Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ red

• Lexie îşi privi camera cu un oarecare ochi critic. Tocmai terminase de redecorat. Era conştientă că ar fi trebuit să facă asta înainte de Crăciun, însă îi fusese prea lene, deci acum terminase şi ea. Camera ei din pivniţă era destul de mică, însă era suficient loc pentru toate lucrurile ei. Micul şifonier stătea cuminte într-un colţ, acceptând faptul că acum pe el se odihneau acum o mulţime de sticluţe în forme ciudate şi cutiuţe cu alifii şi substanţe ciudate.
  Micuţa ei bibliotecă gemea de greutatea cărţilor, mult prea multe pentru atât de puţine rafturi, iar lumânări roşii şi parfumate erau suspendate în aer deasupra patului făcut neglijent.
  Viperina era destul de mulţumită de munca ei, chiar dacă posterele vechi cu jucători de vâjhaţ şi Surorile Stranii încă mai erau lipite de peretele opus uşii. Îi plăceau lucrurile alea. Erau vechi şi nu o lăsa inima să le dea jos.
  Lexie oftă oarecum plictisită şi ieşi în Camera de Zi, privind cercetător în jur. Avea chef de distracţie. Voia petrecere. Şi muzică. Şi dans.
  Ieşi din Pivniţă cu acele gânduri. Era destul de hotărâtă să îşi cheme ceva prieteni şi să stea, să vorbească şi să asculte muzică undeva, unde nimeni şi nimic nu îi putea găsi. Îşi luă din geanta ponosită pana şi câteva bucăţi de pergament şi se opri lângă unul dintre pervazele geamurilor. Sprijind de acesta pergamentul, Lexie scrise cuvintele Camera Necesităţii, în zece minute. Lex.
  Sinceră să fie, i-ar fi plăcut să vină şi altcineva. Voia să vină cât mai mulţi elevi, chiar dacă îi erau necunoscuţi. Însă îi era frică să rămână singură cu gândurile ei încă o noapte.
  Înaintă pe cordior şi urcă scările de marmură, ajungând la etajul cu pricina. Păşi prin faţa peretelui aparent gol, gândindu-se doar la micuţa adunare pe care voia să o invoce.
  Uşa se materializă în faţa ei şi viperina o deschise încet şi intră, fără să se uite înapoi.

Plecase din camera de zi cu ceva timp in urma, pentru ca desi era vacanta, ramasesera surprinzator de multi elevi la Hogwarts, si erau mult prea primsi in spiritul sarbatorilor ca sa poata sta linistita si citi o carte. Se gandi sa mearga in biblioteca, dar parea sa fie ocupata de cei care se chinuiau sa invete pentru NOV-uri si TVEE, asa ca renunta rapid si pleca mai departe. Hoinari ceva timp pe coridoare, se opri chiar si la bucatarie sa isi ia un sandwich si o sticla cu suc de dovleac, si apoi isi aminti de existenta Camerei Necesitatii si aproape se pocni peste frunte. Uneori se uimea pe ea insasi de cat de proasta putea fi.

Pleca cu pasi grabiti intr-acolo si mare ii fu mirarea cand o vazu in usa pe nimeni alta decat pe profa de Potiuni. Incrca sa se faca nevazuta, dar nu ii reusi, asa ca nu ii ramase nimic de facut decat sa ii dea buna seara, si sa spere ca nu avea sa o ia la rost pentru ca hoinarea seara pe coridoare.

• Nina îşi aruncă picioarele peste marginea patului şi se ridică mult prea repede pentru că o curpinse ameţeala imediat. Se sprijini de uşa dulapului şi rupse din greşeală bileţelul care rămase acolo de vreo două săptămâni cu nota Răspunde-i scrisorii lui Mark, pe care, evident, o văzuse şi o ignorase din momentul în care o pusese. Se încălţă cu ghetele din colţul camerei şi dărâmă câteva cărţi de pe birou fără să se obosească să le mai ridice. Camera ei era dezastru, aşa că suflă şi în ultima lumânare, ca să nu o vadă nimeni din greşeală.
  
  Ieşi din Pivniţa Viperinilor cumva frustrată de vremea de afară. Ce n-ar da să poată să iasă fără încă zece straturi de haine în plus înfăşurate pe ea. Aproape că se împiedică de şiretul desfăcut de la o gheată, însă îl lăsă aşa, pentru că altceva îi atrase atenţia. Pe un geam era lipit un mic bileţel.
  
