Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ one

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Sep 2012, 11:07 by Kurt F. Malfoy.)

Did I ask too much? More than it all?
They gave me nothing and that's all I've got.
We're one and we are the same.

Lasa ca fumul sa se raspandeasca in incapere,nestiind daca viciul avea sa-l scape de ceva anume sau sa il afunde si mai mult in noroiul spiritual,sa ii intineze indentitatea si sa ii rupa in fasii tot ce avea. Ii era frica. Ce sentiment absurd pentru cel ce de obicei infricosa alti oameni. Se gandea ca roata se invarte si ca acum era timpul ca el sa plateasca. I se facea rau doar gandindu-se prin ce avea sa treaca si ce avea sa se intample cu el. Nu spera la ceva prea bun pe viitor,de fapt, nu mai avea speranta.

Era clar. Kurt Malfoy era blestemat. Sa nu fie fericit,sa nu se bucure de ceea ce avea si sa-i raneasca pe cei din jur. Plansese ca o muiere timp de o saptamana insa acum incerca sa isi revina. O depresie muta,fara manifestari exterioare exceptand dorinta acuta de a se refugia. Ophelia si Stark mai trecusera pe la el,dar rar. Extrem de rar,caci nu stiau cum sa ii spuna ceva si defapt,ce aveau sa-i mai spuna? Nu trecusera prin ce trecea el - desi Ophelia se temea sa nu aibe aceeasi soarta - asa ca nu aveau ce sa-i zica.

Elibera fumul pe nari,privind cum se urca in tavan. Cum ajunsese la Hogwarts,ce facea acolo? Greu,greu de zis. Habar nu avea. Cauta ceva,pe cineva. Nu stia daca era bine sa rau sa faca acest pas. Se invinovatea pentru faptul ca era in viata. Dar asta era viata? Nu mai putea rezista asa. Venise sa-si ia adio. Da,acum isi amintise.

Totusi,auzi usa deschizandu-se si se refugie intr-un colt,de parca unghiul de care se sprijinise cu spatele avea sa-l apere.

ooc : Kurt & Lexie

**Lexie Stryder** · 09 Sep 2012, 11:32

Lexie îşi strânse lucrurile de pe biroul ei, gândindu-se că se făcea târziu şi cel mai bine ar fii fost să plece la culcare. Căscă larg şi se ridică de pe scaunul ei, punându-şi geanta pe umăr. Se îndreptă spre uşă şi o deschise cu un oftat, apoi ieşi în coridorul întunecat, pornind hotărâtă spre Pivniţa viperinilor.

Inspiră aer adânc în piept şi...se opri. Se simţea clar fum de ţigară şi Lexie privi exasperată în jur. Nu era nimeni chiar acolo, însă se întoarse pe călcâie şi merse cu paşi mari şi hotărâţi în partea opusă, de unde era clar că venea mirosul. Îmjură în gând. Profesorii nu fumau pe coridoare şi spera că niciun elev, mai ales de la viperini nu era atât de prost încât să fumeze pe coridor.

Ajunse în faţa unei uşi, în spatele căreia ştia prea bine că se afla Oglinda lui Erised. Deschise uşa şi intră. În faţa ei se contură o siluetă care era prea cunoscută ca să nu îşi dea seama din prima cine era. Îl privi pe Kurt surprinsă pentru câteva secunde, apoi închise uşa în urma ei.
'Ce faci aici?' întrebă, pe o voce uşor răguşită. De ce venise Kurt la Hogwarts? Cu siguranţă nu era niciun plan de-al lui pentru că acum era în doliu, acum suferea după soţia şi copiii lui.

**Kurt F. Malfoy** · 09 Sep 2012, 11:43

Lasa mana sa-i cada pe langa corp,scrumul pe podea,talpa bocancului acoperind apoi scrumul. Atat de mecanic,atat de bine pus la punct acel gest. Desi mintea lui nu constientiza asta. Avea ochii rosii,simtea o usturime acuta. Aproape ca vroia sa-si scoate ochii din orbite. Sapte zile incontinuu,fara somn,fara mancare,doar plangand si fumand. Era mai distrus ca niciodata.Mai distrus decat atunci cand o intalnise pe Lexie,mai distrus decat atunci cand evadase de la clinica pentru persoane cu boli psihice.

