Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 … 16 Next »

/ Povestea lui Mos Craciun

Aceasta este...o poveste simpla. Numai ca asta cred eu ca o face speciala. Este din perspectiva mea, Mos Craciun.

____________________________________________________________________________



A fost odata ca niciodata un copil orfan, care a avut o viata cumplita. Niciodata nu a primit cadouri, niciodata nu a stat in fata semineului cand era iarna, niciodata nu si-a avut parintii alaturi. Doar matroana olfelinatului il ingrijea, iar aceasta era o femeie fara inima. Dar, totusi, sa nu intram in detaliile detaliilor. Pe acest copil il chema Craciun. Cand matroana a murit, Craciun a mostenit olfelinatul, deoarece era cel mai cuminte si cel mai destept dintre toti copiii de-acolo.
Craciun a avut grija de toti pruncii care au trecut prin acel adapost, o parte din ei au fost adoptati, iar altii au ajuns doctori sau profesori. Niciun copil nu era dat deoparte de Craciun. Toti erau la fel de iubiti; toti il iubeau la fel de mult.
La batranete, Craciun a trebuit sa lase olfelinatul in urma, mutandu-se intr-o casuta mica si eleganta din Polul Nord, unde avea ca si animale de casa niste reni cu nasul rosu, pe cale de disparitie. Probabil erau singurele specimene, atat renii cu nasul rosu, cat si vecinii domnului Craciun, o specie rara de oameni mititei, imbracati caraghios, numiti spiridusi.
Mosul hranise renii, iar acum statea in fata semineului.
In minte i se derulau numai imagini ale copiilor nefericiti. Numai imagini ale copilariei sale, iar faptul ca se gandea la asta, insemna ca trebuie sa actioneze. I-a ajutat pe copii cat a putut in tinerete, insa acum si dupa ce nu va mai fi, ce se va intampla cu ei? Sunt mii de copii necajiti in lume, iar el nu ii poate ajuta daca nu face ceva in privinta asta.
Asa ca Mosul hotarase. Intr-o zi a anului o sa colinde toata lumea si o sa le dea copiilor cate un cadou, pe care si-l doresc ei, pentru a-i face fericiti.
O idee minunata!
Insa cum putea sa faca asta? Existau atatia copii in lume! Nu putea colinda toata lumea intr-o singura zi!
Si, chiar daca putea, cu ce se deplasa?
Si cum putea cumpara atatea cadouri?
Si cum urma sa ajunga in casele copiilor?
Multe intrebari existau, multe intrebari la care Mosul trebuia sa raspunda, sau sa gaseasca un raspuns.
Se ridica cu greu in picioare, se indrepta spre usa, isi puse paltonul rosu cu puf alb pe el si iesi afara, la renii sai.
- Of…Rudolph, ii spuse Mosul renului cu coarnele albe.
Renul parca il intelegea. Rudolph se uita la stapanul lui cu lacrimi in ochii sai mari.
- Rudolph…de ar exista o sansa de a ajuta toti copiii din lume!
Mosul se uita la cerul instelat.
O stea cazatoare se plimba pe langa celelalte stele cu viteza, iar domnului Craciun ii cazu o lacrima din ochiul stang.
Se auzi un sunet. Un cantec…cantat de mai multi oameni.
Mosul stia cine este. Sau, mai bine spus, cine sunt.
Spiridusii veneau spre el in linie dreapta, iar cel din fruntea sirului vorbi:
- Mosule, vrei ajutoare? Noi, spiridusii, suntem foarte buni la construit lucruri. Si foarte modesti, pe de-asupra. Iti putem construi o sanie mare, zburatoare si…
Domnul Craciun rase.
- O sanie zburatoare? N-am mai auzit asa ceva in viata mea! Oricum m-as deplasa, o sanie zburatoare nu e o solutie.
- De ce? spuse un spiridus mai mic, din mijlocul sirului. Vrem sa te ajutam.
- Si avem si praf magic, spuse alt spiridus.
- Praf magic? intreba Mosul curios.
Nu putea sa creada asa ceva, insa o parte din el credea. Acea parte credea cu tarie ca exista praf magic. Ca exista magie.
- Bine, raspunse Mos Craciun.
De atunci, Mosul afla ca spiridusii erau foarte priceputi la construit, deoarece chiar i-au construit o sanie cu praf magic, care urma sa fie condusa de reni. Spiridusii construiau diferite cadouri pentru toti copiii.
Mos Craciun avea un aparat mare, care ii indica ce isi doreste fiecare copil de Craciun. [ Craciun = ziua in care Mosul impartea cadourile, mai nou fiind sarbatoare internationala ]
Totul mergea foarte bine. 364 de zile pe an, 365 in an bisect, Mosul si spiridusii sai se pregateau pentru ziua de 25 Decembrie, ziua in care fiecare copil zambea.
Mosul, zburand cu sania sa rosie, in fiecare noapte cobora prin hornul caselor, lasand cadourile sub brad.
Anii treceau, iar Mosul nu imbatranea deloc. In fiecare zi se simtea atat de zburdalnic.
Si niciodata nu se intreba de ce nu imbatranea.
Pentru ca stia ca magia era de vina. Insa nu era suparat pe ea.