Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Pe taramul migdalat

Shayera tresari la vederea lui Jun Lee care se apropia incet,privind in jos.Se ridica si ii merse in intampinare.
Cand fu cap pe la 5 metri de el,intreba:
"Where is my sis?"
Tanarul tresati si o privi pe fosta cercetasa cateva secunde,dupa care incerca sa isi continue drumul tinandu-se de buza de jos,dar fata i se impotrivi.
"Hey...Where is Bell?" adauga ridicand tonul.
Kim Joon se apropie de cei doi si privi lung la expresia prietenului sau. Isi puse usor mana pe umarul Shayerei si ii sopti:
"Leave him alone..."
Fata se dadu la o parte si il privi pe Jun Lee cum se departeaza clatinandu-se usor.Isi intoarse privirea spre Kim Joon si inghiti in sec.
"He's sad...I think your sister made something wrong."
"Wrong?"
"I don't know...maybe! "
"I'll search her..."
Terminand ultima replica,o lua in directia din care venise Jun Lee mai devreme.
Mergea grabit pe potecile pavate,nestiind de fapt pe unde sa o ia.
'Unde Doamne poate fi?' se intreba de fiecare data cand se intorcea si nu vedea nimic.
Se uita in jur,si vazu trei siluete apropiindu-se.Respira usurata so lua la fuga inspre ele.
"Bell! Esti ok?" Intreba in momentul in care se oprii punandu-si mana pe umarul fetei ca sa se sprijine cat timp isi tradea rasufarea. "Cred ca trebuie sa ma pun pe sport" adauga,si se indrepta gafaind.

• Shery aparu in fata ei, cu o expresie a fetei derutata si gafaind din greu. Bell surase slab si o privi cu blandete.
  "-Esti bine?" o intreba ea, facand'o sa stea jos.
  Se asezara amandoua pe iarba smaraldie, lasandu'se imbratisate de caldura plapanda a unei zile de vara.
  "-Eu da; Jun Lee nu!" mormai tanara.
  Isi pleca usor privirile, incercand sa evite o posibila discutie.
  "-Nu stiu ce sa fac" remarca Bell.
  Shayera isi drese usor glasul si ii puse o mana pe umar.
  "-Orice decizie vei lua; voi fi de partea ta" spuse ea.
  
  Stia asta; dar nu era prea sigura de partea cu decizia. Daca se lasa condusa de ratiune, i s'ar fi parut ceva ireal, imposibil, de necrezut. Insa daca se lasa purtata de sentimente, totul lua o alta infatisare.
  "-Dar Jun Lee sufera" ofta Shayera.
  Simti cum i se accelereaza bataile inimii si isi ridica chipul spre sora sa.
  "-Cum adica?!" intreba Bell, putin panicata.
  Shery zambi.
  
  "-Cel putin asa am inteles de la prietenii lui" continua Shery.
  Ofta scurt si se ridica.
  "-Pleci?" murmura ea.
  Bell aproba usor din cap in semn de da. Trebuia sa faca ceva; si repede. Pentru ca deja incepea sa se sature de tensiunea care se instalase in interiorul fiintei sale. Nu era prea sigura de ce avea sa se intample, dar spera doar ca totul sa fie in regula.
  Incepu sa strabata curtea, cautandu'l din priviri pe tanar; si in cele din urma il gasi sub un copac ciudat, care isi pleca usor crengile spre pamant. Zambi, si grabi pasul.
  "-Hey" murmura ea, cu o voce ragusita.
  Jun Lee tresari, ridicandu'se brusc. Zambi drept raspuns si ii facu semn sa se aseze.