'' Am venit sa-ti zic adio.'' raspunse,fortand un zambet

Se apropie de ea si o imbratisa,sustinandu-si greutatea pe umerii ei,dar nu intr-atat incat sa-i fie incomod fetei. Defapt,ceea ce ar fi putut sa i se para nepotrivit era forta cu care o strangea in brate,de parca nu ar mai fi vrut sa-i dea drumul. Dar trebuia. Nimic nu dura pentru totdeauna,orice lucru,indiferent cat de frumos era,nu putea dura vesnic. Nici macar el. Nici macar ea. Nici macar legatura lor. Nu asa cum fusese odata. Sau cel putin asa gandea acum.

'' Eu plec intr-o calatorie lunga,Lexie. Si intunecata. Si eterna. Ai grija de Freyja,bine?''

Pistolul era acasa,in biroul lui. La fel si cartusele. Avea cutite,otrava. Se putea spanzura deasemeni. Atatea modalitati,trebuia doar sa se decida. Finalul avea sa fie acelasi.

**Lexie Stryder** · 09 Sep 2012, 12:00

Lexie îi răspunse la îmbrăţişare, simţindu-se uşor ciudat. Cuvintele lui o zguduiseră. Ştiuse că asta urma să se întâmple, era unul dintre lucrurile pe care pur şi simplu nu voise să le creadă, pe care încercase din răsputeri să le ignore. Kurt era acums ignur, distrus. Fără copiii pe care se bazase atât, pe care ş-i dorise atât de mult. În plus, se certase cu Ivy, şi divorţul era în plin proces. Indiferent dacă el sau ea începuse cearta, Lexie ştia că amândoi ar fii regretat dacă ar fii făcut ceva nesăbuit.

Simţi cum Kurt o strânge în braţe şi când îi dădu drumul, şocul faptului că nu mai era lângă ea, că voia să plece şi să nu se mai întoarcă o lovi din plin. Lexie îşi controlă lacrimile care ştia că erau pe cale să vină.
'Să nu îndrăzneşti să faci aşa ceva,' spuse ea, pe de o parte nervoasă, pe altă parte disperată să îl aducă din nou în lumină, să îl scoată din locul în care se afla acum.

[b]'Crezi că eşti singur? Crezi că nimănui nu îi va păsa dacă tu pleci şi nu te mai întorci? Poate să nu îţi pese de prorpia viaţă, însă gândeşte-te la oamenii care ţin la tine înainte să apeşi pe trăgaci. Cum rămâne cu Stark? sau Ophelia? Crezi că ei nu vor avea nimic împotrivă? La naiba, Kurt, gândeşte-te la familia ta, la oamenii tăi, la Ivy, la mine.'

**Kurt F. Malfoy** · 09 Sep 2012, 12:11

Intotdeauna avusese impresia ca fata asta gandea prea mult si prea bine pentru binele ei. Isi trecu mana prin par,dinspre frunte spre ceafa,apoi isi zgarie brusc baza gatului,lasand vagi urme rosiatice. Nu le lua in seama,durerea fizica nefiind nimic in comparatie cu otrava ce se scurgea prin sufletul lui. La naiba cu toti si cu toate. Nu,la naiba cu el,caci era un egoist prost.

'' Porumbeii aia doi se au unul pe altul. Ivy e bine merci,a plecat. Freyja e cu Victor,o sa uite cumva. Are parintii ei la urma urmei. India a trecut prin mai rele. Iar tu...''

Ramase blocat. Ce avea sa se aleaga de Lexie? Erau cei mai buni prieteni. Robb ala de abia de se interesa de ea. Ce avea sa se intample cu Lexie? Socul unei sinucideri ar fi zguduit-o,i-ar fii distrus viata. Totusi,nu avea cum sa se intoarca din drum. Toate pregatirile. Lasase bani pentru gropari si cei de la servicii funerare,isi pregatise costumul negru,facuse o schita a sicriului. Pusese fiecare lucru din camera lui in folie protectoare,scriind pe biletele cui ii dona fiecare lucrusor in parte si isi scrisese si biletul de adio. Doar in 24 de ore,cu o precizie clara,de parca ar fi proiectat o masinarie,o inventie,nu si-ar fi pregatit sinuciderea.

