Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Remote Love

Stetea pe marginea lacului stangandu'si ganunchi la piept. Castelul dormea si el, odata cu elevi cuminti din dormitoare. Vedea totul cu alti ochi. Nimic din ceea ce fusese nu mai era, caci pana si Hogwarts'ul isi schimbase aspectul. Orele de curs nu mai erau ca inainte, nimic nu mai era nou. Lumea se transfoarmase; monotonia, tristetea, apasarea, cucerisera univesul. Nici stelele nu mai luceau asa de tare. Doar luna, palida, batrana, incerca sa domoleasca focul din interiorul fetei.
Asta e viata! sopti fata oftand.
Isi aprinse bagheta, apoi citi scrisoarea:

"Hei, draga pisicuta,

Cat de mult mi'a placut ultima scrisoare!
Cat mi'as dori ne putem vedea mai des! Orele trec greu, aici! Odata cu caldura verii s'au dus si zilele frumoase... Acum totul e sec si incetosat. O luna... Doar atat! Si apoi am plecat. Amintirile curg prin mine greu si parca sunt facute din gheata pura, din esenta celor mai mari dureri. Nu pentru ca amintirile nu sunt frumoase sau pentru ca nu imi doresc ca acele clipe sa renasca, dar, amintirile dor doar pentru ca noi suntem departe unul de altul. Nu te ingrijora, ne vom reintalni!!!
Mi'e greu fara tine! As vrea sa ne intalnim cat mai repede. dar stiu ca lucrul acesta e foarte greu.

(Sper sa nu par patetic! Stiu, scrisoare e prea siropoasa, dar daca nu ti'as spune se am pe suflet ce fel de relatie ar fi?)

Oricum am si vesti bune! Tata mi'a scris ca vacanta de iarna ne'o vom petrece inpreuna cu familia ta, in casa noastra din Romania.--Nick, fratele meu, va face acolo un curs despre ingrijirea dragonilor! Abia astept!

Cu dragoste,
Alden"

-Nox! striga Georgya si se intinse pe iarba, ascultand muzica apei.

Se simtea mai bine la gandul ca isi vor petrece toata vacanta de iarna impreuna! Dar distanta de acum tot apasa pieptul Cercetasei...

OOC: Maxim doua pesoane!

• Lumina lunii se filtra printre ferestrele Castelului, dezvaluind coridoarele pe care au pasit zeci de generatii de studenti. In acea noapte, o liniste surdă era lssats peste Hogwarts ; linistea de dinaintea furtunii. Privirea i se plimba de-a lungul fasiei de lumina palida pe care o imprastia luna, astfel incat colturile coridoarelor erau cufundate in intuneric.
  
  Cand ajunse la usile Castelului, sopti "Lumos!". O scanteie firava aparu in varful baghetei, luminandu-i drumul. Stia ca exista riscul ca cineva sa priveasca pe fereastra si sa o vada cu bagheta aprinsa; insa ii era teama ca sa mearga orbeste, prin intuneric. Trecu de usile impunatoare, apoi pasi precauta pe treptele din marmura. Cumva, a cazut mai demult pe acele scari, si cateva minute mai tarziu o vanataie ii inflorise pe brat. Desi amintirea o amuza, nu ar fi vrut sa se intample asta din nou.
  Isi ridica privirea, infruntand intunericul, si vazu ca nu era singura care dorea sa se plimbe pe langa lac. Sovai usor la vederea tinerei ce statea pe marginea lacului.

Georgya lasa scrisoarea pe iarba si se ridica in picioare. In fata sa se afla o fata. Lumina slaba a luni cadea in valuri pe parul lucitor, iar ochi ii pareau doua fasii de lumina proaspat smulse de pe cer. In varful baghetei lungi un fir innobilat in aur si argint dantela in intuneric forme diverse. In stralucirea palida a lacului umbrele daunsau fata oprire, fara control. Roba neagra, destul de simpla, avea cusut in dreptul inimi, ca un semn de onoare, emblema Cercetasilor, cu leul auriu ce stiga: Are curajul de a fi aici, chiar daca este noapte, pentru ca este o mandra Cercetasa!
Cercetasa o recunoscu pe fata. Era Sefa de Casa.
-Buna! Eu sunt Georgya, de la Cercetasi! ii spuse zambind.

• Ce primire calduroasa, remarca Desiree, in sinea ei.
  Inainta printre firele fragile de iarba. La lumina baghetei, putea vedea chipul tinerei. Stiuse ca o cheama Georgya de dinainte sa-i spuna Cercetasa amanuntul acesta; o vazuse de multe ori prin Castel, dar nu legase niciodata o discutie adevarata cu ea. Ei, bine, poate ca acum era timpul ca sa o cunoasca.
  - Salut , Georgya, spuse ea. Eu sunt Desiree.
  Trebuia sa recunoasca, nu-i placea cum suna numele ei. O ducea cu gandul la ceva mult mai neplacut.

