Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ one hard ring of bell

**Ivy Thibault** · 30 Jun 2012, 20:50

one hard ring of bell
One hot angel
One cool devil
Your mind on the fantasy
Livin on the ecstasy

OCC: Just me and Ronnie

BIC: Era perfect conştientă că în părul ei se agăţau zeci de mici frunzuliţe şi crenguţe, iar acum nu mai semăna aproape deloc cu cascada aurie care îi sălta cu volum pe umeri la fiecare mişcare. Cu o mână îşi ţinea rochia care mătura pământul, neagră, ca de obicei, cu broderii roşii ca sângele. Şi aceasta era ruptă în mai multe locuri şi stropită cu noroi. Îşi pierduse lănţişorul firav de la gât şi cerceii cu rubine îi fuseseră smulse de copaci când alerga, lăsându-i urechile sângerând. Da, era un dezastru şi, după atâta alergat în pădure fără pantofi, începu să-şi simtă picioarele rănite şi obosite. Aşa că se opri şi îşi şterse violent lacrimile.

Era o noapte întunecată, ceea ce era bine, pentru că Ivy nu voia să fie văzută de nimeni în starea aia. Se simţea slabă şi inutilă. Şi, în fond, aşa şi era. Nu era de folos nimănui. Şi se mai şi victimiza, fugind ca o sălbatică prin pădure, îmbrăcată în rochia care purta toate amintirile dureroase din seara aceea.

Nu îi venea să creadă că ajunsese atât de neglijentă, încât fusese prinsă şi torturată pentru informaţii. Şi acum mai şi bocea ca un copil pentru asta. Da, oamenii aceia ştiau cum să tortureze. Luaseră fiecare om la care Ivy ţinea câte puţin şi provocaseră iluzii cum că ar fi chinuiţi de însuşi focul Iadului. După perioada de recuperare a fetei, era mult prea mult. Voia răzbunare. Nu putea să o lase aşa.

Inspiră aer adânc în piept şi îşi controlă şi ultimele sughiţuri. Apoi, se ridică de pe pământul rece şi ridică bărbia sus, aşa cum făcea mereu. Îşi şterse ultimele rămăşiţe de lacrimi de pe obraji şi îşi scoase bagheta. Trebuia să scape de rochia aia inutilă şi să îşi pună hainele de lucru. Avea o răzbunare de îndeplinit, însă era sigură că nu o putea duce la capăt de una singură.

**Veronique A. Dupont** · 01 Jul 2012, 12:11

Padurea lui Dean ramasese intiparita in mintea vrajitoarei ca un fel de sanctuar. Acolo reusise sa-si gaseasca sora si acolo il intalnise pe el. Inca isi amintea de privirea lui atat senina si parul ciufulit. Nu fusese atrasa de el nici macar pentru o secunda, dar il vedea oarecum ca pe un frate. Ii era datoare pentru ca o gaisese intr-un moment de disperare si reusise s-o readuca la realitate. Atunci ar fi vrut sa-i mulrumeasca si sa-i spuna cat de recunoscatoare ii era pentru tot ceea ce facuse pentru dansa, dar el disparuse subit si ea nu mai apucase sa-i spuna nimic. Acum insa era mult prea tarziu pentru a-l cauta si a-i spune toate acele lucruri. Trecuse momentul in care ea s-ar fi umilit in asemenea hal.

Incepu sa merga absorbita de ganduri si se opri abia cand vazu silueta unei alte persoane undeva in departare. Isi scoase bagheta si incepu sa paseasca precauta. Nu isi aducea amite sa fi fost atacata vreodata de un vrajitor in acea padure insa nu dorea sa-si asume niciun risc. Se opri din nou cand ajunse la o distanta de trei metri de cealalta prezenta si zambi scurt cand isi recunoascu fosta colgea. Ivy, o fosta viperina ce era cu patru ani mai mare decat Veronique, statea acum in mijlocul padurii cu o bagheta pe care-o tinea strans in mana.
Veronique se apropie de ea, punandu-si propia bagheta inapoi in buzunarul blugilor si isi incrucisa bratele la piept.

'Nu este un loc cam salbatic pentru cineva atat de delicat precum esti tu?' intreba vrajitoarea aranjandu-si coama de par ondulat ce-i ajungea pana la calcaie.

