Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo

1 2 Next »

/ Oh, God! Am I pregnant?

Ii zambi profesoarei cu care nu prea interactionase inainte, dar care acum ii se parea o tipa de treaba. Mai ales ca nici nu era cu mult mai invarsta decat ea. Vru sa ii mai spuna ceva, sa atenueze cumva rautatea spusa de Eric, dar ramase cu gura intredeschisa cand il vazut pe cel ce nu era Victor transfigunadu-si hainele si asezandu-se intr-un pat liber. Omul asta probabil scapase de la etajul cu cei cu dereglari mentale permanente. Cand il si auzi vorbind, ii fu clar.

"Iti propun eu un alt joc, de cate ori scoti o tampenie pe gura, sa iti dai singur cate o palma. Asa..." dar fu intrerupta de un alt individ care nu avea nimic mai bun de facut decat sa dea buzna in salon. Bar de negri!

Il studie pe nou-venit si stramba din nas cand acesta isi aprinse pipa. "In spitale nu se fumeaza..." ii zise, din ce in ce mai iritata. Se pare ca acest prieten al lui Eric era exact ce mai lipsea salonului ei care devenea incet-incet, casa de nebuni.

• Lexie ridică din sprâncene la auzul cuvintelor lui Raphael. Clar nu era Victor. Vru să spună ceva, şi ceva nu chiar foarte prietenos, însă fu întreruptă de cealaltă prezenţă masculină din acea cameră. Una mai bună decât cealaltă. Ce nororc!
  Îşi îngustă ochii, aruncându-i lui Eric o privire veninoasă, însă recunoştea atunci când era învinsă. Câştigase, era un nesimţit mai mare ca ea...
  
  Se aşeză lângă Pearl, care era clar cea mai bună companie din acel loc, şi care începea să îi placă din ce în ce mai mult. Apoi urmări cu privirea fără să spună nimic necunoscutul care intrase în salon. Tot spitalul se adunase aici? Privi ţigara din gura lui şi deschise gura să spună ceva, însă Pearl îi citise gândurile. Îi zâmbi apreciativ.
  'Lexie,' se prezentă ea noului venit.

• Raphael se uita la noul venit ca si cum ar fi vazut o fantoma. Oh Doamne! Nu se putea! Chiar Alain Desmarais? Profesorul lui de la Durmstrang? Il cuprinse brusc un dor de vremurile din scoala, iar la vederea fostului sau profesor isi dadu seama ca ura si mai mult Hogwarts-ul. Probabil ca si pe Lexie, avand in vedere ca era profesoara acolo, dar vroia mai intai sa o cunoasca, si dupa aceea sa se pronunte.
  "Da, mi-ai fost profesor la Durmstrang. Raphael Olivier", se prezenta el, dar nu se obosi sa foloseasca un "mi-ati fost". Nu ii placea sa se comporte foarte politicos cu persoane cu care nu mai avea de-a face.
  
  Auzi remarca lui Pearl despre fumat, si ii trazni un gand, insa isi dadu seama ca nu avea tigari. Daca ii oferea cineva, mai fuma din cand in cand, insa asa ii era prea lene sa-si cumpere singur. Desi Alain fuma pipa.
  "Dar voi nu sunteti chiar pe moarte ca sa nu puteti suporta", comenta el, realizand brusc cat de aiurea arata in hainele de spital.

Era prea multa agitatie pentru un om care tocmai isi scosese stomacul si il imprastiase prin toata lumea asta. Multi oameni si toti vorbeau si era perfect normal sa i se agraveze starea naturala de jigodism. Cu toate astea, i se lumina ziua cand il vazu pe Alain ca intra in salon si ii pleosti si doua buruieni pe pat. Desigur ca nu il lasa si pe el sa stie asta si se stramba cand trase draperiile.

"Netrebnic nefericit scapat in cap de la nastere in continuu! De ce crezi ca erau puse intre mine si soare?" Il intreba aratandu-i cu mainile ca pentru copiii cu nevoi speciale.

Se pipai apoi si gasi doua tigari intr-o tabachera. Cu o miscare a mainii, pentru ca aparent magia i se intorsese mai multa decat plecase, facu o vraja simpla, pe care o inventase la niste jocuri de poker si asigura o ventilatie a camerei. Apoi isi aprinse tigara si expira satisfacut.

Il privi pe Raphael si ii zambi compatimitor. "Ti-ai gasit de la cine sa inveti. Domnul Francez Frustrat pe numele lui de cod, care intra si isi falfaie toata mostenirea genetica intr-o camera. Multumesc de flori, pripas trist." Continua apoi sa vorbeasca cu Raphael. "Vezi de ce ti-am zis ca e o idee proasta? Se intampla sa ai o domnisoara ca Pearl, care o sa-ti spuna sa-ti **** cate una singur."

