Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16 Next »

/ Povestea mea [16+]

Note: Am pus restrictia de varsta numai si numai pentru limbajul vulgar, fiindca nu stiu cum se va reactiona la el. Daca mi se va cere ma voi cenzura, desi nu-mi doresc asta. Povestea nu contine scene obscene inca, sau nici un alt motiv pentru care o persoana sub 16 ani nu ar putea s-o citeasca inafara acestui limbaj. Imi cer scuze pentru posibila confuzie.

Povestea este sectionata in capitole, mai scurte sau mai lungi, dupa inspiratia autorului adica eu. Nu este cine stie ce, mai mult o reflexie putin exagerata a vietii mele. E posibil ca unele aspecte sa nu fie realiste, dar vreau sa fie clar ca eu nu incerc sa scriu un roman/o poveste reala si pur si simplu o abudenta de sentimente trezite de anumite intamplari.

I

Pãrul îmi era rãvãºit, sufletul la fel. Zãceam pe podea, înconjurata de scrum, cioburi si prezervative folosite. Era dimineaþã ºi Sergiu mã þinea strâns în braþe. I-am zis Înþelege-mã, s-a trezit, m-a întrebat unde suntem mã.
Nu m-a înþeles.
Eram goalã pe jumãtate, mã ºtia pe de rost acuma. Îmi cunoºtea ºi schiþa ºi detaliile, acum puteam sã plec – nu mai contam.
I-am spus când mi-a zis prima oarã Sunt Sergiu cã el o sã mã piardã când o sã mã cunoascã, dar m-am înºelat. Eu l-am pierdut, el n-a avut niciodatã intenþia sã mã aibe, ci doar sã exist.
L-am împins de pe mine ºi a cãzut cu ochii ºi buzele în scrum. Când m-am ridicat, am cãlcat pe un ciob ºi am înjurat de nervi.
L-am lãsat singur în regatul sãu. I-am spart regatul, el ºi-l lipeºte acum la loc cum face de fiecare datã. Chiar el mi-a zis intr-o noapte, una din nopþi, Eu nu sunt nici fiintã, nici nefiinþã, Ioana, eu creez tot ce ating, dar nu prin atingere, ci prin acceptare. Dumnezeu nu ne-a creat niciodatã, ascultã-mã pe mine, el doar ne-a acceptat.
Liftul nu merge. Printre buze mi se scurge un strigãt, îl iubesc pe Sergiu dar mã distruge. EL o sã fie mare, o sã moarã printer scânduri ºi droguri, îngropat în foi, schiþe ºi texte. E deja artistul complet, doar moartea îl mai desparte de faimã.
Eu încã încerc.
Inima îmi bubuie când îi citesc arta, dar eu mã frâng fiindcã talentul meu nu poate coexista cu al lui. Sergiu are nevoie de oameni mai slabi ca el cã sã creeze, eu la fel.
Am coborât 9 etaje pe scãri, un singur etaj mã mai desparte de libertate. 13 scãri ºi-o uºã cu geamul spart.
Îl aud strigând Unde am greºit? Dar nimeni nu strigã. Îl cunosc, sau poate e doar previzibil, dar ºtiu cã n-ar striga. Probabil e încã în sicriul lui de scrum ºi mediteazã, ºi creeazã. El creeazã din orice.
El îºi modeleazã durerea dupã artã, în timp ce eu nu pot s ascot un vers. Când uºa se închide în spatele meu îl aud din nou Ai plecat, curvo.
Nu mi-a zis niciodatã curvã, nu-I ºtiu buzele unduindu-se dupã cuvântul curvã. Mai aveam atâtea de cunoscut la el, mai aveam atâtea de înþeles.
Am ºtiut mereu cã prima noapte va fi ºi ultima, n-am sperat niciodatã. Era ca moartea pentru mine, nu speri cã n-o sã mori, accepþi.
Dar mi-era poftã ºi sete de el, prea poftã sã mã satisfac cu un sfert din el. El a acceptat bucuros, el mã cunoºtea deja. Mai lipsea doar trupul, doar înãuntrul. Suprafaþa o desenase, o scrisese ºi mutilase desul ca sã-I fie cã ºi din propria mânã.
Eram creaþia lui, acum sunt curva lui, una dintre ele.
Casa mea e la celalat capãt al oraºului ºi e încã Dimineaþã.
Mã uit sus la fereastrã lui, ºtiu cã nu e acolo dar îmi imaginez cum ar fi sã fie. Mã depãrtez de el ca ºi cum m-ar vedea: mândrã, demnã, sigurã pe mine. Înãuntru tremur ºi mi-e silã, la suprafaþa eu l-am pãrãsit, nu el pe mine.
Când am ajuns acasã, m-am aºezat în faþã unei mese goale ºi am zis Iatã durerea, creazã.
Am realizat atunci, aici, acolo, cã artã mea constã în expansiune. Am extins masa aceea în tot universal ºi lacrimile mele, in loc sa-mi loveasca mainile, obrajii si parul, au lovit lumea.
Afarã, lacrimile mele inundau Bucureºtiul. Le-am lãsat sã cadã pâna ce, moartã de sute de ori, m-am dus, bucatã cu bucatã in pat si am mai murit o datã.


