Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Gringotts / safe?

**Kurt F. Malfoy** · 20 Jan 2012, 19:12

O prinse de mana pe Bell,facandu-i semn sa se opreasca.Accio! Jurnalul aparu in mainile sale. Nimic. Nici un blestem.I-l inmana apoi lui Bell,zambind. Ceea ce facuse fusese nebunesc. Practic isi riscase viata pentru ea. Daca ar fi fost vreun blestem atunci cu siguranta el ar fi suferit. Isi asumase riscul. Ar fi facut absolut orice pentru ea. De la crima pana la o cina draguta la Ceaunul Crapat.'' Cele mai bune lucruri se afla intotdeauna la mijloc,intr-un jurnal,stii?'' Incepu sa se joace cu o suvita alba din parul sau apoi se uita intr-o oglinda din seif. Era mai scund decat de obicei,cu cearcane si ten palid. Parul ii era negru,ondulat,cu un volum urias si o suvita lunga,alba de-a lungul capului,in partea dreapta. Nu i-ar fi placut sa ramana asa tot timpul,tocmai de aceea ar fi preferat sa nu mai fie nevoie sa apeleze la acel mic truc pe viitor. Isi indrepta din nou atentia spre Bell,fiind destul de curios.''Deci?''

**Bell Evans** · 20 Jan 2012, 19:55

Ii intalni privirea si zambi; fu ceva necontrolabil. Avea acel sentiment ciudat ca incepe sa se simta mai bine; ca incepe sa se simta mai intreaga. Dupa moartea lui Hayden avea impresia ca ceva lipsea mereu din ea, ca intotdeauna nu era completa si tanjea dupa prezenta lui. Carsten insa ameliora lucrurile - iar asta o speria si o bucura in acelasi timp. Nu voia sa-l uite pe Hayden - de parca asta ar fi fost posibil - dar voia sa fie prietena cu acest barbat; o ajuta, o facea sa treaca peste moartea celui mai bun prieten cum nu reusise nimeni pana atunci. Pentru ca de fiecare data cand un barbat intrase in viata ei nu pomenise de moartea lui; nu dorise ca respectivul sa se simta amenintat de amintirea unui decedat sau lucruri asemanatoare. Carsten era insa diferit - in cel mai bun sens al cuvantului; incepea sa creada ca el era singurul care putea sa o ajute. Si daca el avea sa fie dispus, ar fi acceptat fara sa clipeasca macar.

"-Multumesc" sopti ea, cu recunostinta reiesind din tonul vocii bland.

Privi pret de cateva clipe copertile rosiatice si le atinse in treacat; recunoscu obiectul - il vazuse de mii de ori pe masuta din dormitorul din Turnul Ochilor-de-Soim. Hayden il lua peste tot cu el, cum sa nu il tina minte?

"-E jurnalul lui" remarca Bells, incet.

**Kurt F. Malfoy** · 21 Jan 2012, 14:47

Era sigur de acest lucru. Bine,era oarecum normal sa fie al lui din moment ce era seiful lui. Carsten ii lua din nou jurnalul din maini,analizandu-l pentru a doua oara. Il deschise incet,rasfoind fiecare fila. Avea sa il tina el,iar Bell urma sa citeasca. Simtea ca ceva era cam iesit din comun. Pe de alta parte,nu vroia sa o jigneasca. Nu putea sa nu se gandeasca la faptul ca orice era posibil acum ca se aflau intr-o zona pazita ca naiba. Nu l-ar fi mirat daca s-ar fi aflat capcana si in piciorusele mici si cheratinizate ale unui gandacel care se misca de colo-colo. Ajunse in final la ultima pagina din jurnal si,brusc,auzi un sunet ciudat. Peretii incepura sa se stranga iar tavanul se indrepta inspre ei,usor.Carst reactiona repede,punand-o pe Bell la pamant,paralel cu peretii in timp ce el ramase deasupra ei,pentru a fi sigur ca o putea proteja cu corpul sau.