Vorbea mult, dar era prea entuziasmat pentru ca in sfarsit avea cu cine sa comunice intr-un fel sau altul. Mai degraba altul, pentru ca nu era deloc conventional ce faceau el cu Alain.

"Dar baby" ii zise intr-un final. "Cum de te-ai convins sa vii pana la mine?" Se opri o secunda. "Doar vina ta, ratat pe viata! La tine voiam sa ajung nu in gaura asta de lume, intr-un salon cu oameni." Zise oameni cu cea mai mare scarba posibila.

Se uita roata prin incapere, clipind rar si pufaind constant, si realiza ca nu ii placea pe oamenii din salon. Ceea ce era perfect normal pentru el, care nu placea pe nimeni. Momentan, nici Eric nu ii era foarte drag sufletului, din simplul motiv ca se afla intr-un spital si nu intr-un bar. Desi era foarte probabil, cunoscandu-l sa se afle in spital deoarece statuse prea mult timp intr-un bar. Ceea ce aducea o alta problema la lumina: ce cauta intr-un bar fara el, dare isi petrecuse ultimele zile arzandu-i gatul dupa un pic de alcool...

"N-ai decat sa te obisnuiesti cu soarele, Nosferatule, sau sa te sufoci. Si sa-ti sufoci colegii de suferinta. Uite, domnisorica aici de fata" si gesticula spre Pearl, "e gata-gata sa imi tina morala pentru ca sunt un nenorocit care isi permite sa incalce regulile si sa fumeze intr-un salon de spital, si daca ar putea m-ar pune sa stau la colt cu mainile sus. Domnisoara" ii se adresa de data aceasta direct, aplecandu-se putin ca sa o priveasca in ochi, "cu atitudinea ta de copil rasfatat si cu un catarg de corabie infipt in rect, daca nu te violeaza cineva la colt de strada, ai sa mori virgina!"

Pufai lent din pipa privind-o insistent si isi aminti vag de ce uraste pustanii de scoala. Ceea ce il facu sa ii arunce o privire si celui care aparent ii fusese elev la Durmstrang. De Durmstrang il legau si amintiri placute si nelacute, dar nu putea spune ca se simtea extaziat de intalnirea cu un fost elev. Macar acum stia de unde ii cunoaste mutra.

"Numele nu imi spune mare lucru. Dar am sa-mi amintesc daca mi-ai facut probleme la ore, si nu va fi un moment foarte fericit pentru tine." Ii zambi acru.

"Daca nu m-as fi trezit cu un patronus care sa imi behaie la geam, poate as fi fost intr-un loc mai placut, magarule"

• Lexie se simţea în inferioritate numerică şi era din ce în ce mai intimidată de prezenţa celor trei bărbaţi. Îşi îndoi picioarele sub ea şi se sprijini de marginea patului uşor plictisită.
  Se bucura că nu mai era băgată în seamă, pentru că dintre cele două variante disponibile în acel moment, adică a fi umilită sau ignorată, prefera ultima variantă.
  Nu îi era prea drag nici noul venit. În special din cauza faptului că vorbise în acel fel cu Pearl.
  Îl privi cu o expresie de naivitate prefăcută.
  'Oh,m-am prins,' spuse ea. 'Deci dacă o femeie e chiar inteligentă, şi nu vrea să se lase influenţată de minunatul caracter al bărbatului, atunci moare virgină.'
  Lexie îl privi pe Alain liniştită. Ştia că urma să primească ceva cel puţin la fel de usturător înapoi, însă era hotărâtă să nu se lase condusă de timiditate.
  'Presupun că singurele femei pe care le poţi convinge să se uite măcar la tine sunt cele care nu au suficient creier pentru a purta o conversaţie decentă.

Ramase cu gura putin cascata cand auzi remarcile reutacioase ale barbatului. Nu intelegea ce-l apucase, si de ce era necesar sa-i arunce niste lucruri atat de urate cand ea nu-i spusese decat sa nu fumeze in salon, lucru de la sine inteles pentru unii oameni. Nu ca se asteptase ca el sa-i inmaneze un buchet de trandafiri, dar nu putea intelege ce ii facuse atat de rau.

Se dezmetici abia cand o auzi pe Lexie vorbind. Ii puse mana pe umar in semn ca "e ok, nu conteaza", dar il privi pe intrus cu ciuda.

"Va deranjez cumva cu prezenta mea?" se rasti.

