Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Pieces

• Intunericul învaluia în mantia sa întregul coridor, obligand-o să folosească scanteia din varful baghetei drept unică pavaza. Se simţea nesigura cand se aventura în intuneric, gustand din negrul umbrelor si incercand sa-şi imagineze ce se va petrece mai departe. Arunca o privire peste umar, in timp ce un fior copilaresc puse stapanire pe ea. Portretul Doamnei Grase se lasase deja pe deschizatura din care iesise. Rasufla adanc si se aventura pe coridoarele pustii la acea ora in noapte.
  
  Cobori cu grija scarile pana la etajul VII. Vazu pe ferestrele Castelului cum cerul era inconjurat de umbre, neputand vedea nicaieri licarirea unei stele sau lumina palida a lunii care-i dezvaluia mereu imprejurimile Hogwartsului. Cand nu putea dormi, obisnuia sa priveasca ce se intampla in jurul sau. Desigur, noaptea asta va trebui sa gaseasca altceva de facut. Se indrepta atunci catre Camera Necesitatii, neavand altceva mai bun de facut.

Rosalie se indepartase de Turnul Ochiilor-de-Soim fara a anunta pe nimeni. Chiar nu considera ca este necesar. Avea nevoie sa se gandeasca. Nu voia sa ii dezamageasca pe colegii casei sale , dar dupa ultimele sale socoteli cam asta facuse. Probabil ca a fost o greseala sa fie aleasa din nou sefa de casa. Da, ii facea placere, insa nu voia sa fie vinovata pentru punctajul pe care il aveau, cel putin pana in prezent. Optiuni erau probabil mult prea multe, chiar si pentru a le gandi, dar era destul de suparata incat nu putea sa isi indrepte mintea catre orice alta preocupare. Trebuia sa vada ce era de facut. Avea o necesitate ...

Si asa a si ajuns din nou in Camera Necesitatii. De foarte curand o vizitase, cand facuse cu Eliza putina curatentie pe acolo. Trase adanc aer in piept. Pasise usor, insa tresarise in clipa in care a vazut ca in fata sa tocmai se profila o silueta. Era clar ca nu era fantoma, dar de la spate nici nu o recunostea. Se incruntase usor incercand sa descifreze ceva prin bezna.

• Bataile inimii sale rasunau pe coridoare cu o goliciune izbitoare. Stia ca de vina era tacerea ce se asternuse , la fel de fina precum catifeaua. Cand se apropie de incaperea Camerii Necesitatii, sopti "Nox!", iar scanteia din varful baghetei pieri precum flacara fragila a unei lumanari in vant. Si, tocmai atunci, putea jura ca simtise o miscare in apropierea sa. Fosnetul produs de o pelerina.
  
  Ezita timp de cateva clipe. Ar fi fost cam putin probabil sa doreasca o persoana sa intre in Camera Necesitatii in acelasi timp cu ea, nu-i asa? Insa, dupa ce se gandi mai bine, realiza ca probabilitatile nu au fost de partea ei in ultima vreme. Se intoarse si vazu printre umbre conturul unei siluete. Ofta, iar degetele i se inclestara pe bagheta. Pentru orice caz.

Nu stia cum sa reactioneze, niciun instinct de-al sau nu fusese alarmat in acea clipa. Se temea oarecum, caci nu stia cu cine ar fi putut sa se intalneasca in .. miez de noapte? Da, cel mai probabil chiar era atat de tarziu. Chicotise realizand ca ei niciodata nu i se parea astfel, acest lucru datorandu-se si faptului ca era obisnuita sa se afle in mijlocul noptii 'bantuind' castelul. Era curios faptul ca aproape mereu reusea sa se intalneasca cu cineva. I se facuse pielea de gaina gandindu-se pentru o secunda la Porrin, dar era foarte putin posibil. Silueta din fata parea feminina si pe masura ce se apropia ii parea tot mai cunoscuta ..

"Desiree?!" , intrebase Rosalie intr-un final, insa nu daduse drumul baghetei nefiind sigura. Astepta un raspuns si surprinzator spera sa fie afirmativ. Era de-a dreptul cu sufletul la gura. Avea sa atace daca nu va primi o confirmare sau negare.

• Nu, geamana ei, dori Cercetasa sa raspunda. Vazu insa ca silueta ce pasea incetul cu incetul catre Desiree tinea de asemenea bagheta indreptata catre ea, se gandi ca un raspuns afirmativ ar fi mai benefic pentru siguranta personala. Lasa ca bagheta sa ii cada usor pe langa trup, sperand ca nu reprezenta o amenintare prea mare. Un duel pe intuneric era ultimul lucru care ii mai lipsea.
  - Eu sunt, spuse , incet.
  Ofta si murmura "Lumos!", iar scanteia firava a baghetei lumina din nou coridorul.
  - Poti sa-ti lasi bagheta jos, nu prea sunt un Devorator al Mortii, murmura, sarcastica.

