Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Prima mea zi aici

Roland era uimit, jraja avu efect acum ca o invatase putea sa o modifice si sa o aplice oricand si oricum ar fi dorit el. Simtise puterea vrajii dar era mai mica, mult mai mica decat a magiei lui, sigiliul creat impotriva puterii lui, slab si fragil, se faramita rapid dar controlase aceasta putere pe care o vazuse destul de bine incat facuse ca doar parul lui normal si lung si ochii rosii. Era multumit de forma mult mai "umana", nu indeajuns de mult incat sa o pastreze pentru eternitate, corpul sau isi pierduse hainele ramanand, doar in boxeri pe care ii avea pe el, totusi ceva neasteptat aparu pe bratul lui drept, acolo unde avea tatuajul cu cei 13 ochi in care consta sursa puterii lui, ochi, in mod normal inchisi, toti erau acum deschisi si o priveau pe Reagan. Incercase sa determine daca i se parea miscand mana in mod aleator, ochi o urmareau pe Reagan.

"Parerea mea, parerea mea e ca te iubesc, mi-ai oferit controlul absolut asupra acestor puteri, nu mai trebuie sa ma tem de nimic daca te am pe tine alaturi, poti sa faci acea vraja ca sa-mi salvezi pielea, esti sa zicem, un inger pentru cei raniti, ca daca ai fi fost un inger real nu cred ca as fi supravietuit asa de mult pe aici. Cel puti nu in forma asta fizica. Scuza aspectul si faptul ca ochii te privesc asa de insistent dar te apreciaza pentru ca i-ai eliberat de sub haoticul control sub care erau tinuti de bratara asta nenorocita.

Pot sa scap de ea fara sa fiu nelinistit.......................................stai putin...............................piatra asta de Aldaronita.........................e sursa magica.............................sursa magica ce consuma raul din mine si ma mentinea pe linia de plutire..............................O scot si poti pastra tu bratara, un cadou care sa-ti aminteasca de mine si sa stii ca tu esti motivul pentru care eu inca exist."

Bratara avea o piatra rosie, sangerie aproape, in centru. Ii placea dar era inutila. Scoase piatra si asezase in locul ei, un diamant albastru, o piatra de Fargonita, ceva ce intensifica abilitatea de control si permitea facerea de vraji fara a mai fi nevoie sa fie rostita incantatia. Ii transmisese mental si asta.

Reagan, vazand fumul negru deschise catea si mai citi ca maai exista cateva farmece necesare, dupa aceea, cat timp primul farmec era inca activ, apoi ii zise lui Delaney ceea ce a citit. Era sigura ca acestea sunt bune... sigura...
Delaney parea o fiinta buna. Si voia sa il ajute chiar si cu riscul pierderii puterilor ei. il trase pana in cel mai intunecat colt al Hogwartsului, deoarece rvajiile, chiar daca Roland nu stia, fusesera interzise.
Reagan convoca toate zanele, si fantomele celor care au murit, si au facut impreuna vraja: "Ashmolo Frotus! Salosut Hortus! Galota Meres Juola Teres! Hmro Umanus Transformacerium!"
Din, nou, Roland fu invalui de fum, de data aceasta de la negru, care semnifica rautatile care le facuse el, pana la alb, care semnificaca acum avea un trup curat, care nu mai purta lucrurile groaznice pe care le facuse. De data aceasta, Reagan era sigura ca mersese. Sigura.
Apoi, lua bucaa de deget care pastrase blestemul si distruse raul din ea cu acelasi farmec. Apoi o pusese la loc. Reagan simtea si stia ca de data aceasta vraja mersese. Nu simtise nesiguranta, ca data trecuta. Simtise puterea tuturor zanelor adunata in ea. Si simtise ca nu era un esec. Nu mai simtea ca data trecuta un rau ascuns in privirea lui Roland. Simtise o privire calma, intelegatoare. Vazuse un suflet de om, nu un suflet de diavol. Daca nu ar fi fost ea cea care facuse vraja atunci nu l-ar fi recunoscut. Desi acum Roland nu mai avea puterile care le avea inainte, dintre care putea pe unele sa le foloseasca sa faca bine.
Reagan deveni deodata obosita. Acest farmec era prea mult pentru ea. Simtea cum puterea tuturor zanelor clocotea in ea. Apoi simti cum ies incet-incet puterile, ramanand cu puterea ei. Apoi Reagan lesina.

