Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Prima greseala

O dimineata de luni are intotdeauna piedicile ei. Dupa un weekend de relaxare, e dificil sa te ridici din pat la ora potrivita, iti este mai somn ca niciodata cand cobori scarile si simti ca mai e o vesnicie pana la vineri.
Aceasta stare nu o ocolea nici pe Ema. Mai mult isi tarsaia picioarele pe coridoare. Si ar fi facut asta in cntinuare daca nu ave loc un mic accident.
In mai putin de o secunda, piciorul ei aluneca pe ceva mic si rotund, iar Soimeanca se trezi agatata de balustrada treptelor. Se uita buimaca in jur, la gramada de mingiute ce se rasuceau si se invarteau, coborand prin sarituri spre Marea Sala.
Se grabi sa intre, iar privirea poposi pe o silueta mica de la masa Soimenilor. Era o fata blonda, cu ochi albastri. In jurul ei se adunasera toate mingiutele.
Ema verifica emblema ODS-ului de la pieptul ei si se duse langa ea.
" - Ce faci?" intreba putin cam infipta.

Caitlin incerca sa-si adune mingiile cu diferite vraji. Era o chestie cam dficila, tinand cont ca acele rotoghile erau o farsa. Primise o cutie de la un verisor, iar in momentul cand o deschisese... Nu mai scapase de mingiute.
Ingheta in momentul in care o tanara inalta isi facuse aparitia in drepul ei. O luase prin surprindere prezenta rapida. Abia cand se uita in sus a ca avea probleme. Stia chipul acela. Il vazuse prin Turn.
Incerca pe cat posibil sa evite subiectul, desi stia la ce se referea intrebarea.
" - Am venit la masa..."
Kate vorbise cat de incet putuse. Simtea cum ii ard urechile si obrajii.
" - A fost o farsa" spuse ea dupa o pauza lunga. " Am deschis cutia si nu mai pot scapa de ele!"

Ema ridica o spranceana. Ramse asa cateva secunde, uitadu-se cand la fata, cand la mingi. Ofta si isi lua bagheta de la cureaua blugilor. O indrepta spre 'topaitoare', facandu-le sa se opreasca. Cu o alta miscare de bagheta, le ingramadi sub masa.
Soimeanca se aseza si ea, fata in fata cu micuta fata. Isi masa usor fruntea si isi ridica privirea.
" - Se mai intampla" zise Ema, desi tonul inca ii era dur. " Eu sunt Ema Snow" continua aproape instantaneu.
Vazuse chipul fetei prin Turn si la masa, dar niciodata nu statusera de vorba. Iar acum era sansa perfecta. Sala nu era inca plina, caci era devreme - chiar si pentru o zi de luni -.

Nu si-a permis sa rasufle usurata. Faptul ca un Sef de Casa nu ridica tonul nu inseamana ca scapase de necazuri. Incerca sa afiseze un zambet mic, dar i-a fost imposibil. A iesit mai mult o strambatura.
" - Eu sunt Caitlin Reid"
Isi pleca privirea in pamant si murmura un 'scuze'.
" - Nu am mai patit asa ceva pana acum... Nu cu mingiute urmaritoare. Imi cer inca o data scuze."
Studie chipul Emei pe sub gene. Astepta o vreme, dar nu se intapla nimic.
" - Nu ma trimiti in detentie sau ceva de genul acesta?" intreba cu o urma de speranta in glas.

" - Caitlin Cote Reid" zambi Ema amuzata.
Stia numele intregi ale aproape tuturor Soimenilor.
Continua sa zambeasca in timp ce-i explica Soimaritei despre poantele cu mingii. Erau obiecte fermecate ce te umareau pretutindeni, inc sa se agite cat mai mult in jurul fiecaruia. Si totusi, existau multe metode de a opri un astfel de joc prostesc, dar presupuse ca un elev din primul an nu stia asta.
Clipi uimita cand auzi intrebarea lui Caitlin.
" - De ce sa te trimit in detentie?! Nu tu ai facut farsa"
Ema nici macar nu stia daca are voie sa faca asa ceva sau, mai importat, daca o lasa inima.

