Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Runaway

• Portretul Doamnei Grase se tranti in urma ei, iar aceasta scoase un sunet de protest. Nu se mai obosi insa sa ii ceara scuze; voia doar sa plece, sa se indeparteze de cosmarurile care nu o lasau in pace de zile intregi. Simtea nevoia unei evadari si stia ca holurile pustii ale castelului erau solutia potrivita; liniste, de atat avea nevoie.
  
  Se opri la capatul coridorului, rezemandu-se de peretele cenusiu; isi stranse mai bine roba in jurul corpului slabit si simti primii fiori de frig. Ar fi trebuit sa se imbrace mai gros, dar in graba ei de a parasi dormitorul nu mai tinuse cont de asta. Incepuse sa se gandeasca serios sa se mute de acolo; sa isi gaseasca eventual o casuta in Hogsmeade. Chiar daca avea deja una in Pestera lui Godric, asta pe langa casa parintilor. Ofta usor, amintindu-si de copilaria fericita pe care o avusese acolo; uneori nu isi dorea decat sa dea timpul inapoi si sa se opreasca la acele vremuri.
  
  Inchise ochii pret de cateva clipe si lua o gura mare de aer; incepu sa mearga iar in urmatoarele clipe, bajbaind prin intuneric. Isi cauta bagheta prin buzunare si o gasi in cele din urma. Refuza totusi sa o aprinda; era mai bine asa.
  
  Auzi insa un zgomot de pasi venind dinspre scari si se opri. Nu era prea sigura daca voia companie; probabil arata ciudat. Transpiratia rece de pe frunte nu disparuse inca, iar chipul ii era probabil mai palid ca de obicei. Si totusi, pasii se apropiau. Trebuia sa se intoarca, sau sa astepte sa vada cine era. Alese totusi sa ramana; poate i-ar fi facut bine sa stea cu cineva. Sa nu mai fie singura; prietenii ei dormeau probabil la acea ora.
  
  "-Buna" sopti ea in urmatoarele clipe, cand chipul unui tanar lua contur la lumina uscata a propriei baghete.
  

Privise cerul negru al noptii pana ce frigul ii intra in oase dar refuza sa plece de pe balconul spatios al turnului. Simtea ca stele pot sa ii spuna secrete, povesti de adormit copii pe care doar cei cu adevarat merituosi le puteau deslusi adevaratul talc. Incerca sa gaseasca carul mic apoi pe cel mare dar intr-un final reusi sa le vada pe amandoua. Gandurile ii zburau aiurea, am sus decat stele undeva unde nici nu isi imaginase ca ar fi putut ajunge. Ar fi preferat sa ramana in dormitor sau in camera de zi unde era cald iar vantul rece nu putea sa patrunda asa de usor. Oare ce faceau acum colegii lui? Invatau? Se bucurau de frumoasa ascensiune a Viperinilor in clasament sau doar... dormeau?! Poate raspunsul erau toate sau chiar nici una.

Vantul rece il izbi in plin trezindu-l la realitate. Ii ciufului parul dar era deja obisnuit cu chestia asta si desi ignorase frigul de pana atunci decise ca era mai bine sa plece de acolo si sa se intoarca in pivnita sau sa isi gaseasca un alt loc de meditat si pus planuri copilaresti la cale. Asadar, isi trase in graba pelerina cu insemnele Viperinilor pe umeri si parasi locul sau de meditat.

Pasi il purtara pret de cateva clipe prin intunericul strapuns pe ici-colo de lumina tortelor menite sa ii indrume pe elevi rataciti. Economie... isi spuse in gand urmat de o injuratura. E opri pret de o clipa cand atentia ii cauza asupra unei lumini umblatoare, cu siguranta varful unei baghete. Isi cauta repede prin buzunare bagheta lui sperand sa nu o fi uitat in turn dar din fericire o avea la el. Apropriindu-se de ea, isi dadu seama ca nu era nici un pericol, doar o fata care iesise din turn. Se incrunta usor incercand sa incercand sa isi aminteasca cum o cheama. Nimic. Nici o informatie legata de ea. Buna! Ii raspunse la salut atunci cand fura destul de aproape pentru ai vedea mai bine chipul.

• Robert nu putea dormi in acea seara, pur si simplu, simtea cum o viitoare luna plina se apropie de Hogwarts - simtea asta din cauza febrei ce-l domina -, si ciudat, tocmai in noaptea de dinaintea testului la Aparare contra Magiei Negre, legat de licantropi, era sigur ca doamna profesoara Anderson facea asta cu un motiv. Deoarece nu puteau toti elevii sa participe, dar sigur aceasta nu se gandea ca Robert era singurul varcolac ce avea un inel ce il apara de transformare, vrajit de insusi Albus Dumbledore pentru familia Smith.
  