Shayera se ridica si ea greoi de pe iarba moale...insa cazu la loc.Era prea bine acolo.Zambi si se intinse usor,relaxandu-si tot corpul.Daca ar fi putut...ar fi stat acolo toata ziua,privind norii si mirosind trandafirii plantati prin toata gradina.
"Are you ok?" se auzi o voce din...nu prea stia din ce parte venea...dar cert era ca se apropia de ea.
O recunoscu din primul sunet...defapt dupa pasi.Eleganta lor era desavarsita.
Zambi usor,insa nu scoase nici un sunet,nu isi deschise ochii...se asezase mai confortabil jucandu-se usor cu firele de iarba.
"I need help! " mormai baiatul si se aseza langa Shayera,clatinandu-i un pahar de suc de portocale deasupra fetei.
Fata deschise ochii si scoase un sunet de uimire,dupa care dadu cu mana peste el,din reflex.Era obisnuita cu astfel de lucruri,metoda asta fiind folosita foarte des de catre mama sa pentru a o trezi dimineata. Astfel,intreg paharul era deja varsat pe camasa tanarului,lasand o pata imensa pe piept si umezindu-i usor gatul.
Fosta cercetasa isi puse mainile la gura si se ridica brusc.
"I'm so,so,so sorry! Oh my God! I'm so stupid!" incepu sa indruge si sa isi dea usor cu palmele peste frunte.
Privi cateva secunde camasa precedent imaculata al lui Kim Joon si isi musca dureros buza inferioara.
"You know...I brought it for you,but if you wanted to give me..." spuse acesta si zambi amuzat.
Daaa...cu siguranta facea asta numai sa nu se simta ea prost.Ce Doamne? Ii distruse minunatie de camasa fina!
"I'm so sorry!" murmura din nou Shayera,dupa care suspina rusinata.
"Shut up!" adauga tanarul si se intinse pe iarba,asteptand ca si Shayera sa faca acelasi lucru.
Insa fata tot indruga mai ceva ca o moara stricata,incercand sa isi ceara scuze,si insultandu-se pe ea insasi.Kim Joon isi intoarse ochii peste cap si se ridica.
"Shut up?" sopti usor incercand sa para copilaros.
Fata il privi mirata,dupa care lua un fir de iarba si intinse extenuata pe iarba.Kim Joon suspina usurat si se aseza,luandu firisorul de iarba din mana Shayerei,ca dupa cateva secunde sa inceapa sa o gadile delicat pe gat.

• Tacerea se asternuse peste cei doi ca un acoperamant sacru; si niciunul nu indraznea sa intrerupa linistea ce devenea aproape deranjanta. Bell se juca absenta cu un fir de iarba, invartindu'l absenta cu degetele lungi si subtiri. Nu era prea sigura de ce avea sa urmeze; auzea doar respiratiile calme ale lui Jun Lee langa ea. Si in rest, nimic.
  "-I'm sorry" murmura ea, din nou.
  Devenea ca o replica de aceea pe care o rostesti de atat de multe ori incat la un moment incepe sa'si piarda din inteles.
  Jun Lee insa nu ii raspunse de data asta; deci era clar. Era vinovata!
  "-Seriously" insista Bell.
  
  Auzi un chicotit slab si isi ridica brusc capul; tanarul o privi lung, prinzand'o intr'o capcana din care nu putu sa scape. Ii analiza toate trasaturile fetei, de la pometii albi, bine conturati, pana la buzele pline, usor arcuite intr'un zambet.
  "-I'm sorry too; I'm a little pissed off; but I'm fine" remarca Jun Lee, amuzat.
  Voia sa intrebe de ce, dar se opri la timp.
  "-You know..you're the first girl that..well, it doesn't matter" mormai el, brusc.
  Se posomori, indreptandu'si privirile spre pamantul de sub picioarele lui.
  
  Bell zambi, dandu'si ochii peste cap; deci asta era. Ea era prima fata care nu cazuse in bratele lui din prima. Ei bine, putea spune ca se simte mandra. Insa intr'un fel nu se bucura de acel succes al orgoliului.
  Ofta incetisor si isi lasa capul pe umarul lui; reactia fu aproape instantanee - Jun Lee isi trecu bratul peste umerii ei, imbratisand'o cu blandete. Ii simtea fiecare bataie a inimii si fiecare rasuflare calda.
  "-It's like a fairytale" sopti tanara, admirativ.
  