Important: Povestea mai este postata pe un forum si pe propriul blog, in nici un caz plagiata. Si as mai vrea sa adaug ca titlul nu este unul final, inca nu am gasit miezul povestii deci nu m-am putut hotara asupra unui titlu. Observ ca mai este un fic aici intitulat " My story", si vreau sa fie clar ca nu are nici o legatura cu acela. Multumesc.

geniala povestea. Imi place foarte mult cum povestesti!! Chiar... m-a facut sa ma gandesc la multe chiar.. ma atinge undeva... chiar daca nua m nici o treaba. Ar trebui sa scrii o carte..

P.S. imi plac mult pozele de pe deviant

E foarte misto. Am ramas prost cand am vazut cat de talentata esti. Astept cu nerabdare urmatorul capitol.

Ai grija la ortografie, si la Word ca iti umbla el pe acolo, de exemplu i il transforma in I (probabil se refera la pronumele din limba engleza). In rest e superb.

Multumesc mult pentru pareri.

II

24.12.2008

De Crãciun am primit o pulã-n cur ºi un buchet de trandafiri roºii de la fostul meu iubit, Andrei, cu trei ani mai mic ca mine ºi cu 20 de centimetri mai scund. Zãpadã nu e, totul are iz de toamnã, chiar ºi bradul meu artificial.L-am luat direct împodobit, dar beteala albã îl face bãtrân, ponosit, înþelept dar mort.
Am primit ºi o scrisoare de la mama, care acum doarme între cele mai fine mãtãsuri ale Indiei, în care mã întreabã sictiritã Cum îþi mai merge, Ioana, ai nevoie de bani.
Am nevoie de bani, de afecþiune, de braþele cuiva, de un televizor mai mare, de cineva care sã mã priveascã în ochii, de o cafea, de mãnuºi, de o vacanþã fericitã, de iubire, de el, de ei. Am nevoie de tot ce nu-mi poate oferi ea. Pânã ºi banii ei sunt murdari, sunt scârboºi, mã dezgustã. Sunt munciþi cu p***a, nu cu capul.
I-am rãspuns Aici totul e minunat, nu am nevoie de nimic, sunt fericitã. Tata ce mai face?
Tata mã urãºte fiindcã mi-am pierdut virginitatea la 14 ani cu Mihai, unicul copil al prietenului sãu cel mai bun. A aflat numai anul trecut, când a aflat ºi prietenul în cauza, toate fiindcã Mihai s-a îmbãtat într-o searã ºi s-a dus cu un cuþit la tac-so, I l-a pus la beregatã ºi i-a zis Ascutã-mã labagiule, ascultã-mã acum, sã vezi ºi tu ce porcãrie ai crescut în casã ºi i-a zis toate cãcaturile pe care le-a fãcut. I-a zis Da, am bãgat-o în venã de la 14 ani, când am futut-o ºi pa€™aia, Ioana. Sau ceva asemãnãtor. Tata oricum ºtia cã sunt o jigodie înainte de asta, dar acum avea o dovadã în faþã mamei. Nu cã i-ar fi cerut-o vreodatã.