Reagan ii vazu recunostinta din ochii lui Roland. Apoi spuse: "Stii... nu credeam ca farmecul va merge. Nu am mai facut farmece fara intoarcere niciodata... adica farmece care nu au contrafarmec. Si nu credeam ca am o putere asa de mare... adica... nici zana Suprema din ulimele cinci secole nu l-a reusit ..." Reagan, inainte sa ii zica ceva despre farmec stiuse ca avea numai sansele de 0,0001% ca farmecul sa mearga pentru ca ea avea puterile farte slabe. Ca sa vada daca farmecul a mers, incerca sa il faca pe Roand sa leviteze. Reusi. Deci chiar farmecul mersese.

OOC: Delaney, mai scrie si descriere, nu numai dialog aproape

Farmecul mersese intradevar pecetea pusa asupra puterii sale era inca stabila ii mai dadea cateva minute sa se farimiteze de tot pana cand vraja ei, si efectele vor fi consumate de intunericul din el, se gandea sa plece si sa nu-si mai arate fata inaintea ei dar incerca sa-i explice ca nu reusise printr-o experienta corporala, ceva ce el nu ar fi riscat aproape nicodata. Scoase un cutit isi taie degetul mic de la mana si in loc aparuse un fum negru si degetul i se vindecase aproape instantaneu. Era foarte clar vraja ei era doar vizuala efecte asupra puterii sale erau, minime, apropiate de zero.

Roland isi forta puterile la maxim si imediat ce pecetea se franse, hainele sale reaparura ochelarii la fel si tot ce ii era tipic inainte de transformare, totul inafara de culoarea pieli care acum era precum cea a unui om normal. Reagan reusise sa-l ajute sa para uman dar lui ii ara mult prea greu sa fie uman, intunericul era parte din el, intunericul il definea ca fiinta si ca existenta, era ceea ce nu fusese nimeni niciodata, o fiinta pe care nimic si nimeni nu o mai intalnise. vraja fetei putuse foarte bine sa fie una generala aplicata la demoni dar el nu era asa ceva, ii sigilase doar forma semi-demonica, cea cu aspecte numeroase modificate. Vraja reusise cu asta ii daduse o furma umana in care se putea transforma acum.

"Reagan vreau sa stii ca iti multumes, vraja ta mi-a dat ceva ce nu puteam obitne o mai usoara sansa sa ma integrez, multumesc, mi-ai dat ceva ce nici un alt muritor nu ar fi reusit sa-mi dea, ceva ce nu poate sa fie masurat doar in cuvinte......................................Multumesc"

Se duse aproape de Reagan si amplificand puterea sigiliului se apropie de Reagan si o imbratisa. Nu se asteptase ca cineva sa vrea sa-l ajute...................el tot nemuritor ramanea insa Reagan credea ca reusise sa-l transforme in om. Spera ca si ea va realiza esecul ei si nu doar el.

Nu se asteptase la altceva, vraja fetei era prea puternica pentru ca ea saa o poata controla. Era o vraja care se folosea doar de puterea zanelor si de nimic altceva, era o vraja care se folosea numai de puterea nativa si nu de cea universala realizase asta din incantatie.

A testat puterea sigiliului incercand sa isi traga puterea magica din intuneric, a fortat sigiliul la maxim si acesta a fost frant. Era inevitabil puterea ar fi crescut si l-ar fi frant, ea sigilase ura universala intr-o camera de 2x2x2 era imposibil sa faci asa ceva cu prea mare usurinta. Reusise sa franga sigiliul si revenise la forma lui normala.