  Sări două scări deodată până ajuse la etajul şapte. Se opri în faţa peretul gol, derapând pe podea, cu respiraţia între-tăiată. Trecu de trei ori prin faţa peretelui şi apăru o uşă mare de stejar. Nina apăsă curioasă pe clanţă şi intră înăuntru, sperând ca bileţelul de la Lexie să nu fie doar o farsă.

• Nu, nu si iar nu. Nu era posibil -iar Colin era mai mult decat sigur de asta- ca intregul sau cufar sa dispara. Nici vorba! Era aberant! Si cine s-ar chinui sa faca o farsa cu un cufar ticsit de lucruri nefolositoare? Deja acum murea dupa pereche veche de blugi in care isi amintise ca avea trei galeoni si un pachet de mentosane. Avea nevoie de prostiile alea mentolate. Nu stia de ce, dar stia ca avea. Ii era suficient.
  Injura cu putere, intorcandu-se pe calcaie si straband camera la pas. Cand il va gasi pe cel care facuse tot calvarul asta o sa aiba grija sa-si incerce suturile pe el. O sa-l faca sa-si aminteasca cat de importante erau man...
  Zdrang!
  Hawkeye mormai, culegandu-se de pe podea. In micul lui moment de tensiune, uitase sa se mai uite si pe unde merge. Asa ca acum statea cu picioarele incorcolite intre patura cazuta de pe pat. Patura ce tocmai descoperea acum cufarul lui. Se ridica mult prea calm pentru stilul sau si se uita cu ochi neutri. 'Oricui ii erau adresate gandurile de mai devreme... nu conteaza'
  
  Pasii sai rasunara pe scari. Avea nevoie de o mica pauza, iar treaba era atat de serioasa incat se opri din a mai zangani cei trei galeoni in mana stanga. Se opri in dreptul notitei, mai mult din curiozitate. Un zambet larg i se intinse pe buze. Nu crezuse vreodata ca Lexie Stryder e o mica petrecareata. Si nu avea sa rateze asa o ocazie 'avangardista'.
  Cateva minute mai tarziu, Hawkeye impingea usa spre Camera Necesitatii. Ramase usor blocat, insa incropi un zambet 'hawkeye-esc' spre cele trei fete deja prezente.
  

• Effy îşi roti privirea prin camera sa micuţă şi dezordonată şi oftă, trântindu-se pe patul ale cărui aşternuturi zăceau mai mult pe jos. Niciodată nu se pricepuse la organizat lucruri, lucrurile îi ieşeau mereu pe dos, indiferent de cât de mult se străduia. Aşa era şi cu curăţenia în cameră în acea seară. Începuse cu penele de scris nefolosite care trebuiau puse în sertare, dar sertarele erau pline cu scrisori, sticluţe vechi de parfumuri şi poţiuni, ce erau nefolositoare, dar nu voia să le arunce în ruptul capului. Se chinuise jumătate de oră să se gândească la un loc pentru aceastea, numai ca să descopere că locul ales era deja tihsit cu manuale şi pergamente din anii trecuţi. În cele din urmă renunţase, ajungând la concluzia că se descurcă mai uşor aşa , în dezordine.
  
  Îşi verifică ceasul argintiu de pe încheietură, pe care nu-l dădea mai niciodată jos, şi văzu cât de devreme este. Clar nu avea de gând să-şi petreacă timpul singură în camera aceea mică şi întunecoasă, visând cu ochii deschişi, deşi nici măcar vise nu-şi mai putea permite în ultimul timp. Se ridică leneşă de pe pat , aruncă o scurtă privire în oglindă, la blugii şi cămaşa bej uşor şifonate , şi ieşi din încăpere, apoi Turn cu rapiditate, cu direcţia clar stabilită. Locul unde găsea mereu linişte, sau zgomot -depinzând de situaţie- Camera Necesităţii.
  Paşii îi erau repezi , trecând ca o rachetă pe holurile aproape pustii, şi aproape că rată bucata de hârtie agaţă lângă o fereastră. Zâmbi încântată atunci când o citi; era exact ceea ce avea nevoie în acel momen. Îşi reluă drumul şi , în mai puţin de treizeci de secunde, deja privea cum uşa din lemn masiv, cu diferite modele sculptate, se matelrializează în faţa ei. Cercetaşa numără în gând până la trei, se uită în jur, apoi apăsă clanţa şi pătrunse în cameră.
  "Hey!" Ridică mâna în semn de salut spre singura persoană din cameră, pe care o recunoscu ca fiind Lexie.

