Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 9 Next »

/ Preparing

Ema isi scutura capul. Caldura se domolise odata cu venirea dupa-amiezii, iar acum, aici, langa apa cristalina a lacului, era cu adevarat placut.
Soimeanca zambi. Cat de complicata devenise viata ei in doar cativa ani! Acea Ema mica, inocenta si cuminte, ce purta mereu rochite matasoase si simple, i se parea extrem de indepartata acum. Nu era din cauza faptului ca i se schimbase stilul vestimentar. Se datora felului in care timpul curgea cand era doar o copila. Viata ei nu mai era doar lumina acum, avea si pete negre ce nu dispareau cu un pui bun de somn. Erau pete ce o framantau, tinand-o nopti in sir treaza. Erau locuri si lucruri ce ii bantuiau mintea, fapte ce aveau sa se intample. Grija pentru surorile ei, grija pentru prietenii ei, teama de a nu fi raniti, grija gasirii unei persoane pierdute si poate cea mai sumbra dintre toate, terminarea unui om, a propriului nas...
Isi scutura iar capul. Nu vroia sa se gandeasca acum la asta, sa strice linistea acestui moment.
Isi intoarse privirea spre sunetul fin al unor pasi si ii zambi larg fostei Sefe.

Rosalie stia ca intr-o asemenea zi placuta de vara Ema se afla langa lac. Tocmai de acea a decis sa mearga din nou in acel loc in care s-au intamplat atat de multe. Acesta era cu siguranta locul ei preferat. Batea putin vantul, iar parul fostei Soimence flutura in aer in timp ce noua Sefa de Casa de la Ochi-de-Soimi ii zambea. I-a fost atat de dor de prietena sa. Nu se mai vazusera de zile bune,daca nu chiar saptamani... Nici macar nu mai putea sa tina cont din cauza a cate s-au intamplat. Ii facuse scurt cu mana si se indreptase catre ea. Cand a ajuns in dreptul Emei s-a asezat in iarba simtind 'briza' calduroasa. Lacul era atat de senin acum. Totul o linistea. Era cald,dar vantul nu lipsea , asta numea ea o zi perfecta de vara.
"Emm,buna!", murmura Rose intr-un final imbratisand-o pe Soimeanca.

Ema nu spuse nimic. Doar o imbratisa la randul ei pe Rose. Ii fusese atat de dor de ea.
" - Ai zice ca ne-am vedea mai des, tinand cont ca practic locuim in aceasi zona" chicoti Soimeanca.
Isi legana capul a mustrare, dar nu se punea, caci Ema radea cu pofta. De cand nu o mai vazuse pe Rosalie oare? Nu incerca sa recapituleze zilele in minte, ori din frica ca va fi surprinsa de cat de multe sunt ori din lene. Desi cea mai plauzibila era prima varianta.
Privi zambareata spre lac. Isi aminti ca aici o cunoscuse prima oara pe Rose, in sensul ca aici statusera de vorba. Inainte, isi mai smulgeau mici intrebari si saluturi prin Turn.
" - Ce ai mai facut?" o intreba ea, animandu-se brusc.
Stia cum ii straluceau ochii verzi in astfel de momente.

Observase brusc o sclipire ca de jad in ochii fostei sale colege si zambi gandindu-se ca astfel reactioneaza ea in momentele in care este fericita, sau cel putin zambareata. Dadu din umeri nestiind ce sa zica. De acest moment ii era teama: ca se vor intalni si nu avea ce sa ii povesteasca. Da,stia ca suna stupid avand in vedere ca nu s-au mai vazut de foarte mult timp, dar ce era sa faca daca pur si simplu nu stia ce sa ii zica? Nu se mai intamplase nimic nou, nu il mai vazuse nici macar pe Porrin,din fericire. Rose ramasese putin pe ganduri,dar scutura usor din cap preferand sa lase aceste amintiri sumbre la o parte si o intreba la randul sau pe Ema:
"Dar tu... Tu ce ai mai facut?!"
Se astepta ca aceasta sa ii povesteasca mai multe, de fapt ... sa stie ce sa ii povesteasca.

Ema tacu un timp, cantarindu-si cuvintele.
" - Am fost certata cu propria-i bufnita, am avut cateva nopti negre, am intalnit persoane noi, iar Dawn s-a intors la Hogwarts!"
Ultima propozitie a fost insotita de un ton ciudat.
" - Zicea ca are nevoie de nu stiu ce studii pentru a se putea angaja la Sanctuarul Dragonilor, iar pentru asta a avut de ales intre Anglia si Franta... Le-a preferat pe surorile ei" chicoti Ema.
Ii parea atat de bine ca acum o avea mai aproape. Artemait nu mai era obligata sa zboare pana in Romania. Macar bufnita alba ii era recunoscatoare.
" - Nu ai vrea sa vezi ce e in camera acum" rase Ema continuand. " Ariadne, Stirbul, Artemait, iar acum Charlie si Soul... Parca ar fi o gradin zoologica. Probabil ca daca nu ar fi atat de cuminti, i-as pune sa doarma in hambar"
Soimeanca incerca sa se convinga ca asta ar fi facut. Trebuia sa fie ferma.