'' ...tu esti in regula.Cred. Nu stiu. Vom vedea.''

**Lexie Stryder** · 09 Sep 2012, 12:32

Lexie ridică din sprâncene la auzul cuvintelor lui. Deci? Avea câte o scuză pentru fiecare, însă cu ea cum era? Lexie şi Kurt erau cei mai buni prieteni, nu îşi putea imagina cum s-ar fii simţit dacă el ar fii plecat pentru totdeauna şi ar fii lăsat-o acolo singură. Îl privi cu o răceală neobişnuită.
'Vom vedea?' repetă ea brusc. 'Vom vedea... Ok, atunci, dă-i bătaie. Fă-o.'

Lexie îi privi pentru câteva secunde. Nu îl mai recunoştea. Voia să lase totul baltă, să renunţe şi să fugă ca un laş? Ăsta era vechiul Kurt, era cel ce făcea rău fără să îi pese iar apoi fugea de consecinţe, cel care nu ştia ce înseamnă bunătatea şi blândeţea.
'Dă-i drumul. Fugi ca un laş de soarta ta. Condamnă-te singur! Ştii, eu chiar credeam că e speranţă cu tine, că poţi fii iertat, dar se pare că m-am înşelat. '

Ar fii vrut să plece, să îl lase acolo singur dar ştia că nu poate. Voia să lupte pentur viaţa lui, chiar dacă el renunţase. Nu putea să îl lase să plece.
'Tu ştii că meriţi asta,' spuse ea, fără să îl privească. 'Trebuie să stai şi să suporţi, nu să fugi de durere. Pentru că oriunde ai fii, durerea tot acolo e. Aşa că singurul lucru pe care îl vei schimba va fii durerea pe care o vei provoca celorlalţi. Alege.'

**Kurt F. Malfoy** · 09 Sep 2012, 12:43

Majoritatea care vorbeau despre asta n-o faceau. Iar el vorbea mult. Insa citise carti in care persoanele respective o facusera,isi luasera viata. Cartile erau carti,nu trebuia sa creada tot ce citea,ce auzea la radio,vedea la televizor. Era mai naiv si mai lipsit de directie ca niciodata. Ii era frica si vroia sa aibe certitudinea ca nu avea sa-l mai arda,ca nu avea sa mai simta cum spiritul sau iesea din el odata cu fumul.

Inspira adanc,lasand tutunul sa ii atace plamanii,si se aseza pe podea. Nu stia daca va fi bine,nu stia daca era totul asa cum ar fi trebuit sa fie. Vroia ca Lexie sa stie la ce se gandea,fiindca ar fi ajutat:

'' A fost odata un tip care vroia sa se omoare? Ironia? Chiar cand si-a gasit o iubita si se gandea la viata,la fericire,a facut infarct. Daca o sa patesc la fel? Daca o sa imi explodeze creierul,daca o sa ma loveasca dementa cand imi voi gasi un sens in viata?''

Multe intrebari fara raspunsuri si raspunsuri fara intrebari. Dar Lexie era acolo. Mereu fusese acolo. Avea nevoie de ea. Si ii nu vroia s-o piarda.

**Lexie Stryder** · 09 Sep 2012, 14:11

Lexie pufni exasperată când îi auzi vorbele. De ce nu înţelegea? De ce nu vedea că are motive să trăiască? Şi că are şanse să aibă chiar o viaţă frumoasă? Lexie înţelegea faptul că îi muriseră cei doi copii şi că tocmai trecuse de un divorţ. Avea destulde motive să vrea să nu mai trăiască, însă el le privea doar pe acelea. În loc să se gândească la faptul că avea mult mai multe motive să trăiască.

