Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric

1 2 3 4 Next »

/ Ready for expedition

• Chicoti scurt, ii fusese dor de el timp de 6 luni si nici macar nu ii raspunsese la primele scrisori. Poate el stia, sau nu, insa orgoliul ei era mare si daca era ranit, cum facuse el acum sase luni ei bine se putea astepta la orice pentru ea. Insa ii parea rau acuma ca nu ii raspunsese, intr-un fel, dar in altul nu pentru ca altfel nu s-ar mai aflat aici, ar fi stiut ca era bine si nu ar mai fi trebuit sa vina, si nici nu s-ar mai fi intalnit cu Jimmy. Isi puse mainile deoparte si de alta a gatului baiatului si se juca cu degetele in parul lui in timp ce ii raspunse la sarutul care o lasa fara suflare, ii fusese dor de acele momente tandre dintre ei doi.
  
  Se desprinse usor de el, zicand:
  - Usor, avem timp. Spuse ea si ii dadu un sarut pe obraz, apoi isi relua respiratia normala, care pana atunci fusese sacadata. Il analiza din cap pana in picioare, ramase acelasi Artimei ca si cum il lasase acum sase luni. Insa stia, ca avea sa urmeze din nou sase luni, sau poate ani si o sa fie la fel, iar ea..ea nu stia ce avea sa faca, avea planuri de viitor, in care il incluse si pe el..acum cateva luni, dar brusc disparuse din peisaj.
  -Mi-a fost dor de tine.

Respira greoi, se intoxicase in cela mai placut mod cu bioxid de carbon. Il intoxicase ea de mult timp cu dragostea ei nebuna. O iubea si era gata sa-i ierte orice greseala, chiar si indiferenta pe care o avusese la primele lui scrisori in care-i spunea tot ce simte, atunci cind se rupea totul in el cind vedea ca altii primesc raspunsuri, dar el nu. Era barbat si puternic in exterior, dar in interior era atit de slab, ea era slabiciunea lui, pentru ea ar fi facut orice. Realizase asta atunci cind statuse departe de ea, fara a sti nimic.

Mai slabi strinsoarea, dar era fericit ca ea respunse la sarutul lui mult prea nebun. Cit timp mai avem? Eu am liber pina la 21:00, atunci trebuie sa fiu deja in cazarma. Tu cit timp mai dai la relatia asta nebuna? Se uita la ea si realiza ca este totul, tot pentru ce lupta si se zbatea era ea. Vroia sa-si faca o cariera stralucita pentru ca ei sa nu-i lipseasca nimic, daca va alege sa-l astepte. Asta ar fi fost cel mai mare cadou din partea ei, sa-l astepte sa vina sa o ia in brate si sa o mingie asa cum doar el putea si cum o facea atit de rar, iar acum era practic imposibil. Si mie mi-a fost dor de tine. Uneori imi venea sa fug la tine in brate, dar stiam ca tu nu ma mai astepti si credeam ca m-ai uitat, ca m-ai inlocuit cu altcineva, pentruca eu nu te merit. Tu esti demna de dragoste fierbinte nu de distanta mare si rece dintre noi.

• Ii zambi si isi intoarse privirea spre el, zicand:
  -Nu e vorba de asta, e vorba ca s-au intamplat multe lunile astea si..dupa ce ai plecat am avut nevoie de timp de gandire. Ai plecat asa brusc si mi-ai dat totul peste cap, mi-ai ranit orgoliul si de asta nu ti-am mai raspuns la mesaje, am crezut ca e mai bine asa. Insa zilele trecute m-am intalnit cu Jimmy, defapt nici n-am stiut ca e el pana nu a pomenit de tine, si...l-am rugat sa ma aduca la tine, a acceptat din prima. Spuse ea gandindu-se ca probabil daca nu ar fi fost atat de hotarata nu ar fi acceptat si ar fi lasat-o cu ochii in soare.
  
