Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16 Next »

/ Povestea mea [16+]

Mary, dar aici nu vorbim de originalitate ! Deloc. Sunt o multime e exemple in toata lumea, care contrazic ideea cu originalitatea. Cand a scris pentru prima data "Eragon", Christopher Paolini a fost evident influentat de creatorul genului, Tolkien, si de alte carti ep care lea- citit, Star Wars. Insa, cartea lui a avut un succes rasunator. Nu a fost complet original. Imi explici de ce a avut succes?

Apoi, sunt multe alte exemple, pe care le gasesti pe toate cararile.

Revenind acum la partea cu vulgaritatea. Ei bine.. fara suaprare dar cred ca eu mi-am bagat [cenzurat] de pe la 8-9 ani, si pentru asta nu sunt nici incult si nici prost-crescut. Stiu sa ma port cand vreau.

Sa sti ca poti transforma vulgaritatea in arta. Exista o cartea, care se numeste "Sarpe Si cercel" si care e scrisa de Hitomi Kanehara. Cartea e vulgara pana in panzele albe, se vorbeste despre violenta, droguri, sex, curve, samd, si totusi, cartea asta a primit Premiul Akutagawa, cea mai importanta distinctie literara japoneza. DE CE ?

In plus, felul in care Renee se jaoca cu cuvintele, metaforele, epitele si toate figurile de stil, imbinate perfect, asa cum face ea, e abosolut genial.

Ah da, si inca ceva. "Misto" e un cuvant, si nimic mai mult. Nu e "aiurea". Un cuvant nu poate fi aiurea. Un cuvant e un cuvant si atat.

Quote:Chiar nu ati observat ca povestea asta seamana izbitor cu miile de povestiri scrise de adolescenti depresivi, cu vicii(nu neaparat)...

Ma apuc si eu, sa scriu o astel de poveste si o pun pe forumul asta. Sa vedem cati dintre voi vor spune ca e geniala. Probabil ca nici unul, pentru ca nu am talentul lui Renee si nu as putea scrie ca ea. Asta ar trebui sa fie un argument solid pentru partea cu originalitatea.

Mary Mystery

Doar m-ai citit, nu m-ai cunoscut personal deci presupunerile tale cum ca ori sunt mica si teribilista ( asta e cuvantul pe care il cautai probabil) ori mai mare si imatura pica din start. De ce? Pentru ca 1. Nu stii sa ma citesti, dovada a faptului ca nu ai prins mesajul si 2. O poveste poate spune totul despre autor sau poate sa nu spuna nimic, iar tu n-ai de unde sa stii care optiune e in cazul de fata.

Chiar daca nu te intereseaza, dupa cum imi subliniezi, am 14 ani si singurul motiv pentru care precizez asta este ca am observat ca suntem de aceasi varsta.
In primul rand, nu mi-ai adus nici un argument solid pentru care povestea mea nu e buna. Vulgaritatea? Vulgaritatea in acest context spune lucrurile verde-n fata si nu se ascunde dupa clisee si ocolisuri. Stai, cum te-ai exprimat tu?Ca nu intelegi de ce nu folosesc alte moduri mult mai decente? Fiindca, in caz ca nu stii, viata nu sta sa iti explice realitatea mai decent, ci iti da o palma. Povestea mea asta si infatiseaza, realitatea.

Spui ca se invarte in jurul unui subiect comun? Ia explica-mi tu mie mesajul textului sa vad si eu care e dupa parerea ta, fiindca dupa mine Actul Creatiei in sine nu este un subiect care poate fi abordat de orice copil imatur sau orice persoana care se considera mare scriitor.

Faptul ca le dau o aura contemporana problemelor unei Artiste, nu inseamna ca ma invart intr-un cerc vicios al banalului. Personajul meu a trecut de mult de varsta adolescentei sau de fiorii primii iubiri, deci, din nou, nu inteleg ce vezi tu asa...uzual aici.

Si trebuie sa recunosc ca m-ai lasat fara cuvinte cu " tendinta de uniformizare". Esti buna sa-mi explici totusi?

Ca ultim lucru, vreau sa precizez ca eu nu consider ca povestea mea este geniala, sublima sau mai stiu eu cum. Doar ca argumentele pe care mi le-ai adus sunt pur si simplu nefondate.

Faptul ca nu-ti place e una, si n-am nici o problema. Faptul ca ma faci netalentata e complet altceva, deoarece simplul fapt ca tu nu-mi apreciezi arta nu ma anuleaza.


Raizen Isildur, iti multumesc pentru suport. Apreciez foarte, foarte mult.

