Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Prima mea zi aici

Roland stia ca asta va cursul pe care il va lua povestea lor. Una dintre puterile sale fusese cea de transfet spirit-o temporal, adica abiliteatea de a calatori in viitor cu spiritul. Aceasta abilitate o avea numai in acest loc si in nici un altul, era activa numai in lumea asta. Vazuse foarte clar ce scria pe pandantive, chiar extrem de usor. Numele lor impreunate...........era uimit si singurul lucru care ii venise in minte era sa formeze un cuplu.

Mi-ar placea ca ce e scris pe pandantive sa nu fie doar vorbe in vant................ci sa prinda viata......................

Intelegea ca cererea lui era oarecum ridicola insa, nu vroia sa ii fie departe Reagan. Ea era cea care creasa o raza de lumina in camera sa intunecata, devenise cheia lui pentru lume. Ea devenise centrul noii lui existente.

Sanara tocmai citise intr-o carte de la biblioteca ca exista o piatra numita Aldaronita, o piatra de culoare albastra, din care se pot fabrica diverse bijuterii ce au puterea de a consuma raul din fiinta care le poarta. Sanara gandi ca ar fi de folos astfel de pietre pentru a elimina raul din lume. Sanara ca meserie era gardian secundar si aceasta era meseria ei. Sa elimine raul din lume mai bine spus din aceasta dimensiune, avand grija ca raul sa existe insa intr-o dimensiune pralela asta pentru a proteja cei cativa demoni care mai ramasesera. Desi Roland se credea singurul era de fapt singurul din specia lui, mai existand inca o specie de demoni. Veni sa il intrebe pe Roland despre aceasta piatra.

Roland nu avea de gand sa vorbeasca despre asta, detesta provenienta bijuteriilor lui, o detesta deoarece...........................Deoarece acele bijuterii erau patate de sangele a multor creaturi...................Au fost ucise asa de multe fiinte ca el sa-si recapete bijuteriile, ii era rusine de slabiciunea sa.

Nu afli nimic de la mine Sanara, absolut nimic...................Si despre piatra aceea iti poate povesti si Reagan daca scotoceste destul de adanc in mintea mea......................Ea are voie dar tu daca indraznesti te voi face sa inebunesti instantaneu....................Iti promit asta !

Nimic nu-l impiedica pe roland sa faca ce zise doar ca daca a impus o regula nu avea, nici macar el dreptul, sa o incalce..................Era o chestiune morala de-a sa.

-Nici nu am de gand sa fac asa ceva. In codul zanellor este o regula. Chiar daca avem puterea de a citit gandurile, nu avem voie sa o folosim fara acord din partea celui care vrem sa ii citim gandurile. Exceptiia este doar starea de razboi si atunci doar gardienele de pe frontul de lupta au voie sa citeasca mintile soldatilor. Insa doar pentru scopul de a ghici urmatoarea miscare a adversarilor. Nu avem voie sa patrundem in intimitatea cuiva sub nici o forma.
Oricum nu imi este greu sa ma descurc singura. Aceasta piatra am citit din legende ca se gaseste in dimensiunea ta. Iar despre demoni stiu toate zanele din ce dimensiune provin. Doar am invatat la scoala, la Colegiul Alfea, despre dimensiunea voastra. Si cum eu pot trai pana la 3000 de ani, am tot timpul din lume si toata rabdarea sa caut cum se zice acul in carul cu fan. Dimensiunea voastra e uriasa, si acest tip de pietre se gaseste intr-un singur loc. Exact cu as cauta acul in carul cu fan. Dar rabdarea imi va fi rasplatita pana la urma. Spuse Sanara.

Roland rase, stia la ce loc se referea Sanara insa nici o fiinta cu magie alba nu ar i putut patrunde aclo, cel putin nu vie, moarta ar fi reusit insa. Locul era pazit de cei sapte gardieni de jad. Initial ei erau de parte binelui insa devenisera cu trecerea timpului din ce in ce mai rai pana cand jadul care le dadea viata deveni din acel verde minunat de un negru intunecat ca taciunii.

Se uita la Sanara si observa cat de slaba era ea nu ar fi reusit sa treaca de nici macar un gardian insa asta nu ar fi oprit=o sa incerce. Totusi nu vroia ca ea sa moara mai mult diin cauza lui Reagan, ea i-ar fi dus dorul Sanarei. Crea un portal si isi introduse mana in el scotand o multime de pietre in palma sa acum ramasa doar os.

Nu e cel mai plin de succes experiment al meu insa ai cateva pietre acolo, sper sa-ti ajunga pentru ca a doua oara nu mai iti iau. Imi ajunge ca am ramas numai os pentru o viata.....ma rog daca ce mi se intampla mie poate fi numita viata.

Fumul negru ii invalui iaar corpul si se focaliza pe bratul care era acum numai os si refacu pielea acestuia foart repede infasurandu-se in jurul osului.

SaryOndu isi facu aparitia acolo.
"Salut, sunt SaryOndu si inca nu mi-am descoperit puterile, ehh si v-o prezint pe prietena mea Cherry, este demonita, de asemenea, heee Roland, nu pot sa cred ca te vad pe aici, bai frate, cati ani au trecut? 100, 200?"
SaryOndu se uita la fetele din jur si realiza instantaneu ca una dintre ele il placeau pe micul nostru dement... asa ca....
"Cum am mai zis, salut, SaryOndu... continui, puterile neconuscute inca... daca e ceva, intrebati-ma... !"

Mergeam incet privind marmura rece a holului, insa nu era la fel de rece ca mine. Am auzit voci cam la 10 metri in fata, am mers incet pana am ajuns apoi mi-am dres glasul.
Buna, sunt noua pe aici.. si cred ca m-am ratacit. A da, am uitat sa ma prezint, ce urat din partea mea. Miss Ryeowook mi se zice insa numele meu real este Roberta Ryeowook.