Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 7 Next »

/ Part I Some eyes in the dark and ..

Agnes inca statea in lumina lunii . Ce ar fi trebuit sa faca acum ,ca viperinul nu mai era langa ea ? Baga mana in buzunar , parca sperand dupa ceva . Se pare ca scapase din greseala medalionul din buzunar in timp ce fugea. Imposibil gandi roscata .
Ingenuche pe podeaua rece pipaind marmura . Nu gasise nimic . O trecura fiori reci pe sira spinarii ; Probabil era doar vantul isi spuse ea . Dar nu era nici-o fereastra deschisa acolo . O parte a holului era inghitit de intuneric , iar ea era pe jos in lumina lunii cautand ceva care probabil nici nu cazuse pe acel hol . Isi musca buza de jos sperand sa gaseasca medalionul si pe...viperin totodata.

Injura in gand la adresa devoratorului. De ce trebuia el sa faca mereu treaba murdara a celorlalti? Nici macar nu ii pasa daca acea piramida se intregea sau nu.
Pasind suparat catre directia in care plecasera fata simti cu brusc temperatura din jurul sau se raceste. Semnul intunecat nu il mai durea dar stia ca nu este singura. Incepu sa alerge pe coridoare atingand fiecare perete la cotituri. Hei! Esti bine? In treba viperinul oprindu-se brusc in fata ei.
Deoarece era in viperin, Gabriel abea abilitatea a intelege limba serpilor. Niciodata nu putuse sa o foloseasca cand isi dorise el dar de data asta, auzi 7 cuvinte usor sasaite: Vreau sa omor, sa distrug. Vreau sange! Simti brusc cum puterile il parasesc iar mintea ii era goala. Era pentru prima data cand simtea sentimentul de... frica?! In ce naiba m-am bagat? Si pe soimita la fel! Isi spuse in gand nestiind cum sa raspunda la acea intrebare.

Fata isi ridica privirea de la podea spre pasii care rasunau intre peretii de piatra . Icepu sa tremure din ce in ce mai tare .. nu fiinda ii era cumva frig .. ci se temea de ce avea sa intalneasca pe acel hol la o ora atat e tarzie .
Cand pasii se oprira , fata isi ridica privirea spre brunetul care acum era in fata ei . Cat ma bucur ca nu a patit nimic" isi spuse in sinea ei . Se ridica de la podea si se indrepta spre el ; Sper ca nu ai patit nimic! . ii spuse ea .
Unde tot dispari si de ce dupa cateva minute te intorci la mine ? Ce pui la cale Gabriel ?!
Roscata il fixa cu privirea urmarindui fiecare reflex .

Imi stie numele desi nu i l-am spus! O analiza din priviri dar refuza complet ideea de a i spune micul secret. Cu toate ca nu ar trebui sa ramana surprins la cate belele intrase poate multi ii stiau numele faa ca el sa il cunoasca pe al lor. Nimic. Dar trebuie sa plecam imediat de aici! Ii raspunse intr-un final pe un ton serios..

Deasupra lor, cratura fantomatica iesi din perete si plutind acolo, scoate un tipat asurzitor. Devenise vizibila dar cei doi auzisera doar un strigat indepartat. Haide. Trebuie sa plecam. ACUM! Se rasti viperinul la ea prinzand-o de incheietura minii stangi.

Roscata il privi atenta . Vroia sa afle ce ascundea viperinul . Brunetul ii raspunse rece , fara niciun alt detaliu . Agnes observa ceva iesind din perete , ceva , nu foarte vizibil . Ce dracu-o fi aia ? gandi ea pasind acum in retragere calcand pe piciorul viperinului ;

Oare era o fantoma sau cel putin era asemantor cu o fantoma . Isi innabusi un tipat punandu-si mana la gura . Simti mana lui Gabriel tragando pe a sa .. astfel fugind amandoi pe holul luminat slab doar de lumina lunii .

Ajunsera indeva, intr-un turn indepartat. Ii inchisera usa desi viperinul stia ca asta nu va ajuta la nimic. Avem nevoie de un plan. Sper ca ai bagheta la tine.! Aprinse lumina. Flacara din semineu ardea vesel imprastiind in jur razele calde. Coarele cartilor vechi de pe rafturile prafuite de timp indicau o biblioeca nefolosita. Gabriel zambi malefic cu toate ca nu avea si motiv. Repede, cauta despre creatura aceea. Ii spuse Viperinul roscatei.
Stia ca nu aveau mult la dispozitie si dat fiind ca nu aveau nici cea mai mica idee despre ceea ce ar trebui sa caute rezultatul se putea numara in oricare din acele mii de carti.
Fara sa mai stea pe ganduri, baiatul scoase violent o carte de pe cel mai apropiat raft. Ii rasfoi paginile ingalbenite de timp. Fara sa gaseasca nimic, o arunca peste umar, nepasator unde cade sau daca ar mai ramane intreaga.