  Asa ca acesta se gandi sa iasa la o plimbare, isi trase pe el repede jeansi lui eleganti cu un tricou D&G, vesta sa cu insemnul Viperinilor si o pereche de tenesi verzi Converse. Oarecum, se gandi ca posibil va fi frig, iar din acest motiv isi luase si o geaca de bumbac pentru orice prevenire, nu ? Febra il incalzi si mai rau dupa ce isi puse geaca, dar mai bine sa ai ce da jos de pe tine decat sa n-ai ce.
  
  Ajunsese la un nivel mai inalt in castel aproape de pasajul ce duce inspre clasa de Previziuni despre viitor, unde il zarise pe Gabriel discutand cu Bell, sau cel putin o saluta pe aceasta. Bell parea cam speriata, sunt si eu sigur chiar daca a ramas asistenta in Aripa Spitalului asta nu inseamna ca ar trebui sa ramana in Castel toata viata ei, ar trebui sa-si caute undeva un de sa stea, nu sa spioneze din camera ei tot ce se intampla in castel si sa-i sopteasca domnisoarei Goth totul ! Totusi veni si el sa se bage in seama, "Saru'mana doamna Evans !", saluta viperinul dandusi ochii peste cap. "Salut, GabRIEL !", continua acesta articuland finalul numelui, stia ca viperinului nu-i placeau apelativele.

• Ii privi putin derutata pe cei doi viperini, dar isi pastra expresia fetei calma; era aproape incantata ca se intalnise cu cineva. Stia ca nu s-ar fi intors in Turn nici in ruptul capului. I se parea foarte aiurea faptul ca dormea singura acum; cat timp fusese eleva avusese mereu colege de camera. Isi aminti pret de cateva clipe noptile petrecute in Camera de zi a Cercetasilor si un zambet ii strafulgera pe chip. Nu era insa timpul potrivit pentru asemenea amintiri.
  
  "-Eu sunt Bell Evans" spuse ea, prezentandu-se noului tanar. "Si Robby, inca sunt domnisoara" continua ea, chicotind; ii analiza pret de cateva clipe chipul si surase. Nu il mai vazuse de foarte mult timp. Nu vazuse pe multa lume de ceva timp, daca statea sa se gandeasca. "Ma bucur mult sa te vad" sfarsi ea, strangandu-si usor pelerina in jurul corpului. Incepea sa i se faca frig; lucru ce ura poate mai mult ca orice.
  
  Incepea sa-si aminteasca de plimbarile nocturne de pe coridoare si de toate acele nopti nedormite in anii de cand era la castel. Nu ar fi putut pleca de acolo; o legau prea multe lucruri de Hogwarts. Iar acum, cand devenise si Vindecatoare in Aripa Spitalului dupa ce Madam Pomfrey plecase, simtea ca acolo era locul ei.
  
  "-Totusi..ce faceti pe holuri la o ora asa tarzie?" intreba ea, cateva minute mai tarziu.
  

• Gabriel von Hise. Incantat! Spuse scurt zambind vinovat. Inclina usor capul catre Robby in semn de salut apoi isi intoarse privirea catre Bell. Se uita atent la ea retinand cat mai multe detalii. Nu o mai vazuse prin castel in calitate de elev asadar trebuia sa fie o profosoara sau.. alt membru din cadrul castelului.
  Auzi intrebarea Bellei, dar ar fi fost chiar ciudat sa ii spuna ca merse sa vada stelele cu toate ca nu era chiar asa de banal acum ca se gandea mai bine. Isi ciufuli parul din reflex si raspunse sec: Umn... Am mers sa vad stelele.! Si din nou zambi vinovat. Isi indrepta privirea catre Robby asteptand raspunsul viperinului.

• 'Wow, e inca domnisoara ?' gandi batjocoritor Viperinul. Oricum, acum urma sa-i raspunda intrebarii, tipic, mereu Bell era cea cu intrebarile, ar fi trebuit sa fie filozoafa sau ceva legat de aceatsa ramura. Isi scoase bagheta, caci observa cum o torta se stinse din cauza unei sparturi din geam si rosti Reparo urmat de aprinderea tortei cu ajutorul vrajii Incendio. Se astepta din partea Bellei un felicitari sua nimic, dar nu se intampla. "Ei bine, Bell, stii ce sunt, deci Luna Plina se apropie si nu pot dormi, dar tu, tu ce cauti la ora aceasta afara din Turnul Adultilor, am auzit ca domnul director Raizen a facut ceva spatios si mai modern, nu-i asa ?", intreba varcolacul cu un zambed batjocoritor pe fata.
  Era destul de liniste in tot Castelul, ninsoarea se asternea si ea linistita, nu viscolita, iarna a sosit la Hogwarts mai devreme anul acesta, era frumos.