• Înainte ca Lexie să poată intra în Camera Necesităţii, fu surprinsă de o nouă prezenţă. Tresări uşor când o recunoscu pe Pearl în dreapta ei, însă zâmbi.
  Ori deja se împrăştiase vestea, ori viperina avusese aceleaşi doinţe ca şi Lexie.
  'Bună,' o salută cu un zâmbet, apoi îşi continuă drumul în Camera Necesităţii, cu Pearl în urma ei. Îşi amintea de fată de când se întâlnise în Aripa Spitalului. Nu prea voia să se gândească la asta acum, mai ales că era într-o stare bună. De când fusese acolo se gândise de cel puţin zece ori la tot ceea ce spusese şi de fiecare dată se enerva mai tare de ce nu făcuse ceva în privinţa comportamentului lui Eric şi Alain. Însă până la urmă nu asta conta. Făcuse ce crezuse de cuviinţă atunci şi încerca din răsputeri să nu regrete nimic.
  Intră în încăpere, uimită de frumuseţea sălii mari şi roşii, a cărei perdele şi tapiserii curate, de aceeaşi culoare, se odihneau aşteptând ca persoane cu băuturi în mână să se aşeze şi să se distreze.
  Nu apucă să îi spună nimic lui Pearl, că Nina intră în cameră. Lexie zâmbi, surprinsă în mod plăcut de prezenţa celeilalte viperine. Fără să apuce să realizeze, Colin intră în cameră şi dispoziţia ei fu mărită considerabil din nou. Imediat în urma lui veni Effy. Lexie îi zâmbi la rândul ei.
  'Mă bucur că aţi venit,' spuse ea, râzând se rapiditatea cu care se strânseră. Şi avea impresia că vor mai veni.

• Puse cartea inapoi in biblioteca cu o viteza uimitoare si iesi din biblioteca conacului Thibault imediat. Intarziase, trebuia sa fie la castel acum douazeci de minute insa fusese prea prinsa in cititul cartilor despre razboaie, istorie si alte chestii. Puteai sa spui ca e un soarece de biblioteca, insa nu era deloc asa..avea doar o pasiune mai aparte pentru istorie, probabil mostenire de familie de la mama ei. Se imbraca urgent, isi puse paltonul alb pe ea si cizmele si cu ajutorul baghetei ajunse pe holul castelului imens, urca scarile de marmura si strabatu holul intunecat.
  -Nici urma..de nimeni pe aici. Se uita inca pe biletelul trimis de Lexie, deci camera necesitatii. Imediat grabi pasul, insa asculta mai bine la usa auzind mai multe vorbe, se pare ca nu doar ea fusese invitata. Deschise usa apasand destul de hotarata pe clanta si apoi inchise la loc. O observa pe Nina, pe Lexie, Effy, Colin si inca o tanara, inalta, draguta insa necunoscuta pentru ea.
  -Uhm, conferinta a pacii? Spuse ea privind decoratiunile frumoase, facute sigur de Lex.

Ada observa cum Colin o goneste spre usa de la iesire. Il cautase toata ziua in speranta ca ii poate imprumuta manualul de Transfigurari din anul sase. Trebuia sa termine o tema pana la sfarsitul weekendului ce cuprindea lectiile de anul trecut iar cum ea un an lipsise, din mintea ei se stersese orice urma de informatie.
"HEI! Poti sa...?" tipa Ada din capatul celalalt al Camerei de Zi al Ochilor-De-Soim, dar era prea tarziu. Baiatul deschise usa si pleca fara sa o auda pe soimeanca ce se chinuia disperata sa-i atraga atentia dand din maini si tipandu-i numele.

Disperata din cauza temei, Ada alerga dupa el. Bineinteles ca la fiecare cotitura el era cu cativa pasi inaintea ei si nu reusi sa-l prinda. Il privi cum se opreste in dreptul unui geam si citeste ceva, dupa care isi continua drumul. Obosise sa mai alerge dupa el, dar era extrem de curioasa ce anume a gasit Colin atat de interesant scris pe acel geam. Facand inca cativa pasi, observa un pergament pe ale carui fibre tari scria cu un scris extrem de frumos si ordonat 'Camera Necesitatii' . Bineinteles ca ea nu avea sa lipseasca de acolo oricat de secreta ar fi fost intalnirea. Pana la urma urmei, daca nu avea voie sa vina, nu s-ar fi aflat un biletel in mijlocul castelului unde sa scrie ora si locatia.