S-a fãcut destul de târziu ºi luminiþele palpeazã. Stau chiar în centru, într-un apartament scump, cu tente de vechi ºi frumos. Vãzut de ochii strãin, aparatamentul meu e artã. Am tablouri- nu originale, dar copii foarte frumoase- semnate de pictori precum Tonita, Dali, Michelangelo. Pereþii sunt tapetaþi, ferestrele imense ºi mobila e de modã veche. Eu însã îl simt gol, e un spaþiu imens ºi gol. E ca o repetiþie a sufletului meu. Îl am de la 22 de ani, de când au plecat ai mei în India. Am trãit mult timp pe banii lor, fiindcã aºa sunt eu, materialistã.
De fapt, sã am propriul aparatament a fost visul copilãriei mele, þelul meu pe termen scurt. N-aº fi crezut niciodatã cã sentimentul de singurãtate asociat cu izolarea se regãseºte atât de mult între cei patru pereþii ai unei camere.
Am mai stat pe la unii, pe la alþii. Am avut colege de aparatament, iubiþii care vin ºi care pleacã, iubite indiscrete care se prefac cã-mi sunt colege.
Dar pânã la urmã toþi trântesc uºã dupã ei.

Acum vreau sã renunþ la el, ºi am pe masã pregãtit un anunþ cu” De vanzare” dar n-am avut timp sã-l pun. Cã sã fiu sincerã, nu am sânge-n vene. Incaperile asta mã conþin pe mine, cel puþin atâta timp cât e al meu. Nu vreau sã mai renunþ la o parte din mine, chiar dacã partea asta e singurãtatea întruchipatã în ziduri de cãrãmidã.

-Alo?
-Sunt Ioana, mã. Sunt Ioana.
-Da, te-am sunat doar sã-þi urez Crãciun Fericit!
-Întoarce-te, te rog.
-C..chiar vrei asta?
-E tot ce-mi doresc.

Îmi dau o palmã, ºi mã doare. Uite-mã Sergiu, îmi dau palme pentru tine ºi pentru cã imaginaþia mea te vrea înapoi. Imaginaþia mea vrea sã mã rogi sã mã întorc, vrea sã-mi cazi în genunchii, sã mã implori, sã îmi sãruþi mâna, degetele, sã îmi spui Iubito, întoarce-te. Sã te umileºti pentru mine, pentru tine, pentru noi.
Îmi dau încã o palmã, mai încet.
Cred cã o sã-i trimit un simplu mesaj cu Crãciun Fericit. Ioana, cã sã creadã cã am selectat toþii oamenii din agendã.
Apãs a “ Send” ºi în stomac un gol inexpresiv mã încearcã. A trecut demult vremea când simþeam fiorii unei primi iubirii ce se întoarce mereu, întruchipatã mereu de altã persoanã. Acum simt doar un vierme obosit ºi bãtrân ce se sparge în mine, în mii de larve.
Scabos, aºa ca mine.
Nu-mi rãspunde. Aºtept. Mã uit, pe ceas, din cinci în cinci minute. Nu-mi rãspunde, labagiul naibii. Un Mersi la fel, labagiule, cã eu þi-am supto o noapte întreagã.

N-am ce face, mã las bãtutã. Deschid televizorul ºi rãmân la o comediuta Americanã cu ºi despre Crãciun. Râd când nu trebuie ºi schimb postul înainte de minunea care salveazã fericirea ºi inegritatea familiei în numele Crãciunului.

Am de comentat. povestea este absolut GENIALA!!! Deci.. nu am ce spune... m-a lasat praf. Chiar imi palce cum scrii , si .. nus tiu absolut genial

Imi place la nebunie
Esti foarte talentata

Superb.
Ficurile cu [+14], [+16], dar mai ales cu [+18] imi sar in ochi =P~ intotdeauna=]
Sper ca vor fi descrise si scenele mai asa..