**Ivy Thibault** · 01 Jul 2012, 18:48

Ivy se întoarse spre nou-venită, speriată. Da, devenise patetică. Putea să fie duşmanul. Putea să fie cineva, care s-o fi prins fără avertizare. Însă ea nu fusese atentă. De când devenise ea aşa de visătoare? În faţa ei, cu obişnuitul ei farmec, stătea Veronique Dupont, atât de temută de atâţia vrăjitori. O ţinea minte încă din şcoală. Chiar dacă ea era mai mare, nu credea că există vreun vrăjitor sau vrăjitoare care să o fi prins pe Ronnie la şcoală fără să o observe.

Era o femeie extrem de frumoasă, cu acel farmec aparte, ce făcea fiecare mişcare să fie graţioasă şi irezistibilă. Dintr-o dată, Ivy se simţea stupid, îmbrăcată în rochia ei zdrenţuită. Flutură o dată bagheta, având grijă să nu o îndrepte spre Ronnie, pentru a nu o considera o ameninţare, şi rochia fu înlocuită de obişnuitul ei costum de piele neagră, ultimele urme de machiaj îi fură şterse de pe faţă şi părul îi fusese prins într-un coc perfect. Inspiră adânc în piept şi consideră că acum putea să îi răspundă fără să îi tremure vocea sau să sune patetică.

"Posibil," spuse fosta viperină. "Însă îmi plac locurile sălbatice."
Zâmbi, uitându-se puţin în sus la femeie. Rar găseai oameni maturi care să nu îi întreacă cei 160 de centimetri ai ei.

**Veronique A. Dupont** · (This post was last modified: 02 Jul 2012, 12:17 by Veronique A. Dupont.)

Ofta prelung, inspirand mai mult aer decat era nevoie si ii dadu drumul usor. Venise in Padurea lui Dean pentru a se deconecta putin de realitate insa nu avea nicio sansa sa faca acest lucru daca urma sa dea si peste alte vechi cunostinte. Nu avea nimic personal cu Ivy, dar prezenta ei o deranja. Se simtea de parca cineva ii invadase casa si acum nu mai dorea sa plece. Stia ca era prea dura cu fosta sa colega, dar pur si simplu nu avea starea necesara pentru a putea suporta o alta fiinta umana in preajma sa.

'Si totusi...ce cauti tu aici?' intreba femeia asezandu-se pe iarba moale si usor umeda. Era inca desculta pentru ca ii placea sa simta pamantul uscat si plantele fragede sub picioare, iar parul ii era plin de frunze si crengute care ii distrugeau aspectul placut. Se intreba oare ce parere avea Ivy despre ea. Cu siguranta ca fosta viperina o considera un fel de salbatica care bantuia de una singura prin paduri. Eh, dar putin ii pasa ei cum era perceputa de altii.
'Si de ce aratai in ultimul hal cand te-am descoperit?' intreba din nou Veronique pe acelasi ton rece si lipsit de emotie ca mai devreme.
Prin acea replica dorise sa-i demonstreze oarecum vrajitoarei ca ea nu era singura care arata rau. I se parea totusi ciudat ca Ivy, blonda al carei par stralucea mereu si ale carei rochii pareau a fi desprinse dintr-un catalog de moda de la Paris, era imbracata cu o rochie zdrenturoasa si avea machiajul intins pe intreaga fata. Foate ciudat, isi spuse in gand vrajitoarea analizand hainele pe care femeia le purta acum.

**Ivy Thibault** · 02 Jul 2012, 10:21

Ivy ridică din umeri. Trebuia să mintă, sau măcar să spună doar jumătate din adevăr. Nu putea să spună că fusese torturată, pentur că ar trebui să dezvăluie şi motivele pentru care se întâmplase chestia asta de la început. Aşa că se hotărî să răspundă la întrebări pe rând.

"Acesta este unul dintre locurile în care pot spune că am încredere," spuse Ivy. "Probabil pentru că nu m-a dezamăgit niciodată."
O studie din cap până în picioare pe fată şi îşi dădu seama că arăta ca un fel de zeiţă războinică ce avea ca aliat natura. Avea frunze în păr şi nu purta pantofi, însă nu acesta era motivul pentru care Ivy o comparase cu acea zeiţă. Avea ceva în ochi ce trăda într-o anumită măsură, dorinţa de răzbunare pe care o ţinea înăuntru.