  OFF:
  http://www.youtube.com/watch?v=x8bQ8PNRs0A
  

"Ok...stop it! " murmura fosta cercetasa cand vedea ca "simplul gadilat" devenea un obiect de tortura pentru tanar.
Dar el tot nu se oprea...ii placea prea mult sa o vada tipand.
"Please...stop!" Dar nu putu sa se planga prea mult,ca o avalansa de chicote ii invadara vocea.
Kim Joon incepuse si el sa rada satisfacut,dar se opri rapid,sfarsind printr-un suspin lung.
"Thank you,God!" murmura Shayera,si isi ridica zambind partea de sus a corpului.
Nu dura mult timp,ca firisorul de iarba se juca din nou,de data aceasta prin jurul urechii.
"Do you want it? Ok! "
Nici nu termina de spus,ca fata isi pregati deja degetele pentru tortura suprema.Un firisor de iarba nici nu se compara cu degetele sale,adevarati bodyguarzi la Hogwarts. De fapt...asta era singura ei arma.
Nu astepta nici doua secunde mai mult,ca se napusti asupra baiatului incepand sa il gadile in jurul taliei si a spatelui.Daca nu iti dadeai seama ce era de fapt,vazand degetele Shayerei,ti se parea ca aceasta incepuse sa cante un cantec vesel la pian...dar nu pe clape,ci pe costitele saracului Kim Joon.
In nici cateva clipe,zambete si chicotele de mai inainte devenisera rasate nebunesti si exclamatii de multumire din partea amandurora.
Felul in care baiatul mai ca implora sa fie lasat in pace o facea pe fosta cercetasa sa se umple de sine si sa continue "pedeapsa".Nimic nu era mai bun pentru ea decat o rasplata pe masura.
Din apararea in defensiva,mai ceva ca la fotbal,cei doi se prosteau ca si doi copii...copii mari.Shayera era nesatula de rasul lui Kim Joon...pur si simplu il adora,stiind si ca ea il provoaca.
"Stop!" ingana baiatul,ridicandu-se si el extenuat.
"Why should I stop,ham?" replica tanara si incerca sa se apropie din nou de el ca sa declanseze o noua serie de rasete,dar Kim Joon i-o luase inainte,prinzandu-i ambele maini si incercand sa le imobilizeze cuprinzand-o rapid si prinzandu-i'le la spate.
Imediat,fosta cercetasa isi pierdu echilibrul si cazu pe spate,tragandu-l pe tanar dupa ea,pana la impactul cu pamantul.
"Will you stop,now?" intreba roscatul zambind usor si privind-o de sus pe fata,fara sa isi dea seama ca era chiar cazut peste ea.
Shayera incepu sa chicoteasca,dar se opri in momentul in care intalni ochii tanarului.Desi ii era frica de privirile prea lungi,acum prefera sa priveasca chipul lui Kim Joon,care se apropia tot mai mult de al ei.Si el facea acelasi lucru.Ii analiza din nou fiecare trasatura,si fiecare ii parea noua si tot mai interesanta.Doar cand ajunse la cinci centimetrii distanta de fata tinerei,decise sa incheie contactul cu ochii si sa ii urmareasca trasaturile,pana la conturul buzelor,unde se oprise si se apropie tot mai tare,incat sa si le lipteasca si pe ale lui de ele.
Fosta cercetasa nici macar nu mai stia ce sa priveasca,asa ca la un moment dat isi inchise ochii si incepu sa se joace cu mainile,tocmai eliberate,prin parul fin al baiatului.El isi incolaci mainile prin jurul talieli subtiri a Shayerei,si incepu sa o stranga tot mai tare,parca vrand sa o traga spre el.Desi erau lipiti unul de altul,lui tot ii parea prea mare distanta.

• Telefonul tanarului suna brusc, iar el se grabi sa raspunda; incepu sa vorbeasca intr'o coreeana fluenta, care o impresiona placut pe Bell. Era ceva deosebit, ceva ce nu gaseai pe toate drumurile - un baiat care sa te aprecieze din prima zi, care sa incerce sa te cunoasca, care sa nu te judece pentru faptul ca l'ai minitit sau pentru simplul mod de a fi tu insati. Totusi, era constienta ca relatia lor nu avea prea multe asteptari - in fond, ea trebuia sa se intoarca in Londra, poate chiar la Hogwarts intr'o zi, pentru postul de profesoara de Transfigurare, iar el era obligat sa ramana in Seul.
  
  Ofta incet, iar Jun Lee observa rapid urma de tristete ce ii invaluise chipul; o trase mai aproape de el, sprijinindu'si barbia pe capul sau. O imbratisa cu blandete, incercand sa'i spuan ca el e acolo, ca nimeni nu ii poate face niciun rau - de parca nu stia deja asta.
  Incerca sa zambeasca cand el isi inchise telefonul, dar probabil nu ii iesi decat o grijmasa. Era jalnica la lucrurile astea - mereu mintea la fel de bine ca un copil de 3 ani.
  
  "-Hey..what's going on with you?" sopti tanarul, ridicandu'i usor chipul spre al sau.
  Bell ridica incet din umeri; nu voia sa spuna nimic. Voia doar sa ramana acolo, pentru vecie.
  "-I'm ok" raspunse ea, cu vocea inabusita de lacrimi.
  Era un adevarat dezastru, capabil sa strice o asemenea clipa cu lacrimi mari. Picaturile calde incepura sa ii curga pe obrajii inflacarati, iar Jun Lee se panica.
  "-You're not ok" remarca el, socat.
  Probabil credea ca era vina lui; dar in fond, era doar vina ei.
  