Btw. Ficul e minunat.
Doar ca.. ma cam deranjeaza ca nu imi dau seama cand vorbeste cineva si cand se povesteste. De exemplu, aici:

Quote:I-am zis Înþelege-mã, s-a trezit, m-a întrebat unde suntem mã.

Quote: Chiar el mi-a zis intr-o noapte, una din nopþi, Eu nu sunt nici fiintã, nici nefiinþã, Ioana, eu creez tot ce ating, dar nu prin atingere, ci prin acceptare. Dumnezeu nu ne-a creat niciodatã, ascultã-mã pe mine, el doar ne-a acceptat.

Quote:Când uºa se închide în spatele meu îl aud din nou Ai plecat, curvo.

Quote:Am primit ºi o scrisoare de la mama, care acum doarme între cele mai fine mãtãsuri ale Indiei, în care mã întreabã sictiritã Cum îþi mai merge, Ioana, ai nevoie de bani.

Dar nu conteaza asa mult.
Astept urmatoarea parte

Foarte misto si a doua parte. La fel de geniala ca prima. Si, da, ai grija si la ce a zis Ginny. Ar trebui sa pui Ghilimele acolo, pentru ca si eu am fost un pic confuz.

Hai cu next.

Vad ca toata lumea spune ca e mirifica, geniala, extraordinara, misto(ce cuvant aiurea) si alte cuvinte din acelasi set.Din punctul meu de vedere, povestea(fic-ul sau ce o fi) este lipsita de originalitate, vulgara(fara a reda mai bine continutul), foarte putin inspirata si cu un subiect uzual in vremurile noastre. As putea spune pe scurt ca este nereusita, din punctul meu de vedere.
Nu inteleg de ce folosesti atat de mult vulgaritatea pentru a exprima sentimente, idei si ganduri pe care le-ai fi putut exprima si intr-un mod mai decent.Ca sa nu mai spun de faptul ca nici macar nu esti coerenta.

Nu stiu cati ani ai si nici nu ma intereseaza, dar cred ca ori esti anti-talent la compus pentru ca ai o varsta mica si incerci sa te faci remarcata folosind cuvinte nepotrivite pentru o minte inocenta, pe care o avem noi, copii, fie esti mai mare, insa imatura si din nou lipsita de talent si cu o tendinta de uniformizare, pe care am observat-o si in fotografiile tale.

Poate credeti ca sunt un copil care nu accepta limbajul obscen, dar pur si simplu nu isi are rostul in aceasta compozitie.

Mary,scuze daca iti pare fac pe desteapta,dar mi se pare ca tu esti cea imatura aici.
Renee,mie personal mi se pare o poveste superba,realista,originala,taie in carnea vie a realitatii de zi cu zi.
Te-ai gandit vreodata sa publici?

Quote:Afarã, lacrimile mele inundau Bucureºtiul. Le-am lãsat sã cadã pâna ce, moartã de sute de ori, m-am dus, bucatã cu bucatã in pat si am mai murit o datã

Sincer,Mary,daca tie ti se pare anti-talent,mie mi se pare o artista in toata regula.Ca doar asta face o artista,ce dumnezeu,transforma uzualul in arta.Mai citeste o data,in special citatul de mai sus.Nu te ia cu fiori?Nu te face sa vrei sa citesti mai mult?Nu iti dau lacrimile?Mie da,dar acum fiecare cu parerea lui.
Inca o data,Renee,abia astept sa continui.Ai putea sa o descrii si fizic pe Ioana?Sunt chiar foarte curioasa.

Ei bine pe mine nu ma impresioneaza citatul si nici nu mi se pare o poveste originala...
Fiecare cu parerile lui, nu? E adevarat ca mie imi plac alt gen de romane, povestiri etc. , dar nu acesta a fost principalul motiv pentru care am spus ca nu are talent si nici originalitate. Chiar nu ati observat ca povestea asta seamana izbitor cu miile de povestiri scrise de adolescenti depresivi, cu vicii(nu neaparat)...
Este aceeasi tema, aceleasi expresii vulgare, aceeasi viziune, aceleasi sentimente exprimate direct... in esenta acelasi lucru, nimic nou, expresiv, surprinzator, genial....