"Am momente în care nu mai suport viaţa. Şi se pare că acum m-a prins exact în timpul cinei mele festive de la Minister," răspunse ea. Era adevărat. Acesta era motivul pentru care plecase în primul rând de la cină, iar acei vrăjitori întunecaţi o prinseră la marginea drumului, pe când se pregătea să Dispară.
"Totuşi, ceea ce ai văzut tu aş fi preferat să nu fi văzut nimeni, aşa că ţi-aş aprecia discreţia," spuse Ivy cu un zâmbet.

**Veronique A. Dupont** · 02 Jul 2012, 12:36

Zambi putin incurcata si apoi o privi prelung pe vrajitoare. Nu fusesera prietene vreodata, dar Veronique n-o detestase niciodata. Pentru ea, Ivy nu era nimic mai mult decat o regina a frumusetii a carui chip ramanea intiparit pe retina oricarui barbat care o priviea chiar si pentru o fractiune de secunda. Femeia arata mereu ca scoasa din cutie si, pana in acea seara, n-o vazuse niciodata sa arate mai putin decat perfect. Acest gand nu-i dadea pace fostei viperine. Era singura ca ceva rau i se intamplase vrajitoarei pentru ca altfel nu ar fi acceptat niciodata sa arate in asemenea hal.

'Nu-ti fa griji, Barbie. Secretul tau este in siguranta' ii explica femeia razand zeflemitor. Nu era absolut deloc invidioasa pe frumusetea lui Ivy, dar i s-ar fi parut aiurea sa rateze sansa de a rade putin de ea.
Intr-un mod bizar o placea insa nu avea nici cea mai vaga idee de ce. Poate i se paruse dragut lucrul pe care-l spusese despre padure sau poate ca vazand-o atat de ravasita isi dorise sa o ajute. Ii placea sa repare lucrurile stricate, iar fosta sa colega arata de parca ar fi avut nevoie de o revizie.

Aculta cu grija cuvintele vrajitoarei si se incrunta cand auzi ca Minsiterul daduse o petrecere. Nu intelegea de ce ea nu fusese invitata. Doar ea judecatoare la curtea de Vrajustitie. Curios lucru, isi spuse in gand. Foarte curios.
'Ce te-a facut sa pleci de la aceasta cina?' intreba Veronique incercand sa inteleaga ce se intamplase cu Ivy.

**Ivy Thibault** · 02 Jul 2012, 17:06

Ivy zâmbi la remarca fetei. Da, i se mai spusese 'Barbie' de câteva ori. Însă nu aceea era parte importantă, ci cea în care spunea că îi va păstra secretul. Asta voise să audă. Apoi, la următoarea întrebare, Ivy luă o expresie neutră. Ştie că minţi îi şopti o voce din capul său. Pune prea multe întrebări.

Era sigură că minciuna ei nu fusese crezută de Veronique, ceea ce o făcu să-şi dea seama că nu era cineva căreia să îi poţi întoarce spatele fără să nu te simţi prea confortabil. Se pare că citea şi cele mai mici intenţii de înşelăciune, lucru care îi plăcea lui Ivy. Îşi drese glasul şi răspunse.

Se gândi dacă să spună adevărul. Se putea risca? Totuşi, din câte ştia, Ronnie era cea căreia Kurt era pregătit să îi declare război. Însă oamenii aceia nu era a lui Veronique. Era sigură, altfel femeia ar fi omorât-o de mult. Aşa că se gândi că probabil ar fi fost mai bine să spună adevărul.

"Nu a fost o cină la Minister," zâmbi Ivy. "Ziua unei prieten de-ale mele. E bogată, aşa că a trebuit să ne îmbrăcăm toţi elegant. Problema e că mi-am dat seama că cineva mă urmărea. Aşa că m-am gândit să plec acasă. Şi, când am ieşit, m-au prins înainte să apuc măcar să-mi scot bagheta."
Probabil că Ronnie o credea ceva incompetentă, care nu putea să se proteje pe sine. Nu era aşa. Doar că Ivy nu era nici ea robot. Se pare că lăsase garda jos într-un moment nepotrivit. Lucru care nu se va mai întâmpla.