Rosalie isi daduse ochii peste cap. Era clar ca era Cercetasa. Doar ea putea sa fie atat de sarcastica. Ei bine, adevarul era ca si Rose cea din anul III de la Ochi-de-Soimi. Pufnise usor si inaintase in semn ca nu isi dorea nicio cearta, doar voia sa discute, bineinteles, acest lucru daca era posibil. Oftase avand de gand sa o salute, insa mai statuse putin pe ganduri inainte sa reactioneze in vreun anume fel. Desiree ar fi putut sa inteleaga orice din orice gest de-al sau. Fiecare interpreta cum voia, dar la ea .. niciodata nu se stia.
"Buna, Dess. Ce faci pe-aici?" , chicotise fata, insa apoi se strambase nestiind daca a intrebat-o ceea ce trebuie. Ultima data avusese impresia ca s-a imprietenit cu Sefa de Casa de la Cercetasi, insa acum nu mai stia nimic.

• Se uita cu dezinteres la Sefa de Casa a Ochilor de Soim. La lumina slaba a baghetei, ii putea vedea trasaturile chipului, faptul ca nu s-a schimbat nimic la ea de cand o vazuse de ultima oara. Incordarea ei aproape disparu cand vazu chipul familiar. Nu ca asta ar fi fost acum mult timp, dar pe Cercetasa o linistea sa vada ca nu toate lucrurile se schimbau dintr-o data in viata sa. Normalitatea pe care o experimenta avea un gust dulce - amarui.
  - Doar ma plimbam, raspunse Cercetasa, din reflex, lasand bagheta sa-i cada incet pe langa corp. Si ma gandeam sa intru in Camera Necesitatii , daca tot eram prin apropiere. Presupun ca asta voiai sa faci si tu, asta pana sa-ti treaca prin gand sa ma ataci.
  Schita un zambet dupa ce rosti ultimele cuvinte.

Voia sa-si dea ochii peste cap. Era clar, dupa cum gandise si mai devreme, ca Desiree nu se prea schimbase. Probabil era si mai bine asa. O stia neschimbata, ceea ce era bine. Surase usor pregatindu-si un discurs in mintea sa, insa apoi realizase ca nu era necesar. "Stii bine ca nu te-as ataca. Voiam doar sa ma asigur ca nu dau peste cineva strain sau periculos." Chicotise, de aceasta data nemaiputand sa se abtina. Intr-un mod ciudat Sefa de Casa de la Cercetasi o facuse sa rada. Se simtea brusc mai bine. Avand in vedere ca au mai discutat despre drepturile de a se afla intr-un loc public ..
"Banuiesc ca am voie sa stau aici, nu? " , intrebase Soimeanca fiind foarte curioasa de noul raspuns al lui Dess.

• Pufni usor. Se simtea din nou ca si cand s-ar fi aflat la malul lacului, trecandu-si degetele prin apa rece si auzind dintr-o data vocea lui Rosalie. Folosise aproape aceleasi cuvinte atunci , ceea ce explica senzatia vaga de deja vu pe care o avea. Incerca sa-si infraneze impulsul de a-si da ochii peste cap precum un copil, si in schimb rase usor.
  - Dupa cum am mai spus, poti sa faci orice vrei atata timp cat iti doresti indeajuns de mult, ii spuse. Tu alegi.
  Arunca o privire scurta catre Camera Necesitatii. Banuia ca era vremea sa intre acolo. Se uita cu Rosalie la coada ochiului, stiind deja ce va alege aceasta. Mai ramanea doar sa afle cine va intra prima.

Daduse afirmativ din cap amintindu-si acea seara, chiar noapte pe care si-o petrecuse la malul lacului nepasandu-i ca era deja destul de frig. Acolo se intalnise cu Desiree si ii daduse un raspuns aproximativ la fel cu cel de astazi. Probabil ca era un lucru bun, observase ca inca tinea minte ceea ce se intamplase atunci. Chicotise scurt spunand: "Banuiesc ca stiai ca voi spune ca raman si acum." Se uitase catre Cercetasa apoi de parca o intreba din priviri ce vor face acum. "Intram?" , rostise Soimeanca inaintand deja catre camera. Inchise ochii punandu-si o dorinta, o .. necesitate in gand, iar zidul a disparut pur si simplu lasandu-le pe fete sa patrunda in incaperea imensa. Surase observand ca era pastrata curatenia pe care o facuse alaturi de Eliza cu cateva zile in urma doar. Se pare ca incepea sa ii placa aceasta incapere.