**Bell Evans** · 21 Jan 2012, 21:48

Ii simtea greutatea pe toata suprafata corpului si respira sacadat; peretii continuau sa se stranga in jurul lor, facand-o sa creada ca avea sa-si gaseasca sfarsitul mai repede decat s-ar fi asteptat. Din tavanul cenusiu incepura sa cada bucati de moloz, mici si greoaie; una ii lovi capul si curand putu sa simta lichidul cald inundandu-i suvitele de par. Nu puteau sa mai stea asa; incerca sa se miste, dar totul parea blocat in jurul ei. Iar muschii sai ezitau sa faca vreo miscare. Nu mai puteau ramane acolo; si-ar fi gasit sfarsitul striviti de peretii intunecati.

"-Carsten" sopti ea, cu glasul aproape gatuit de teama.

Nu primise niciun raspuns, asa ca isi ridica bagheta si incepu sa sopteasca diferite incantatii. Spera ca macar una sa functioneze si sa opreasca peretii; lacrimile ii ardeau pe obrajii prafuiti si curand ajunsera pe podeaua rece. Iar atunci, totul se opri. Probabil seiful realizase ca barbatul se afla sub efectul Polipotiunii, dar cand prezenta lui Bell se facu simtita considerase ca nu era un pericol pentru ceea ce se ascundea acolo.

"-Esti bine?" intreba cercetasa, privindu-l panicata.

**Kurt F. Malfoy** · 22 Jan 2012, 16:28

Isi simti corpul greu si imobilizat. Nu ii fusese frica dar se bucura ca Bell avusese trasnica idee de a folosi o vraja in timp ce el se asigurase ca ea sa nu pateasca ceva rau. Nu si-ar fi iertat-o niciodata. Era a treia oara cand isi risca viata pentru ea. Si nu regreta nimic. O auzise rostindu-i numele dar chiar atunci observase ca era ranita. Intrebarea ei il trezi la realitate iar el raspunse specific lui '' Esti ranita! Tampit ce sunt,tampit ce sunt...'' Efectul Polipotiunii se duse iar el era din nou acel barbat tanar,inalt si puternic,care te facea sa tremuri numai cand il priveai. De teama sau admiratie.'' Goblinii vor veni aici,curand. Hai!'' O lua de mana si iesi din seif. Dupa cate stia,Gringott's fusese pazit pana acum de un dragon burta-alba ucraineana. Stia exact cum sa se lupte cu acea creatura. Doar ca nu lua ceva in calcul. In spatele lor se auzi un sunet si mai ciudat decat cel dinainte. Sunetul unor clesti. Si se simtea privit. De niste ochi mari,negri. Se intoarse incet. La mai putin de cinci metrii se afla un paianjen urias,de cel putin 15 metrii inaltime. Incerca sa o tina pe Bell cat mai departe de marginea platformei pe care se aflau,ba chiar striga catre ea sa plece,urmand ca el sa incerce cateva blesteme pe creatura monstruoasa. Nici unul nu functiona.''Eu pe aia nu ma urc ca sa evadez!''

**Bell Evans** · 23 Jan 2012, 21:48

Facu ochii mari, incercand sa se gandeasca la o solutie; paianjenul insa nu inainta, ci se rezuma la a-i privi din coltul in care statea. Incepu sa se gandeasca la cum ar fi aratat Gringotts'ul daca acea creatura si-ar fi ridicat un picior, dar renunta la idee - probabil intreaga Londra ar fi avut de suferit; 15 metri era o imensitate.

"-Carsten?" sopti tanara, cu o voce joasa. Nu reusise sa se gandeasca la nimic.

Ii veni in minte o posibilitate, dar renunta la idee in urmatoarele clipe; nu ar fi reusit sa se strecoare printre picioarele lui, desi aveau cam 10 metri inaltime. Totusi, alta solutie nu aveau. Paianjenul se misca insa in urmatoarele clipe, daramand o buna bucata din peretele cenusiu. Bells cazu la pamant, acoperita de praf si parti mai mici de piatra.

Auzi vocea lui Carsten in urmatoarele clipe si isi ridica ezitand capul - se astepta la o alta miscare din partea 'micutului' si nu avea nici cea mai mica idee de ce avea sa urmeze.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 24 Jan 2012, 16:20 by Kurt F. Malfoy.)