**Veronique A. Dupont** · 05 Jul 2012, 19:19

Veronique fusese genul de persoana aeriana care mergea tot timpul cu capul in nori si nu era niciodata atenta la nimic din ceea ce se intampla in jurul sau. Acum insa nu mai era asa. Isi pierduse demult inocenta infantila si nu mai credea in valori false precum iubirea sau bunatatea. Trecuse prin prea multe pentru a credea ca rasa umana nu era malefica pana in maduva oaselor. Desigur, unii oameni puteau sa-si ascunda aceasta fata mai bine decat ceilalti, dar in esenta toti erau la fel. Toate aceste noi descoperiri o ajutasera sa-si dezvolte un talent pe care nici nu stia ca-l avea. Putea citit oamenii cu o usurinta nemaivazuta. Nu se pricepea sa citesca ganduri, dar isi dadea seama din gesturi si din expresiile chipului cand un om mintea. Asa facuse si cu Ivy si avusese dreptate. Nu fusese niciun banchet la minister, iar femeia nu suferea de despresii.

'Ar trebui sa te razbuni' spuse Veronique ranjind. Ideea in sine de razbunare ii producea o placere nemaiintalnita. Ar fi vrut sa fi fost chiar ea atacata de acei vrajitori numai pentru a putea mai apoi sa le insire cadavrele in linie dreapta pe una dintre stradutele mai laturalnice ale Londrei. Ia-r fi placut sa vada articole despre acele crime in presa Incuiata. Ar fi adorat sa citeasca cum cetatenii Londrei erau sfatuiti sa nu iasa noaptea pe strada pentru a nu da nas in nas cu noul Jack Spintecatorul care ameninta suburbia londoneza.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 08 Jul 2012, 13:59 by Ivy Thibault.)

Ivy zâmbi la auzul cuvintelor lui Ronnie. Ştia că se începea un război, aşa cum ştia că Ivy nu avea să fie de partea femeii, însă războiul nu începuse încă şi Ronnie îi plăcea. Mai ales după ultima replică. Da, ar trebui să se răzbune. Nimic foarte elborat, i-ar putea spânzura de mâna Statuii Libertăţii, sau să îi lase să fie mâncaţi de anaconde uriaşe. Avea o grămadă de posibilităţi şi poate că înainte o luaseră prin surprindere, însă acum va fi cu adevărat pregătită.

"Ai vrea să mă ajuţi?" o întrebă pe Ronnie cu un zâmbet diabolic pe faţă. I-ar fi făcut plăcere să vâneze cot la cot cu Ronnie. Poate ar ajunge să o cunoască mai bine.

În fond, vânătorul se cunoaşte cel mai bine în timpul vânătorii. Şi Ronnie era cu adevărat un vânător. Ivy nu se îndoia de asta. Auzise mult prea multe poveşti despre Miss Dupont, pentru a o subestima.

**Veronique A. Dupont** · 26 Jul 2012, 01:01

Isi pleca capul intr-o parte si isi fixa privirea pe un punct invizibil ochiului. Ar fi ajutat-o cu placere, dar nu obisnuia sa faca acte de caritate. Atunci cand oferea un lucru cerea un altul in schimb. Totusi, ii era greu sa se gandeasca la ceva ce Ivy i-ar fi putut oferi. Femeia nu parea a fi puternica in vreun fel, iar orice alt lucru pe langa putere ii era inutil vrajitoarei. Astfel de detalii le vei stabili mai tarziu, ii sopti vocea mereu prezenta, iar fosta viperina se prefacu ca intra intr-un fel de transa. Trebuia sa o pacaleasca pe Ivy ca se gandea intens daca sa o ajute sau nu. Stia ca daca ar fi raspuns prompt, vrajitoarea ar fi inteles ca ceva nu era bine.

'Desigur' raspunse scurt, iar un zambet negru ii intuneca intregul chip. Nu avea sa-i spuna blondei despre planurile sale. Urma sa o instiinteze de datoria pe care trebuia sa i-o plateasca abia dupa ce toate cartile de joc vor fi aratate. Astfel nu avea nicio sansa sa-si piarda atuul.

'Pe unde ar trebui s-o luam?' intreba femeia ridicandu-se de pe iarba umeda. Vanatoarea avea sa inceapa, iar ea isi luase pozitia de atac. Nimic nu o mai putea surpinde. Acest lucru ii oferea o satisfactie nemarginita.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / one hard ring of bell

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ one hard ring of bell