'Tu chiar nu înţelegi, nu-i aşa?' întrebă viperina, prinzându-i mânp într-a ei şi strângând-o brusc. 'Acel tip de care vorbeşti tu a găsit sprenţa în acea iubită, şi, atunci când a murit, a murit cu gândul că putea fii fericit. Dacă va fii să mori aşa, aşa vei muri. Însă cu sigurnaţă nu îţi vei curma viaţa singur acum. Acum eşti în întuneric. E mai bine să mori aşa, în mizerie, distrus şi abandonat decât cu speranţa în inimă?'

Lexie oftă. Kurt era speriat. Era vulnerabil, deschis şi singuratic. Avea motive, însă nu erau suficient.
'Ascultă, nu e bine ce faci acum. Nu e ok să te gândeşti la aşa ceva,' spuse viperina, de data aceasta mai încet şi mai rara, însă la fel de hotărâtă. 'Trebuie să dai vieţii încă o şansă, şi asta înainte să te refuze.'

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 09 Sep 2012, 14:32 by Kurt F. Malfoy.)

Se lasa cu capul in poala ei,privind tavanul. Intinse mana catre tavan,de parca ar fi gasit ceva salvator acolo,de parca avea sa fie bine dupa ce avea sa atinga acea suprafata de beton,de parca trecutul lui se va sterge cu buretele.Dar nu ar fi fost asa,ci ar fi inteles ca era mai rau ca niciodata. Ar fi ajuns sa-i pese mai mult de el si mai putin de cei din jur,si nu intelegea exact de ce. Era in ceata,in intuneric,de parca aburii alcoolului l-ar fi imbratisat cu o placere iesita din comun.

'' Cine imi va da o sansa? Frey m-a parasit. Ivy m-a parasit. India si ea. Odette si parintii mei sunt niste salbatici. Cine imi va da un sens in viata? Nu am nici o directie.''

Nu intelegea deloc ce urma sa se intample cu el. Se gandea ca sinuciderea era buna,desi era atat de egoista in esenta. Tu scapai de durere,lasandu-i pe ceilalti sa sufere. Cei pe care-i iubeai te plangeau.Inca tinea la Ivy,dar ca la o amica. Si singura pe care se baza era Lexie,uneori si Freyja,desi cea din urma era prea mica. Era prea...tanara pentru problemele lui. Desi stia ca va afla de la Lex ce incercase sa faca.

'' Imi vei da tu un sens? Ma vei iubi tu,ma vei ajuta tu? Iubeste-ma,ajuta-ma! Am nevoie de tine!'' spuse el disperat,imbratisand-o

**Lexie Stryder** · 09 Sep 2012, 15:13

Lexie se aşeză pe podeaua rece lângă Kurt, simţindu-şi picioarele amorţite şi obosite, însă mintea alertă. Trebuia să se lupte, să îl ţină pe Kurt în viaţă. Kurt luptase pentru ea în momentele în care nu avea casă, iar acum Lexie trăia în Hogsmeade, în casa visurilor ei. Ştia că voinţa putea schimba totul, indiferent de cât de întortocheată şi lipsită de sens şi speranţă părea situaţia.

Îi ascultă vorbele, fără să reacţioneze în niciun fel, însă simţea că ceva înăuntrul ei tresare. Clipi des, apoi îl privi ca şi cum l-ar fii văzut pentru prima dată.
'Eu mereu te-am iubit,' spuse viperina pe un ton aproape copleşit de amintiri. 'Suntem cei mai buni prieteni. Cei mai buni prieteni se iubesc indiferent de circumstanţe.'

Se uita în gol, pe peretele opus ei, gândindu-se la ce tocmai se întâmpla. Nu putea să facă asta din nou. O mai făcuse o dată şi se terminase cu ea rănită.
'Îţi aminteşti când ne-am întâlnit prima dată în 'Ceaunul Crăpat'?' întrebă ea cu un zâmbet. 'Nu ne plăceam unul pe celălalt. Eu credeam că eşti un psihopat şi tu că sunt o fetiţă răsfăţată care nu ştie ce vrea. Lucrurile s-au schimbat şi uite unde am ajuns. '

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised 1 2 3 4 5 6 Next » //  / one

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised
1 2 3 4 5 6 Next »
/ one