Ada cobori repede din turnul Ochilor-De-Soim, ajunsese in cladirea principala si urca din nou treptele.
'Detest drumurile astea lungi. Este mai rau decat in Londra...' isi zise Ada in gand. Niciodata nu i-a placut sa se plimbe, sau sa parcurga distante mari. O oboseau prea tare. Ea era o persoana sedentara careia ii placea sa-si petreaca cea mai mare parte din timp stand in pat sau pe scaun.
Dupa inca cateva minute teribile de mers, Ada ajunsese la etajul sapte. Se uita atenta la peretele gol din fata ei, strabandu-se in toate felurile in speranta ca in fata ei o sa apara o usa. Mereu auzise tot felul de povesti despre camera asta, dar niciodata in sapte ani nu avusese timip sa o incerce. Ii era prea lene sa urce sapte etaje doar ca sa viziteze o camera.
"Cum naiba fac sa apara o usa?" zise Ada dand din picioare nervoasa. Incercand sa bata in perete, sa tranteasca cu papucii in el, sa-l bata cu bagheta, nu reusise sa faca sa apara nici o usa. Renuntand, se aseza incercand sa nu se enerveze prea tare, in fund langa perete. Pana la urma avea sa iasa sau sa intre cineva.

Isi impinse din fata farfuia cu restul de mancare pe care n-o putu termina si izbucni brusc in ras la auzul vorbelor unui prieten de a lui cu care se afla la masa in Sala Mare. Erau cei mai galagiosi de pe acolo si de multe ori alti studenti ii avertizasera sa incerce sa fie mai disciplinati, insa...simplu fapt ca Charles ii fixa cu privirea, ii facea pe ceilalti sa renuntela idee si sa se intoarca la farfuria si discutiile lor. Mai bine de juma de ora o tinusera tot asa, insa Charles seplictisi rapid, luandu-si "satra" si iesind din Marea Sala. Insa nici bine nu facu cativa pasi ca si gasise anuntul ce avea sa-i faca seara mai interesanta. Sefa lor de casa dadea o intalnire in Camera Necesitatii. area interesant si clar nu suna a meditatii din vacanta.
Asa ca le facu semn baietilor si o luasera spre scari, spre acea incapere.
Odata ajunsi acolo, vazu o tipa frumusica care incerca sa intre si nu reusea. Pe Charles il pufni rasul instant, iar ceilalti in cor dupa el.
Asa ca , apropiindu-se de perete, se pozitiona frumos in fata lui si astepta, bagandu-si mainile in buzunar. Incet-incet, in locul peretelui se forma o usa imensa, aparand parca de nicaieri.
Se uita apoi la tipa de langa el si rostise pe un ton zeflemitor si rautacios, insa amuzat:
"Cam asa faci sa apara o usa, scumpo. Nu pare prea greu, asa-i? Ai zice ca orice....hm..student ar putea face asta, dar vad ca nu..."
Ii trase cu ochiul si inainta, intrand in incapere curios.
O vazu prima data pe Lexie, pe care o saluta tunand o data in toata incaperea. Ii facu cu mana si Ninei, zambindu-i si incepura sa se imprastie toti pe acolo, Chuck luandu-si rapid un pahar de bere zero, fiindu-i destul de sete dupa masa aceea copioasa.

• Hawk se uita in jur. O parte din chipuri le stia. Celelalte... nu chiar. Insa nu era timpul pierdut. Desigur, le recunoscuse intr-o clipa pe Lex si pe Nina, Juls, iar cand usa se deschise din nou, rasufla usurat sa o vada pe Ada. Si inca un pusti in privinta caruia era putin cam sceptic.
  Toate la timpul lor. Se uita in jur si isi dadu seama ca nu vazuse, in sase ani la Hogwarts, Camera Necesitatii intr-o varianta atat de larga, de spatioasa. Poate doar ceva mai mare decat un salon regal, asa cum se obisnuia prin perioada victoriana. Acum, pe de alta parte... I se parea pur si simplu mare, iar lui nu i se intampla asta prea des. La inaltimea sa, prin comparatie cu perspectivele intalnite la alti elevi, lumea parea mica. Nu mai acorda mare importanta acestor detalii. Ce va face cand nu o sa poata dormi, iar bateria consolei va fi de mult timp moarta, he?
  Ranji, lua un pahar cu suc de dovleac -Pe barba lui Merlin de cand nu mai bause asa ceva!- si se indrepta spre persoanele cunoscute.
  " Ce face Maria Sa, Julieta?" intreba cu zambetul lui specific pe buze,postandu-se in dreapta fetei. Isi amintise brusc de o promisiune mai veche si o datorie pe care o avea. Arunca o privire rapida in directia Ninei, zambind scurt, apoi se uita inapoi la Cercetasa.