• Raphael incepu sa rada, privind-o admirativ pe Lexie. Ii placeau femeile care stiau sa se impuna si care nu se lasau umilite de un barbat cu gura mura si prea multi hormoni misunandu-i prin corp.
  "Alain, chiar nu-ti aduci aminte de mine?"intreba el, ignorand-o pe Lexie, caci problema lui i se parea mai importanta. Cum de un fost profesor de-al lui nu-si putea aminti de un elev cunoscut cu 'Zeu'? Acum ca se gandea, porecla era chiar stupida, insa se bucurase de respectul si teama prostanacilor de la Durmstrang. Ce timpuri!
  "Tu ala cu gura mare, mai taci o data!" se rasti el spre cel care nu putea suporta lumina soarelui si care ra cu adevarat bolnav."Poate ca nu te-a invatat nimeni, insa stapaneste-ti limbajul, mai ales cand ai doamne pe langa mizerabila ta prezenta."
  Nu isi putea da seama ce anume il traznise sa le apere, insa spera ca in acest fel urma sa le castige simpatia. In fond, el fusese mereu persoana care lua, si nu da.

Asculta cu o spranceana ridicata toate balariile pe care le indrugau copiii aia subdezvoltati si nefericiti, cu urme de adolescenta pe fete.

"Pe voi nu v-a batut nimeni cand erati mici, nu?" Ofta si se dadu jos din pat, constatand ca era in boxeri si un tricou si nu intelegea unde ii sunt restul de haine. Daca se gandea mai bine, nu era sigur ca avusese mai multe haine pe el cand ajunsese la spital. Se uita in jur un pic nedumerit si ametit. Ii ranji lui Alain.

"O sa ma scoti de aici si o sa ma duci intr-un bar ca sa imi sterg amintirile cu pramatiile astea ingrate. Dar inainte de asta, sa va explice tati Eric cateva chestii. In primul rand, tu," incepu, aratand catre Lexie, "nu ai inteles nimic. Nu e vorba ca ea e proasta sau inteligenta, pentru ca nu e vorba de intelect. E vorba ca e intepata si enervanta si ca are o atitudine care ii tradeaza frica patologica de barbati. In acelasi timp tu ai la fel de multe sanse sa ramai la fel de neinceputa ca ea."

Isi gasi pantalonii si se imbraca repede, incercand sa scape din locul ala steril si plin de microbi umblatori in acelasi timp.

"Cat despre tine, te rog fii dur cu mine dupa ce iti mai cresc cateva fire de par in locuri care pentru binele potentialilor tai parteneri, nu vad soarele des."

Ofta indelung si realiza din nou de ce nu voia copii, de ce femeile erau inutile, de ce era prieten cu Alain si de ce nu era bine sa bea singur. Realiza si ca ii era foame si intr-o sclipire de geniu, ca se maturizase suficient cat sa nu ia una din domnisoricile alea, sa o puna pe genunchi si sa o palmuiasca la fund. Se gandi fugitiv ca ar fi putut sa le placa, dar isi scoase asta din minte rapid: erau doua scanduri fara terminatii nervoase.

Simti cum se enerveaza, ceea ce nu era un lucru bun in starea de iritare in care se gasea deja. Cine putea stii ce ajungea sa faca, si nu sa-i para rau, pentru ca rar ii parea rau pentru ce facuse, dar nu avea nici un chef sa suporte consecintele. asa ca cel mai bine era sa ramana calm.

Il scapa Eric care incepu sa explice ceva ce nu era sigur ca vreunul intelesese si sa se tarasca cu greu din pat. Se gandi un moment sa il ajute, dar dupa evenimentele recente care implicau si o fiola de iod, se razgandi si il lasa sa se chinuie. 'E tare pielea pe el', gandi.

"Cu prezenta ta nu ma deranjezi mai mult decat ma deranjeaza dulapiorul cu medicamente, dar ma deranjeaza atitudinea ta. Pana mai cresti, sa-mi zici "Sarumana" si sa-ti imaginzi ca nu am chef de balivernele tale. Cam niciodata." zambi acru.

Iar tu Miss Stryder, nu stiu ce romane de dragoste ai citit la viata ta, dar imi imaginez ca nu unele foarte bune. Pentru cunostinele dumitale vaste, nu faci sex cu intelectul, faci sex cu organele genitale. Iar daca in timpul acuplarii crezi ca e importand sa vorbesti despre etica folosirii magiei asupa creaturilor magice, atunci imi dau seama de ce ai parte de atat de putin..." o privi cu o mila falsa, pentru ca nu ii pasa nici cat negrul sub unghie de viata ei, dar il enervau feministele. Iar azi nu avea o zi chiar buna.

"Nu copile, nu-mi aduc aminte de tine, vrei sa-ti dau in scris? Si sa fiu sincer nu sunt sigur ca vreau" il privi chioris pufaind lenes si isi dadu seama ca si-l aminteste, dar chiar nu avea chef acum de rememorasi. Plus ca niciodata nu fusesera amici, si nu tinea neaparat sa incepa de acum.

"Misca-te odata daca vrei sa te scot de aici. Si incearca sa nu versi pe pardoseala, si asa imi provoci scarba..."