Fata isi revenise, el o tinea acum in brate. Lesinase, imediat dupa ce folosise vraja, si cazuse din picoare iar Roland o prinsese in momentul limita inainte sa dea cu capul de pamant. Se trezise datorita aurei lui Roland care apasase asupra ei pentru a o trezi.

Sper ca nu te-ai ranit.........ti-am zis ca s-ar putea sa esuezi..ma temeam de asta......................a functionat pentru foarte putin timp, ura din interiorul sigiliului creat de vraja ta a crescut treptat pana cand sigiliul a devenit incapabil de a o mai cuprinde................... Facuse o pauza pentru a-si schimba forma, inchise si ochii. Cand ii deschise din nou avea ochi albastrii ca de felina si o piele de culoare.....umana.[b][color=blue]............vezi acum ca totusi m-ai ajutat. Acum pot sa ma integrez mai bine. am folosit vraja ta pentru a creea o forma care sa ma protejeze de privirile curioase si dispretuitoare ale oamenilor.......................Iti sunt vesnic indatorat..........Sper ca esti bine.........nu esti prea slabita nu???

Reagan incerca sa spuna ceva dar nu reusi. Era prea obosita. Si foarte enervaa. Simtise cum rupses sigiliul. Isi simtise puterea revenind in ea. Dupa cinci minute incepu sa tipe, enervate: "De ce? De ce ai rupt sigiliul? Acum o sa fiu nevoita sa faca iar vraja!" Apoi, dupa ce se calma, il intreba: "Poti sa tranferi energia, dar fara sa transferi partile rele din ea?".
Reagan se gandea, ca daca avea si puterea lui, atunci vraja va fi mai puternica. Atat de puternica incat nu va mai putea fi rupta de nimeni. Niciodata.
Reagan mai zise:"Imi voi risca puterile de zana, ca sa te aduc la o forma complet umana! Zanele care sunt fantome imi pt da dupa aceea din puterile lor. O sa sigilez cu pecetea zanelor, care nu poat fi distrusa de nimeni, partile rele care te opresc sa fii uman. Dar nu mai forta sigiliul... Nu il mai forta..." cand Reagan termina de zis acestea, era sa cada iarasi din picioare. Se prinse repede de primul scaun si se aseza.

Roland era deranjat. Ea nu intelesese ce facuse, ii oferise puterea de a-si creea singur sigiliul. Acel sigiliu era creat din intuneric pentru a opri intunericul. era o contradictie a existentei sale. Roland crease un alt fel de sigiliu unul mai puternic decat primul, incantatia intitiala, Ashmolo Frotus! Salosut Hortus! Galota Meres Juola Teres! Hmro Umanus Transformacerium!", era slaba asa ca folosise incantatia dar o fortase sa foloseasca puterea sa ca sa faca sigiliul.

Vraja era simpla pentru el dar controlul asupra energiei magice ar fi fost dificil. Asta nu era important acum ci faptul ca ea vroia sa aiba puterile lui sa-u sa si le riste pe ale ei. Reagan era foarte lipsita de cumpatare. Era totalmente lipsita de vreo logica in incercarea ei de a-l face pe Roland uman.

Nu nu pot s-ti dau puterea mea fara raul din ea si nici nu-ti permit sa-ti risti puterile pentru mine.............nu iti dau voie............................Nu merit sa-ti risti viata si in plus ai reusit sa-mi elimini nevoia de a face rau, pot fasce bine fara sa ma mai ranesc. Uite

Arcanum Sefora Medreth Velderon ! Ashmolo Frotus! Salosut Hortus! Galota Meres Juola Teres! Hmro Umanus Transformacerium!

Fumul negru aparu in jurul sau dar incepu sa se retraga spre o zona specifica, spre bratul sau drept. Toata puterea sa intunecata fusese sigilata in ochii aceia magici, acum o putea folosi si pentru a face bine. Forma sa fizica era umana, 90% umana dar totusi mai bine decat deloc.