Rosalie chicotise la spusele Emei. Se bucura ca acum si Dawn este aproape de sora sa. Fosta Soimeanca isi dadu brusc o palma peste frunte,dar discret,apoi minunata se uita la fosta sa colega rostind intr-un final rusinata:
"Cum am putut sa zic ca nu s-a intamplat nimic? Cum am putut sa uit? Am cunoscut-o pe sora ta si pare de treaba. Hei,cum de nu mi-ai spus ca ai o sora? E adoptata sau ce s-a intamplat de abia nu demult v-ati cunoscut?"
Probabil vorbise prea mult si cel mai sigur, ii pusese prea multe intrebari Emei,dar nu se putuse abtine. Acum cand si-a dat seama a rostit incet 'Scuze!' , fiind cat mai sincera.
"Eram doar curioasa ... nu am auzit nimic de Anelize pana de curand cand m-am intalnit cu ea.. "
Acum astepta ceva din partea Emei. Spera sa o considere intr-adevar o buna prietena pentru a putea avea incredere in ea sa ii povesteasca despre noua Snow din familie.

Ema chicoti.
" - Ups" rase ea fin si se uita la Rose. " Imi cer mii de scuze... Nu ti-am spus pentru ca nu prea ne-am mai intalnit si pentru ca... ei bine, m-am obisnuit atat de mult cu ea incat uit sa le spun celorlalti de Anelize"
Se uita putin la proprii genunchi, incercand sa gaseasca cea mai simpla varianta de a-i povesti cum s-a intamplat.
" - Dawn venise ca sa-si depuna actele, daca se poate spune asa cand ne-a prins in acelasi loc. Si si-a dat seama de asemanari... Si cam atat.. Pur si simplu s-a intamplat" rase ea. " Parintii me au avut un accident cand ea era foarte mica si a fost pierduta. E ciudat intr-un fel, caci niciodata nu mi-au spus de ea. Iar eu eram de asemenea mica, iar Dawn a.. uitat?"
Nesiguranta facu ultimul cuvant sa tremure, sunand mai mult ca o intrebare. Se uita la Rosalie scuzator, asteptand o reactie.

Rosalie ramasese putin sceptica in legatura cu vorbele Emei,dar daca ea spunea ca asa s-a intamplat,fosta ei colega o credea. E trist ca a trecut cam prin acelasi lucru prin care a trecut si Rosalie. Abia acum aproximativ un an a aflat ca de fapt sora sa Ginny,supravietuise si fusese sub ochii ei atat de mult timp. A fost intr-adevar dureroasa reintalnirea stiind ca a avut-o pe sora sa aproape mereu, fiind una dintre cele mai bune prietena,dar acum se bucura ca are o sora pe care o iubeste si in care are incredere. Totul s-a intamplat deodata,aproximativ la fel cum i s-a intamplat Emei. Se uita la ea, apoi fosta Soimeanca murmura:
"Ma bucur cu siguranta ca ti-ai regasit sora!"
O imbratisa calduros transmitandu-i ca o sustine.

" - Multumesc, Rose! Intotdeauna ai fost o prietena extraordinara" sopti Ema la urechea ei.
Incercase sa exprime prin acele cateva cuvinte cat de mult se bucura ca o cunoscuse. Poate ca exista un motiv in spatele acestui fapt, asa cum se dovedeste mereu a fi. Poate ca destinul incerca sa le uneasca inainte sa-si dezvaluie planul. Ema zambi sumbru. Va veni momentul in care ii va aminti lui Rosalie de lupta decisiva cu Porrin, iar atunci se va asigura ca nu scapa. Nu avea de gand sa o lase singura impotriva 'destinului'. In plus, era nasul Emei si ii facuse viata un calvar in ultimii ani. Avea sa isi rasplateasca asteptarile si indurarea. Schimba repede subiectul din mintea ei.
" - Ce mai face Ginny?" intreba ea vioaie.

Rosalie zambi fericita catre Ema. Daduse aprobator din cap si ii spuse acelasi lucru. Intr-adevar era foarte fericita ca a cunocut-o pe Soimeanca. Aveau atat de multe in comun. Au fost colege de casa,iar acum sunt prietene foarte bune. Aproape ca surorile. Au impartasit atat de multe secrete,atat de multa suferinta ... doar doua persoana si multa,multa tristete. Dorea sa lase aceste ganduri deoparte,iar cand Emm ii puse acea intrebare chipul Rosaliei se insenina. Isi dadu seama ca ii era dor de sora ei si murmura cu buzele tremurand,mai ca nu plangea:
"Mi-e cam dor de ea. Nu am mai vazut-o de cateva zile. Chiar mi-e dor de ea si astept sa o vad in acest weekend cand cred ca ma voi duce acasa,cel mai probabil!"
Respira adanc,inhala aer curat si se ridica dispusa sa inoate in lac,desi era frig si tarziu. Ce ar fi avut de pierdut?