III

Sunt obositã ºi posomorâtã. Cred cã am rãcit ºi n-am mai scris de douã sãptãmâni. Afarã e un soare ireal de galben ºi tânãr, abundã în naivitate. N-a mai plouat de când m-a pãrãsit Sergiu, ºi de-atunci nici eu n-am mai existat cum trebuie. Am un iz de vãduvã în mine ºi câteodatã nu înþeleg de ce nu-s în cimitir sã-i caut mormântul rasposatului meu soþ.
Prietenii mei de pahar îmi zic mereu Mai dã-l mã în mã-sa, cã mai sunt o mie cã el. ºi apoi îmi aruncã cu degetul în cinci direcþii diferite zece bãieþi. Eu dau din cap, îmi sting þigarea ºi mã prefac cã-mi aranjez sutienul. Prietenii mei sunt oameni buni, dar oameni nu zei, iar la bãuturã nu sunt nici una, nici alta, deci uitã repede ºi de mine ºi de problemele mele.
Eu sunt o fiinþã slabã, plâng des ºi mã vait mereu când am cui. Îmi place sã cred cã nu-mi pãsa de nimic ºi de nimeni, ºi-mi place sã cred cã recunoscând asta în faþã mea mi se iartã falsitatea cu care înfrunt lumea. Mint, mint mereu.

Cineva bate la uºã.

IOANA.

Îmi ridic capul de pe pernã.

IOANA, RÃSPUNDE-MI.

Tremur, sau vreau sã cred cã tremur.

TE ROG. IOANA.

Nu ºtiu ce sã fac, cum sã mã ridic mai repede din pat, cum sã alerg mai repede spre uºã ºi cum sã descui mai repede uºa.

IOANA.

Sunt încã în pat, dar mintea mea e dincolo de uºã, dincolo de Univers, e independentã de lumea noastrã. Mintea mea e moartã deja, iar corpul meu e îngheþat.

IOANA, TE AªTEPT CINCI MINUTE.

Cinci minute? Îmi cere cinci minute sã aleg între mine ºi nemurire?

O SÃ AªTEPT AICI.

Poate… poate.

DACÃ N-O SÃ VII, N-O SÃ TE MAI DERANJEZ NICIODATÃ.

NICIODATÃ-ul acela mi se scurge prin vene pânã rãmân seacã de orice. Ce sã fac cum sã fac de ce sã fac ce sã aleg. Dacã mã ridic acum ºi îi deschid uºa, renunþ la tot ce-am însemnat vreodatã eu persoanã indivuduala. Renunþ la demnitate, la principii, la moralitate - renunþ la toate lucrurile pe care nu le-am avut niciodatã dar el mi le-a înºirat pe tavã acum ºi mi-a zis alege între ele ºi mine.Dacã nu mã ridic, mã sinucid.Mã sinucid stând aici ºi aºteptând pe ceas cinci minute.Nu a creat Dumnezeu pãmântul în cinci minute? Sau erau ºase zile? ªi în a ºaptea s-a odihnit.Mie mi-a dat vreun minut de odihnã? Nu. A venit la uºa mea ºi a început sã þipe, de parcã tot eternul e al lui ºi viaþã ºi moartea ºi totul la fel, ºi m-a pus sã aleg între ce? Între aceleaºi nimicuri. A spus Vrei nimicul frumos care [cenzurat] ºi rasfute sau nimicul celãlalt, care e ºi el pe acolo? Dându-mi cinci minute mi-a dat defapt o viaþã întreagã de chin, pentru cã ºtia cã n-o sã mã duc.

Mã uit la ceas. Au trecut trei ore de când mi-au expirat minutele. Trei ore fix, nici o secundã în plus sau în minus. Am amorþit ºi totul mã doare, am stat în aceaºi poziþie încordatã de atunci. Mã ridic ºi mã duc sã deschid uºa. Nu merg nici repede nici încet, ochii mei sunt goi dar nu exprimã goliciunea. Nu e un moment dramatic. Nu e un moment dramatic. M-AI AUZIT SERGIU, NU E UN MOMENT DRAMATIC.

Deschis uºa ºi-l întreb pe postaº Ce dracu vrei mã iar când observ cã e poºtaºul îmi cer scuze politicos, îmi iau plicul ºi îi semnez foaia.

Deschid plicul cu mâinile tremurânde. Dar nu e de la Sergiu, sunt eu proastã, e de la mama. Mi-a trimis ºi niºte bani. Nu înþeleg de ce nu-i trimite pe card, e cam tutã. Îi iau mecanic ºi îi arunc pe birou.

Soarele s-a schimbat, e obosit ºi posomorât. Cred cã a rãcit ºi n-a mai luminat de douã sãptãmâni. Înãuntru e o fatã ireal de galbenã ºi de tânãrã, abundã în naivitate.

Înainte sã adorm îmi vine în mine un gând amãrât: de ce nu plouã?

Wow, sunt geniale compuerile astea, dar ultima parte [adica asta] mi-a placut cel mai mult...
Ai talent, meditezi superb in scris... Nu ai nevoie de actiune palpitanta sau personaje ca cititorul sa fie absorbit in situatie...

Astept partea urmatoare...