Vezi asta e multumita tie.................pot schimba de la o forma la alta fara sa-mi pierd abilitatile dar consecintele folosirii lor sunt negate, anulate complet. Am folosit sursa intunericului si cea a zanelor intr-o vraja comuna cele doua s-au luptat pentru suprematie iar eu am comprimat intunericul, l-am supus vointei mele, intunericul mi-e mie sclav nu eu lui.

Sunt cat de aproape pot sa fiu de umanitate far sa-mi pierd puterile.

Ceva totusi ma deranjeaza............de ce aveam ochi de pisica si prima data cand m-ai transformat si a doua oara???

Reagan il ascultase pe Delaney cu atentie. Apoi ii raspunse la intrebare: "Ochi de pisica... Hmmm... am citit ca ochii depind de personalitatea fiecaruia... tu esti opus unei pisici.. faci bine dar tu pari o fiinta rea... "
Ii trase maneca si examina cu atentie ochii magici. Facu o incantatie ciudata in gand dupa care ochii se deschisesera. Apoi mai facu o incantatie iar ochii se inchisesra la loc, parca lipiti de ceva straniu. Apoi ii ziselui Delaney: "Intunericul din tine nu va reaparea, indiferent daca vrei sau nu, atata timp cat vraja mea e activa. Si vraja mea e activa atata timp cat nu iti schimbi forma... datorita vrajii mele forma ta specifica va fi cea de om.. si inca ceva... o zana mi-a lasat o parte din putera ei..." spuse Reagan razand, dupa care apru de cinci ori in toata camera. Se multiplicase. Toatecele cinci Reagan spusera deodata: "Daca nu faceam vraja aceea asupra ta atunci nu as fi capatat aceasta putere!"
Din zana inversunata, cand simtise sigiliul rupanduse, devenise o zana vesela.

Roland era uimit. Nu stia ce sa zica in astfel de situatii, un multumesc ar fi fost normal dar absolut distant de ceea ce merita ea pentru cate facuse pt el. Nu avea cuvinte deci ii oferise abilitatea de a fi rau numai in alta forma si de a fi bun cand era uman...................Era grozav. Nu stia nimic din ce facuse fata dar intelesese ca ea fusese de acord cu realizarea lui sa ca era totul mai bine acum, mult, mult mai bine. Aprecierea pe care o avea fata de ea nu putea sa o exprime in cuvinte asa ca scoase dintr-un buzunar al hainei, ceva destul de mic incat sa fie invizibil pentru un Drespel. Era un pandantiv cu un R elegant pe el, era cel primit de el la venirea sa in lumea asta de la familia care il primise ca pe un fiu.

Reagan ia asta sa-l pastrzi e o amintire de la familia care mi-a protejat existenta in primii 10 ani in lumea asta....................................iti.............multumesc.

Se apropie de ea ii puse pandantivul si o imbratisa. In momentul in care ii puse pandantivul acesta ii amplificase puterea de cam 20 de ori. Uitase de aceasta putere magica a pandantivului.

Imi pare rau ca am uitat sa-ti zic de puterea pandantivului, e un amplificator magic diferit de orice am intalnit pana acum, e al tau si sper sa-ti fie de folos.[b]

Reagan isi simti puterea amplificandu-se. Ii placea pandantivul. Si litera R , frumos scrisa pe pandantiv.... parca ii unea... Roland si Reagan... ambele nume incepeau cu litera R .
Fiind zana, Reagan putea sa modifice pandantivul. Si asta facu. ari partea pe care scria R si schimba, astfel incat scria "Reagan & Roland" , "& Roland" fiind mai sters. Multiplica pandantivul, dar avand grija ca el sa nu isi piarda puterile si scria acum "Roland & Reagan", "& Reagan" fiind mai sters.
"Cred ca nu ar trebui sa ramai fara pandantiv. Ii simt si efectele protectoare, desi tu nu le simti. Si... imi pare rau ca ti-am zis la inceput 'Ti-ai muscat limba de rautate cumva ?' "
Lui Reagan chiar ii parea rau...