O surprinse faptul ca ii stia tot numele. Ea stia doar ca e Ema Snow si ca e Sefa ei de Casa. Se simi putin cam prost. Ramase cu gura cascata cand a auzit ca avea sa scape nepedepsita. Da, nu era vina ei pentru mingiute, dar ea deschisese cutia. Cand incerca sa-i explice asta Emei, fu intrerupta de o mana ridicata.
Zambi si ii multumi Emei.
Din ce in ce mai multi elevi se asezau la mese, inclusiv un baiat de la Ochi-de-Soim. Vrusese sa se aseze langa ele, afisand un zambet rautacios. Probabil vazuse ceva anume, caci plecase mai departe, luand loc abia la celalalt capat al mesei.

Ema marai incet, incruntandu-se la baiat. Spencer Athinkson. Avusese certuri cu el din prima zi. Era intr-adevar o persoana desteapta, isi merita loul printre Soimeni, dar avea o inclinatie teribila spre farse prostesti. Inca isi amintea toata harmalaia cu bomba de vopsea din mijlocul Camerei de zi.
Isi scutura capul cand el trecu mai departe.
Se concentra pe chipul fetei din fata ei.
" - Cum ti se pare pana acum la Hogwarts?"
Ca intotdeauna, murea de curiozitate sa afle un astfel de raspuns. Ii placea sa afle parerile celorlalti despre batrana scoala.

Kate zambi cand citi pe fata Emei ceva.
" - Intrebi asta pe toata lumea, nu?" chicoti ea.
Nu intelegea motivul, dar era destul de convinsa ca avea dreptate. Rase cand Ema aproba.
" - Pai.. Cum sa descriu cat mai bine toate lucrurile de aici? Imi place. Intregul castel are o atmosfera impunatoare. Uneori, ma simt ca intr-o biserica. Materiile sunt grele, dar tin pasul destul de usor. Si oamenii... Oamenii par de treaba, desi nu am vorbit cu multi."
Nu prea ii convenea ultima situatie. Ar fi fost ca si cum ar fi trait ca o pusnica.
" - Tie cum ti s-a parut cand ai venit prima oara?"
Era curioasa sa afle raspusul Emei.

Ema o privi derutata. Nimeni nu o mai intrebase asa ceva. Zambi ispasitor si incepu sa turuie, ceva necaracteristic ei.
" - In mare parte, am cam aceleasi impresii ca si tine. Tinand cont ca suntem amandoua Soimence, avem cam aceleasi interese. Intelegi la ce ma refer."
Caitlin o aproba, iar ea zambi din nou. Stia ca ceva o derutase pe Soimeanca de asemenea. Tinand cont de limbajul corpului, nu era prea greu de ghicit.
" - Intreb bobocii deoarece asa imi amintesc cum eram eu in primul an...."
Tonul ei deveni melancolic, iar privirea isi pierdu focalizare.
O singura intrebare a desteptat-o din visare si amintiri.
" - Scuza-ma... Ce ai spus?" o intreba cu politete pe Caitlin.

Kate zambi. Isi putea imagina ce inseamna sa fi cu gandul in alta parte.
" - Te intrebam daca acea Ema e diferita de cea de acum"
Asta era profunda. Poate ca in alte circumstante, ar fi sunat ridicol.
Ema nu apuca sa raspunda. Mancarea isi facu aparitia pe masa, iar Caitlin ramase socata, ca de fiecare data. Nici acum nu intelegea cum functiona asta. O intreba pe Ema, rugand-o sa-i raspunda daca stie.
Isi lua un bol mare si turna lapte in el, grabindu-se sa puna niste cereale colorate.