  Il lua de mana si il trase spre treptele de la teatrul acela vechi care o incanta, insa nu stia de ce. Mereu ii placusera monumentele vechi sau cladirile vechi, care datau de mii de ani iar teatrul asta sigur.
  -Nu mai am 15-16 ani ca sa renunt asa de repede la tine, si nu vei scapa de mine prea repede, fi sigur. Te iubesc, Spuse ea si ii lua chipul in maini sarutandu-l din nou dar brusc auzi pasi langa ei.

Usor si rece, zapada-n parul ei tot trece, si nu poate rupe privirea de la micuta sa iubita. Simte o fericire prea curata si usurinta de mult uitata. Era ceva special in acele fraze, spuse dupa despartirea dureroasa si parca in lume nu mai exista nimic ce sa-i desparta, dar crezuse-n fericire prea degraba. Cum o tinea in brate si-o stringea, altcineva razbunarea tot gatea. El era corect si in armata este loc de prietenie, dar si multa dusmanie. Se intimplau prea multe si poate ca nu toate mergeau cum trebuiau, pe el turnator altii il credeau. Ii era indiferent de toti si toate, caci isi face datoria nepatata. In ochii ei la fel de luminosi, se oglindea chipul sau frumos si buzele ei tot sopteau cuvinte dulci ce-l imbatau. Si totusi razbunarea este dulce si nimeni n-o va amina, caci pasi auzise linga ea. Desigur razbunarea era dulce cind ce-i apropiati mor in ochii tai, dar nu e ziua cea mai buna. O apuca si sa intoarse la 180 de grade si glontele in umar il ranise. Desigur dragul lui prieten se speriase si fugise cit mai departe.

Era durere apasatoare, si singele curge incetisor, dar tot o mai tinea in brate, acel iubit si scump odor. Cazuse in genunchi si rana e adinca caci nu doar umarul e vatamat, dar stia ca totul o sa fie bine, ea ininte de asta l-a sarutat. Te iubesc, si mereu te voi iubi. I se parea ca no sa-i mai spuna nici o data acea fraza mult prea adevarata.

• Isi ridica privirea in sus, incepuse sa ninga tot mai tare. Fulgii dansau pe langa ei, daca ar fi putut picta momentul asta ar fi facut-o, insa din pacate nu putea. Ii placea sa picteze, nu picta foarte des insa cand nu avea ce face si se plictisea isi mai ocupa timpul cu asta, nu era o artista insa nici rau nu picta, era o mediocritate intre. Il privi pe Artimei si zambi, insa in momentul celalalt cand se desprinse usor de el auzi pasi si brusc observa o silueta neagra, aproape ca prin vis cum indreapta o arma spre ei si nu apuca nici macar sa faca un gest caci tipul isi puse degetul pe tragaci si trase..iar glontul ar fi nemerit-o pe ea daca Artimei nu s-ar fi bagat, insa il nimerise direct in umar si aproape ca inlemnise acolo.
  
  Vazu doar cum cazu in genunchi si sangele se scurgea pe umarul lui, il prinse inainte sa cada de tot si lacrimile incepura sa-i curga siroaie, insa el inchise ochii brusc. Ea simti doar cum toata lumea ei se prabuseste:
  - Nu, Artimei! Deschide ochii, te rog. Murmura ea agitata, insa isi lua telefonul din buzunar si suna la ambulanta, spera doar ca sa vina cat mai repede, zis si facut. In zece minute ajunsesera la spitalul din Quebek.

Era un haos total imprejurul sau. Auzea doar tipete racnete, simtea cum toata cea zarva il acoperea, iar in aer plutea un miros greu se singe si adrenalina. Era apropae de moarte. Stia doar ca o va mai vedea pe fetita lui nici o data. Incerca sa-i distinga vocea melodioasa deshise ochii pe o secunda si o apucase de mina. Incepea sa-i fie frig din cauza pierderii de singe. Se gindea ca nu o sa o mai vada, nu o sa o mai simta, asa ca ii stringea minuta cit mai tare. Acele 10 minute pina la spital parca au durat o eternitate, dupa care legatura dintre ei doi s-a rupt, ea a ramas in hol, iar el dus in sala de operatii. Inainte de despartire reusise sa-i spuna doa citeva cuvinte. Ai grija de tine, printesa. Te iubesc. Nu era grava rana la umar, mai grava era acea de la cutia toracica, medicii se temeau sa nu-i fi fost afectat plaminul.