Isi sufleca mainicile hainei apoi stranse mai bine bagheta in maini. Pentru o clipa privi in spate catre Bell care se afla jos. Spera sa nu fie ranita si mai grav decat era. Paianjenul era vizibil agitat,tocmai de aceea Carsten incerca sa nu faca miscari bruste.

''Reducio!''Paianjenul deveni ceva mai mic,iar cand vrajitorul repeta vraja,creatura deveni absolut acceptabila. Carsten o prinse pe Bell de mana,avand in minte sa evadeze catarandu-se pe paianjen dar in cateva clipe auzi vocea creaturii care il intreba daca el era un membru al familiei Wildrig.

'' Deci esti fiul lui Benjamin. Semeni atat de mult. Iar ea?'' - intreba creatura

Carsten stia ca paianjenii de dimensiunea aceluia nu raneau membrii unei familii. Stia ca pentru ei familia era cea mai importanta,in special copiii. Nu ii atacase tocmai pentru ca paianjenul il cunostea pe tatal sau,ceea ce insemna ca acum trebuia sa aibe grija de fiul respectivului.Observand pofta din ochii creaturii si faptul ca o considera pe Bell viitoarea lui hrana,Carsten striga,tragand-o mai aproape de el: '' Ea e fiica mea!''

**Bell Evans** · 24 Jan 2012, 20:39

Il privi ezitanta, dar silueta cenusie a paianjenului o facu sa se cutremure din nou; nu ar fi vrut sa afle ce reactie ar fi avut el daca ar fi aflat ca de fapt nu era decat o fata pe care Carsten o cunoscuse in ziua respectiva; insa relatia lor devenise foarte apropiata, si asta in doar cateva ore. Inca un indiciu ce sugera rapiditatea cu care cercetasa se atasa de oameni. Avusese de pierdut destul de mult cu chestia asta, dar in cele din urma realizase ca decat sa fie o fiinta rece, nepasatoare, mai bine era asa. Ar fi facut orice care sa o indeparteze de conceptul de "egoism".

"-Asa deci" murmura paianjenul, cu un glas subtire.

Simti un fior in tot corpul si tremura puternic; mana lui Carsten era inclestata pe a ei, aproape oprindu-i intreaga circulatie. Dar nu o deranja - gasea acolo putere si curaj; singurele lucruri pe care nu le avusese niciodata.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 25 Jan 2012, 15:12 by Kurt F. Malfoy.)

Il micsorase cu un motiv iar creatura intelesese ce vroia sa faca defapt. Incercand sa isi invinga foamea,paianjenul ii facu semn lui Carsten ca este de acord. Barbatul o ridica pe Bell apoi se urca in spatele arahnidei.

''Incarcerous!''

Efectul fu neasteptat. Paianjenul avea acum in jurul gatului cateva franghii,ale caror capete se gaseau in mainile lui Carsten. Avea sa foloseasca creatura pentru a iesi din Gringott's. Goblinii isi facura brusc aparitia,ingrijorati si nervosi. La vederea lor,Carsten ii ordona creaturii sa porneasca,aceasta trecand - la propriu - peste goblinii care fugeau de colo-colo,ingroziti. Peretele fu spart si in cateva clipe se gaseau in holul principal.
'' Crezi ca vom merge prin Londra in spinarea unui paianjan urias? E imposibil. Deci,idei?''

**Bell Evans** · 25 Jan 2012, 16:25

"-Ok, sarim inainte de a iesi din Gringotts atunci" murmura Bells, cu vocea intretaiata de panica.

Insa doua jeturi de lumina verzuie trecura exact pe langa ei, facand paianjenul sa cada la pamant. Se vazura neputinciosi in fata acestui fapt si cand se dezmetici din cazatura Bell observa fetele goblinilor si expresiile nu prea prietenoase. Simti insa cum nu se poate ridica - ii vrajisera si pe ei.

"-Imi pare rau" balbai ea, incercand sa-l priveasca pe Carsten.

Ii dusesera intr-o incapere din spatele Holului Principal, lasandu-i singuri pret de cateva clipe; doi goblini ramasesera insa in spatele usilor, vorbind in soapta. Probabil trebuiau sa se ocupe de dezastrul lasat in urma.