iar un lider nedemn ar fi distrus toata munca Lui de o viata. Caci El avusese un scop maret. Nebunesc,aproape imposibil,dar maret.

Auzind cuvintele referitoare la originea mamei ei,nu putu decat sa se strambe dezgustat. Deci nu era tocmai...demna. Nu era tocmai 'pura'. Latura ei umana nu facea decat sa ii provoace cea mai autentica sila. Chiar si in acea noapte cand ea,pentru o clipa,se indoise de decizia luata,aproape ca ii venise sa o muste,sa o raneasca. Nu era indeajuns de buna. Era,ca si ceilalti,un semi-parazit,ce trebuia inlaturat cat mai curand.'' Oh,serios? Ierbologie? Poate cel de acolo?'' Ii indica trofeul respectiv,incercand sa isi ascunda ura. Nici macar nu putu sa priveasca obiectul stralucitor prea mult timp,caci stomacul i se intorcea pe dos. Parazit netrebnic!

**Veronique A. Dupont** · 09 Jan 2012, 17:07

Se indrepta cu pasi repezi catre locul indicat si zambi fara a se mai putea controla cand vazu numele mamei sale inscriptionat pe trofeu.
'Nici eu nu sunt mandra' spuse fata de parca i-ar fi putut citi gandurile vrajitorului. 'In plus, nu m-a iubit niciodata. Mereu am fost cea care gresea mereu si care nu era in stare de nimic. La Helena tinea cel mai mult' sopti fara vreo urma de regret in glas. Se obisnuise cu acel gand si il acceptase cu mult timp in urma. Invatase sa nu-i pese de ce credea ea. Pana la urma, fosta viperina realizase mult mai multe lucruri in viata decat mama sa, cea fara de pacat. 'Mereu m-am inteles bine cu tata. Cred ca seman cu el. Stii, el n-a fost la Hogwarts, ci la Beauxbatons, dar mereu imi spunea ca daca ar fi venit aici, ar fi picat la viperini' zise ea mandra. Tinuse la tatal sau, iar amintirea lui n-avea niciodata sa moara in sufletul fetei. Nu-l iubise, nici pe el si nici pe vreo alta ruda in afara de sora sa, dar il respecta si il simpatiza intr-o anumita masura.
'N-am fost copilul perfect in ochii niciunuia dintre ei, dar Jacques - nu obisnuia sa-si strige parintii dupa apelative comune precum mama si tata - nu a renuntat la mine. El m-a invatat tot ce stiu azi si el m-a comvins sa ma alatur devoratorilor. Nu stiu daca aceea a fost alegerea buna, dar cand am ales nu aveam alta optiune.'

**Kurt F. Malfoy** · 09 Jan 2012, 18:03

Nici el nu avusese o familie perfecta dar nu ii placea sa se dezvaluie. Nu ii placea sa vorbeasca despre trecutul sau. Nu vroia sa afle cineva despre faptul ca nici mama lui nu fusese o femeie prea sfanta care isi primea bataia bine-meritata de la domnul Wildrig. Cat despre fratele sau nu putea sa comenteze. Fusese o pramatie de la inceput pana la sfarsit. Tatal sau,pe de alta parte,care inca mai traia,era un adevarat domn. Isi lovise sotia ,da,si uneori mai bea,dar o facea numai pentru ca vroia sa uite de ceea ce traise. Iar fiul sau ii urma exemplul. Imi pare rau.Dar si eu tin mai mult la tata. Isi iubea parintele pana la Dumnezeu si inapoi,dar nu recunoscuse niciodata. I se parea ciudat ca Ronnie sa vina acolo si sa caute trofeele chit ca nu prea tinuse la mama ei. Era o contradictie vie.Si totusi,nu inteleg. Daca nu ai tinut la ea,daca nu va intelegeati bine,de ce...? Privi inspre trofeu,sugestiv.

**Veronique A. Dupont** · 09 Jan 2012, 18:25

Isi indeparta suvitele de par cazute de pe fata si isi dadu capul intr-o parte pentru a putea privi mai bine trofeul. Se aseza pe jos avand grija sa-si aranjeze hainele si apoi se uita in sus catre barbat.
'Nu e vorba ca nu i-am iubit, dar tatal meu spunea mereu ca sangele apa nu se face. Ei sunt trecutul neamului meu. Ei au fost ultimii. Eu nu pot duce numele mai departe, iar sora mea a luat numele mamei. Totul s-a sfarsit cu ei. Poate ca n-am tinunt la niciunul dintre ei, dar tot ceea ce era scris sa se intampla cu familia asta s-a sters o data cu moartea lor. Am incredere in mine ca macar sangele il voi pastra pur si intact, dar nu sunt atat de sigura in legatura cu Helena' spuse ea fiind extrem de convinsa de cuvintele sale.
Respira incet dupa ce termina micul discurs si se gandi la sora sa. Era singura ruda pe care o iubise vreodata si probabil singura lumina din viata sa, dar ei nu-i pasa atat de mult de sange si de toate acele traditii care fusesera transmise din generatie in generatie in familia sa. Ii era frica ca ar fi putut dezonora familia, dar n-avea ce sa faca. Trebuia s-o accepte asa cum era si s-o sutina in orice decizie ar fi luat. O iubea cu adevarat.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor 1 2 3 Next » //  / october and...june

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor
1 2 3 Next »
/ october and...june