• Ochii ii era plini de lacrimi, ar fi vrut doar ca acum Jimmy sa ii citeasca gandurile si sa vina aici, la naiba cu lasatul singuri..de ce nu putuse si el sa stea acolo? Se urca in ambulanta tinandu-l de mana pe Artimei, medicii incercau sa opreasca sangerarea insa era prea puternica, pierdea mult sange iar asta nu era de bine. Insa Julieta avea incredere ca se va face bine, trebuia sa se faca bine si avea sa faca asta, fie ca voia fie ca nu. Nu avea sa o lase singura, iar de asta era sigura. In zece minute ajunsesera la spital, insa mai tare izbugni in plans cand il auzi.
  
  Brusc se despartisera unul de altul, asistenta ii spusese cercetasei sa ramana in hol iar el fusese dus direct in sala de operatii. Se plimba dintr-o parte in alta a holului, nu avea stare. Cine o vedea probabil o considera nebuna, insa nu o interesa..trecusera deja doua ore si nimeni nu iesea din sala de operatii, simtea ca lumea ei se prabuseste incetul cu incetul. Auzii pasi in spatele ei si se intoarse brusc.

Fugise tot drumul pina acolo si tot nu-i venea sa creada in ceea ce sa intimplase. era la baza cind i s-a spus de Arty si ata era imposibil caci plecase cu putin timp inainte de a se intimpla toate astea. Acum se invinuia pe el de toate, nu ar fi trebuit sa-i lase acolo, dar pe de alta parte ci avea sa cumpere biletele? ah si beletele alea, nici macar nu avusese cum sa le ia,nuu erau curse care sa zboare spre Londra in acea zi asa ca bronase bilete pe miine dimineata, dar ce fel de bronare, se pare ca aveau sa stea acolo pinacind Arty s-ar fi facut bine. Capul era plin de idei timpite si doar una singura era plauzibila. Din ultimile scrisori ale lui Arty se pare ca vechile conflicte prindeau amploare si ac tot e s eintimplase pina acum erau doar floricele, iar razbunarea venea doar acum.

Coti pe linga niste saloane si se opri la capatul unui coridor nu mai putea sa se miste nicic sa mai respire. O vazuse pe Juleta si se dus direct la ea. Ce-i cu el? O apucase de umeri si o facuse sa se aseze cu forta pe un scaun dupa care se trinti si el pe celalat.

• Inghiti in sec, simti cum toata lumea se invarte cu ea. Isi duse o mana la frunte incercand sa se calmeze, ceva nu era in regula cu ea..adica nici nu avea cum sa fie, Artimei era la spital, putea sa moara in orice secunda..iar ea, ea nu putea face nimic. Auzi pasi venind spre ea si o alergatura, il zari pe Jimmy imediat insa nu se misca, ochii ii era inca plini de lacrimi, nu vruse sa se aseze prima data insa apoi renunta, el era mult mai puternic ca ea.
  - Nu..nu stiu, o clipa povesteam si apoi brusc s-a auzit un foc..de arma si in clipa urmatoare.. Nu mai putea sa spuna nimic, isi puse coatele pe genunchi si ambele maini pe fata.
  
  Isi sterse lacrimile imediat, erau rare momentele cand plangea, plangea deobicei doar cand se intampla ceva rau celor dragi, iar acum era vulnerabila. Nici macar nu stia cat e ceasul, sau nu o mai interesa unde se aflau.
  - E..in sala de operatie, si nimeni nu iasa sa spuna nimica! Murmura ea aproape tipand, insa se calma intr-un sfarsit, dar apoi agitatia reveni iara.