Shayera suspina doar.Nu vroia sa isi mai aduca aminte de scoala,de casa.Vroia sa se gandeasca doar la ea,la Bell si la visul lor coreean care se implinise...dar care nu va dure mult timp.Gandul asta o facea sa se nelinisteasca si sa se intristeze tot mai mult.Se simtea atat de neputincioasa in a-si alege propriul viitor,incat lucru asta ajunsese sa o doara.Niciodata nu se gandise atat de serios...si ceva din adancul ei ii spunea ca,baiatul care ii statea acum cu capul pe genunchii ei si incerca sa adoarma,era cauza. Era uimitor cum se atasase de el doar in cateva ore.Dar...Kim Joon are atat de linistit,pur...atat de artistic si de fin.Era un vis devenit realitate.
"Nedreptate" murmura fata.
Si avea perfecta dreptate.Cine il vedea,cu siguranta zicea asta.Era nedrept ca unele persoane sa fie atat de superbe,in comparatie cu altele.Iar lucrul acesta ii incepu sa-i misune prin minte,incepand sa se simta nedemna de el.
"Oricum nu dureaza mult"
Ultimul murmur il facu pe tanar sa deschida ochii si sa o priveasca fix,trasarind cand observa lacrimile din ochii Shayerei.Se ridica brusc si o cuprinse cu albele maini.
"A summer dream" spuse fosta cercetasa si se lasa sufocata de caldura imbratisarii.
"A summer?...just one?"
Fata il privi cateva secunde,dar nu avu purea sa ii spuna nimic.Isi rezema capul de pieptul sau,incercand sa isi opreasca cateva lacrimi.Ura faptul ca era atat de slaba...

• Se ridica in graba, cu o urma de zambet trist pe chip; trebuia sa se termine - era acum ori niciodata. Si stia mai bine ca oricine ca asta nu putea continua. Era ceva prea vag, care nu avea cum sa dureze.
  Avea o viata in Londra - o viata de care fusese multumita pana atunci. Nu putea lasa totul pentru o tara straina, chiar daca in viziunea ei asta insemna idealul de neatins. Se bucura ca ajunsese pana acolo, ca ii intalnise pe cei patru. Dar nu era prea sigura daca asta era ceea ce isi dorea cu adevarat.
  
  In plus, mereu visase la relatia perfecta alaturi de un barbat care sa o faca fericita; o relatie care sa nu inceapa cu o minciuna. Stia ca Jun Lee nu o acuza in fata pentru faptul ca o mintise - dar nimeni nu stia ce e in mintea lui.
  Voia doar sa plece de acolo; sa se intoarca la hotel si dupa sa ajunga din nou la Hogwarts. Simtea ca abia atunci avea sa-si gaseasca linistea pe care o dorea atat de mult.
  
  "-I have to go" spuse ea, cand mana tanarului o prinse pe a ei; il privi cu raceala, incercand sa nu para prea dura.
  
  Jun Lee se uita dezorientat la ea; era probabil cea mai tampita reactie pe care ar fi putut-o avea, insa stia ca asta trebuia sa faca. Spera doar sa nu il faca sa sufere; era mai mult ca sigura totusi ca avea sa o uite curand. Nu era dragostea vietii lui, sa fim seriosi. Se intalnisera doar de o ora.
  
  Trebuie sa o gasesc pe Shayera! isi spuse ea in gand. Cine stia pe unde era si ea; curtea casei parea imensa - mai ceva ca o gradina publica. Incepu sa se intrebe la un moment dat cat de bogati erau cei patru, insa clatina usor din cap si alunga ideea. Chiar nu era momentul potrivit. Shayera - pe ea trebuia sa o gaseasca.
  
  Dadu coltul si o vazu - in cele din urma, daca putea adauga; merse cu pasi mici, in liniste, pana la locul unde statea si il privi pe Kim Joon si ofta incet. Stia ca Shayera avea sa aleaga sa ramana - fusese visul ei de o viata. Insa ea simtea ca gresise - ca nu acolo era locul ei. Tot ce voia era sa se intoarca la castel.
  
  "-Shery..eu plec" spuse Bells, cu o voce mica. Stia ca probabil aveau sa urmeze urlete si proteste. Shayera sari ca arsa, privind-o socata. "Si nu incerca sa ma convingi sa nu o fac; nu am febra, nu sunt batuta in cap. Am realizat doar ca nu aici e locul meu; sper sa ma ierti" continua fosta cercetasa.
  
  Se intoarse si pleca; simtea ca asta trebuia sa faca. La fel de bine cum stia si faptul ca Shayera avea sa sufere daca o punea sa aleaga intre ea si visul de o viata. Nu trebuia sa aleaga - le putea avea pe amandoua.
  

Edit By Raizen

Galeoni
Shayera Evans - 190
Bell Evans - 190


Topic Closed !