• Observa nuanta de sarcasm din glasul viperinului si isi dadu ochii peste cap; mereu fusese asa, din tot ce isi amintea ea. Se acomodase cu timpul si invatase ca nu avea rost sa-si bata capul prea mult cu toata lumea.
  
  "-Spre deosebire de tine, eu nu patesc nimic daca ies noaptea pe coridoare" remarca ea, cu o voce indiferenta. Putea scadea niste puncte de la Viperini, dar nu facuse niciodata asta - indiferent de ce elevi intalnise.
  
  Isi stranse mai bine pelerina in jurul corpului, privind aburii mici care ii ieseau printre buzele usor intredeschise; suvitele de par lung se revarsau in cascade pe umerii acoperiti de materialul subtire al robei. Deja regreta ca nu se imbracase mai gros sau ca nu ramasese in Turn; putea sa savureze o ceasca de ciocolata fierbinte in fata unui foc vesel din semineu. Putea sa se intoarca oricand, deci nu era prea ingrijorata in privinta asta.
  
  Se intoarse spre Gabriel, privindu-l cu o urma de zambet; in urmatoarele clipe, cand vorbi, vocea ii era blanda si joasa. Isi aminti ca mersese si ea odata cu Arwen sa priveasca stelele - chiar daca nu fusese o experienta prea placuta. Nu era cea mai mare fana a acestei ocupatii.
  
  "-Ar trebui sa mergi in Turnul de Astronomie; de acolo se vad cel mai bine" spuse ea, binevoitoare.
  

Luna Plina... nu poate sa doarma...! Isi repeta brunetul pentru sine punand cap la cap fiecare mic detaliu. Raspunsul veni neintaziat, simplu si aparent banal: varcolac. Prefera sa tina intrebarile pentru mai tarziu in cazul in care nu avea sa uite. Nu ii placea sa intre in detalii decat atunci cand sacaia pe cineva.

Isi ciufuli parul auzind doar pe jumatate vorbele domisoarei Evans dar si ale lui Robby.
Dar noi nu o sa patim nimic acum. Suntem cuminti si inocenti. Considera ca totul a fost un..vis! Spuse gesticuland un aer ultima propozitie.
Mai merge de cateva ori in Turnul de Astronomie iar stelele se vedeau intradevar mai bine din acel unghi. Cu toate acele telescopuri si alte instrumente de observat astrele , cerul parea sa ti se deschida asemenea unei carti specifica domeniului numit astronomie. Dar nu raspunse. Se multumi doar sa ridice din umeri si sa dea usor din cap in semn de afirmatimativ.

• Zambi, amintindu-si de nenumaratele nopti petrecute pe coridoarele pustii. Timpul trecuse prea repede parca - nimic nu mai avea continuitate. Se simtea ca intr-o viata noua, una pe care nu alesese ea sa o aiba. Stia totusi ca unele decizii o adusesera in acel punct si nu regreta; poate schimbarile erau bune - desi inca le ura.
  
  "-Deci Robby" incepu ea, intorcandu-se spre viperin. "Nu poti dormi din cauza lunii pline?" continua Bells, cu acelasi glas scazut. Ridica o spranceana, incepand sa puna cap la cat informatiile.
  
  Isi aminti insa ca nici ea nu putea dormi in primii ei ani la castel cand era luna plina; iar sora sa patea acelasi lucru. O lovi din nou melancolia cand chipul lui Rose aparu printre sirul de amintiri si clatina usor din cap. Chiar nu era momentul potrivit. Avea pentru asta ceasurile de la miezul noptii, petrecute in dormitorul ei din Turn.
  
  "-Si da..Turnul meu e mult mai comod acum fata de anul trecut" spuse ea, brusc.
  

• Robert avu mereu o urma de respect pentru Cercetasi, caci, ei gastigasera mereu Cupa Caselor, cel putin in ultimele patru, iar, Bell facu parte din acestea. Gabriel spuse ceva de inocenta, 'Cred ca glumeste, inocenti?! Poate el, cine stie.' si dadu din umeri, intr-un mod uracios si neintentionat. Fosta cercetasa povestii ceva despre Turnul Astronomic si de stele, asta ii mai trebuia varcolacului, sa zareasca mareta Luna si sa i se inchine.
  Inelul avea o poveste, ca, cel ce o poarta poate sa priveasca luna de la o dinstanta rezonabila, insa, daca incerca sa o vada cum lumina acesteia se raspandea spre Pamant, spre toate colturile lumii, catre totii varcolacii!
  "-Da, ce pot spune, ma simt un pic salbatic in preajma ei, si, posibil asta sa fie de vina." chicoti Eric si ramasese cu un zambet fermecator pe fata. Auzi si raspunsul la intrebarea ce i-o adresa lui Bell si adauga: "Fascinant, abia astept sa-l vad si eu peste doi ani.", luminile tortelor se stinsera brusc, asa ca toti fusesera nevoiti sa-si aprinda baghetele.