Georgya se intinse pe iarba. Firele reci o gadilau pe gat. Tocamai acolo, pe marginea lacului, cufundata in iarba, in toiul nopti, cu scrisoarea lasata in apropierea corpului sau se simtea mai insiguranta decat oriune. Era ca si cum nimeni nu ar indrazni sa ii daca ceva, iar daca ar fi cineva care totusi ar incerca nu ar putea sa o faca, oricat s'ar stradui. Sentimentul asta de siguranta ii parea foarte ciudat poate si pentru ca nu se lega de ceva ce i se intamplase de curand sau de ceva de cere presimtea ca o sa se lege in viitorul apropiat, nu! Ea ii simtea si atat. Nu se chinuia sa inteleaga ce este cu asceasta senzatie, caci, asa cum zicea ea de foarte multe ori: "Interiorul unui om este un loc prea comlex pentru a i se descoperi enigmele de catre cineva in viata. Da, orice intrebare isi are raspunsul, viata iti pune doar intrebarile, ca moartea sa iti ofere apoi raspunsurile."
Cand cobora din nou dintre ganduri si isi aduse aminte unde era si faputul ca nu era singura o intreba prieteneste pe Desiree:
- Hei, Desiree, pentru ce ai venit acum noaptea, tocmai aici ?
Si spunand acestea fata astepta ca Cercetasa sa ii raspunda pentru ce a venit pe marginea lacului, pentru ca motivul pentru care era afara la ora asta il banuia chiar daca era invaluit si el in mister.

• O privi pe Georgya intinzandu-se pe iarba, si apoi auzi rasunand in intuneric intrebarea sa. Se intreba daca sa se intinda si ea langa Cercetasa, dar apoi renunta la idee. Chiar daca statea in picioare si incerca sa-si infasoare mai bine pelerina in jurul taliei, tot ii era prea frig incat sa rosteasca o serie de cuvinte coerente. Punea pariu ca acolo, printre firele subtiri si fragile de iarba, pe pamantul umed , era mult mai frig. Asa ca se multumi sa stea in picioare, privind-o pe colega sa. Avea vaga impresie ca se afla langa ea o bucata de hartie, dar nu putea spune clar.
  Ridica din umeri, inca tinand bagheta in mana. Degetele ii amortisera pe lemnul tare.
  - Eu vin de obicei aici, noaptea.., rosti ea, oftand. E pustiu peste tot. Uneori , Castelul poate fi sufocant.

Desiree avea dreptate. Castelul, desi urias, iti parea uneori asa de mic, ca o cutie, in care toate suflarile erau adunate si inghesuite, aveai senatia ca te sufoci. Si atunci cand ieseai afara te simteai intr'un fel liber si singur, lucru care te multumea. Noaptea era momentul perfect pentru o plimbare. Aerul racoros si linistea din jur ofera un loc in care decizile pot fi luate mai usor, gandurile sunt lasate libere si visele nu au limite.
Georgya se uita la Cercetasa. Fetei parea sa ii fie frig. Georgya se obisnuise cu frigul. Chiar daca il simtea nu o mai afecta, devenise imuna.
- Ar fi mai bine sa ne incalzim cu ceva, Desiree!ii spuse.

• Cercetasa isi intoarse privirea catre Georgya. Putea jura ca ea nu simtea racoarea neobisnuita a noptii, ci doar dorea sa o ajute. Sa o ajute.. pe ea. Cuvintele sunau straniu in mintea ei, ca si cand ar fi avut sensul lor special.
  Dar, ei bine, adevarul era ca i-ar fi prins bine sa se incalzeasca putin.
  - Facem un foc de tabara, sugera ea, razand.
  Din nou, afirmatia aceea ii produse o senzatie vaga de deja vu care o obliga sa rascoleasca printre amintiri. Isi aducea aminte de vremurile in care se intelegea cu adevarat cu parintii ei.. vremurile cand totul era in regula, si viata continua de la sine.

Ce bine era la caldura focului. Parca Georgya simtea cum trece un parfum de emotii prin ea atunci cand valurile fine de caldura ii atingeau pielea alba. Porii deschisi asimilau caldura, aceasi pori care nu lasau ca frigul sa treaca prin ea ca printr'o fantoma, nici inaite de a se face cald. Dintr'o un fior prelung i se ridica pe spate, apoi pielea ii se facu de gaina pe tot corpul, fara sa isi dea seama de ce si cum stranse in mana puternic scrisoarea de la Alden ce statea pana atuci cumite in buzunarul sau din drepta. Miscarea o facu sa se simta asa aproape de baiat incat parca ii simtea mana puternica mangaindu'o pe par si rasuflarea fierbinte ce ii cucerea gatul, chiar si buzele sarutandu'i abia atins mana. Inca un fior al nostalgiei ii cuprindea intreg trupul.
-Desiree, povesteste'mi cate ceva despre tine, te rog! ii spuse Cercetasei ca trezita din visare.

• Ceva despre mine? Cercetasa se incrunta. Georgya nu mentionase exact ce sa zica despre ea - poate sa-i dezvaluie niste amintiri, sau sa-i arate cum era.. in realitate. Privi pentru cateva clipe flacarile jucause ce se inaltau spre vazduh, gandindu-se la un raspuns bun. Cuvinte care sa semnifice ceva anume.
  - Sa-ti spun ceva despre mine? intreba ea, pe un ton plat.
  Existau zeci de lucruri pe care le putea spune in legatura cu ea. La ce se astepta Georgya? Totusi, cuvintele incepura sa curga nestavilite.
  - Ei, bine, daca o iei asa.. urasc sa mi se spuna ce sa fac. Si din cauza asta, toata lumea da vina pe mine daca se intampla ceva rau..