Intrasera la nimereala intr-un turn . Roscata observa cum viperinul inchise usa si tinea bagheta strans in mana indemnando pe ea sa caute ceva despre creatura aceea . Soimita avea o afinitate pentru citit ; stia ca exista o carte care sa-i dea informatiile precise despre monstru .
Baiatul se apropie de ea si trase o carte de pe raft ; o rasfoi si apoi o arunca in spate pe podeaua de piatra . Ce idiot . Chiar nu ii este mila de cartile astea ? isi spuse fata in sinea ei .
Ai grija unde o arunci ! spuse ea suparata . O vei rupe . Si nici macar nu stii ce contine. Roscata ridica cartea respectiva de la podea si se uita la cuprins . Exact ceea ce cautau ei . Creaturi fantomatice si legende , fata dadu la pagina 112 si urmarea randul cu degetul muscandu-si buza inferioara .
Uitate la asta! il indemna ea pe viperin . Baiatul se apropie iar fata ii rata randul ...

Nu se obosi sa o asculte pe fata. Nu ii pasa de carti mai ales ca el nu era un mare studios. Arunca inca trei-patru carti cand se opriintorcandu-se brusc spre boboaca. Tocmai gasise ceea ce cautau? Asa de repede? Din prima carte pe care o azvarlise? Isi scutura capul alungand acea serie de intrebari fara sens si se apropie de fatalandu-i cartea.

Ragnarok

Este o creatura a noptii care se hraneste cu sufletele celor vii.
Ragnarok este numele unui brav vrajitor care a trait cu mult timp in urma. Nu se stie exact data mortii dar se presupune ca ar avea in jur de 450 de ani. Cauzele mortii sale sunt inca necunoscute lumii vrajitoresti. Dupa o serie de cercetari desfasurate in zona in zare a fost gasit trumul inert al vrajitorului, se consifera ca a murit in lupta cu un suflet ratacit. Din acea zi, Ragnorak cauta alte suflete pe care sa le tina in lumea de la suprafata, sa le chinuie si apoi sa se hraneasca cu ele. Moartea este foarte dureroasa si lenta. Inca nu se stie o modalitate de a rezista acestui "demon"

Nu cred ca asta e. Nu poate fi asta. Trebuie sa fie o cale de a scapa de el. Avem nevoi de o momeala. Spuse Gabriel stiind ca nu avea nici cea mai mica idee care sa fie pasul urmator. Trebuie sa apelam la cineva!

Fata il lasa sa citeasca . Sigur baiatul se mira ca nimerise cartea de prima data gandi ea ; era noroc chior , ea petrecea ore intregi pentru niste informatii uneori inutile . Dupa ce citisera informatiile se gandira la un plan , la o momeala pentru a scapa de monstru . Deci a trait acum multi ani din cate stim , nu cred ca o vraja simpla il va alunga , doar exista de .. 450 de ani. Sunt sigura ca el nu ar vrea sa fie momealal isi spuse ea . Sper ca te-ai gandit la un plan .
Asculta-ma ! spuse soimita . As putea fi eu momeala , tu acum nu trebuie decat sa ... Fata fu intrerupta de zgomotul produs de monstru dincolo de usa camerei in care se aflau .

• Nu. Nimeni nu va fi momeala. Nu vreau sa pun viata nimanui in pericol.! O contrazise viperinul. Chiar daca sunt ceea ce sunt! Ii termina vorba in gand. Citi paragraful de cateva ori inaintea de a privi in jur si de a analiza toate posibilitatile. Dar... Nimic. In acea incapere plina de carti prafuite si vechi locurile de a reusi sa puna un plan in aplicare erau aproape egale cu 0.
  Incet incet, in biblioteca se materializa monstrul. Ochii negri si reci, lipsiti de pupila se axara asupra lor. Gabriel ii intalnira privirea si simti cum mintea i se goleste de toate. Vazu un camp deschis deasupra caruia trona un cer plin de fulgere. Copaci arzand, rasete malefice, tipete de durere completau sinistrul peisaj. Un vrajitor in mantie alba si plina de noroi incerca sa se ridice de pe pamantul ud. Un alt ras malefic, triumfator urmat apoi de o vraja verde. Vrajitorul in mantie alba inceta sa se mai miste dar rasul hipnotic continua.
  
  Trezit la realitate de tipatul sinistru al montrului, Gabriel tresari. Ce-a fost asta? Se intreba retoric. Stia ca soimita nu avea cum sa vada ceea ce vazuse el cu dor cateva clipe in urma