Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

1 2 3 4 5 Next »

/ Save me from your beauty

El stia precis ca nu gresise atunci cind spusese ca este ciudata, ea nu ea doar ciudata, era nebuna de toata mina, exact ca si el. Un timpit fara margini. Il umfla risul si nici nu se abtinea de la el. Chiar daduse peste o nebuna in padure. O fi parind ea atit de nevinovata, dar totusi se temea pentru dinsul deja, cine stie ce-i mai venea ei prin cap. Se simtea ca la armata claunilor, cum ea tinea degetul inainte si mergea prin troiene. Asta eu un nou tip de pas militar? Sa stii ca nu l-am intilnit in anii studentiei si nici dupa ei. Era amuzanta nebuna si totusi nu regreta ca mersese dupa ea, cu asa nebuna te puteai duce si la capatul lumii fara ca sa observi. Mergea din urma ei si bufnea in ris cind se impiedica in propriei pasi si era nevoit sa o scoata de prin nemeti, nu avea sa o lase acolo sa receasca. Dupa ce mai cazuse o data o apucase de talie si o ridica in sus, mult prea sus. Se pare ca se grabise spre poteca si nu observase gramada mare de zapada. Gata, detka konfetca, iti ajunge, nu vreau sa raspund de sanatate ta, daca mai cazi o data te duc in spate, si nu glumesc, sau te las aici, asta chiar o spun serios. Realiza ca inca o tinea sus, era atit de usoara incit ar fi putut sa o tina asa mult si bine. Spera ca se fie mai cuminte, daca o pierdea nu avea sa fie de bine, pentru ea fireste.

Se uita la el cum o prinse si rase. Ea scoase limba la el si continua sa se priveasca asa unul pe altul. Se pare ca baiatul o credea o nebuna dar asta se putea schimba imediat pentru ca Irine era o fire foarte modelabila cand vine vorba de propriul comportament.
- Ok. Vom merge normal. Haide... putem ajunge anul asta in oras. Si nu mersi, chiar nu trebuie sa ma cari in spate. Si oricum nu te voi lasa sa faci asta, spuse aceasta serioasa
Se uita in fata si merse usor, punands putin mana pe un copac. Incerca sa mearga pe unde credea ca este mai bine pentru ei doi si pe unde credea ca este orasul. Poteca incepea sa nu se mai vada atat de bine ca inainte, dar incerca din greu sa mearga dupa ea. Pana la urma aceasta vazu o mica cabunuta, dar la o departare destul de mare.
- Se pare ca am dat peste o cabana. Poate este parasita, dar ne putem petrece seara acolo, facem un foc si vedem cum supravietuim pana maine. Nu mai trebuie sa mergem prea mult seara in padure, spuse aceasta zambindui slab baiatului
Pasii ei se duceau pana la acea cabana. Cand ajunse acolo observa ca aceasta chiar este parasita dar arata foarte bine. A intrat in cabana si se uita in jurul ei, analizand cu atentie acel loc.

Deja obosise sa mai mearga, ce naiba isi pierdea forma? Trebuia sa se duca pe la baza cite o data, daca nu va fi vai si amar de funduletul lui cind va iesi iar la slujba. Poteca disparea putin cit putin si avea impresia ca ei nu au luat-o in directia corecta. I se parea ca se afundau in padure, si nu ieseau din ea, dar oricum. Se uita in zare si vazuse conturul unui acoperis intunecos. O cabana? Ei bine se pare ca nu erau la marginea padurii oricum, dupa acea constructie padurea parea mult mai deasa, dar aveau noroc.

Intrase dupa ea in incapere, si surpriza, nu vedea nimic. Vazuse intru-un perete ceva care semana cu un semineu, perfect, cum aveau sa aprinda focul. Se gindi la foc si ochii lui incepeau sa arda din nou. Intinse mina spre semineu si un foc zglobiu ardea in vatra. Era in soc, nu spusese nici o vraja si...waw. Se trezi repede pentru ca fata sa nu-si dea seama de ciudateniile ce se intimplau cu el. Nici el nu observase pina cum cit era de straniu.

Isi arunca privirea in jur, nu erau prea multe sanse ca sa petreaca o noapte acolo, si cum erau lipsiti de bunele lor vraji avea sa fie amuzant. O masa cioplita din lemn dur cu trei scaune din acelas material un dulap mare pe linga un perete, se pare ca acolo tineau lucrurile necesare pentru bucatarie. Cirligul ce atirna deasupre focului spunea clar ca lumea nu stia de aragaz atunci cind se facuse acea cabana. Cel putin nu batea vintul acolo si nici nu ningea, iar caldura venea de la foc si spera ca sa se mai dezmorteasca aerul de acolo in scurt timp.

Continua sa se uite in jurul sau in timp ce baiatul facea acelasi lucru. Analiza cu atentie fiecare loc in parte si isi dadu seama ca acea cabana este foarte veche si lipsita de utilitati folosite in ziua de azi. Nu o deranja cat putea sa stea la caldura iar urmatoarea zi sa plece la drum din nou. Nu mai spunea nimic ci doar pasii sai o dusera pana la foc unde se aseza jos. Ce mai avea de facut in acest moment decat sa stea langa foc si se gandeasca pe unde ar putea sa o i-a pentru a ajunge la locul potrivit sau mai bine spus la oras. Aceasta cabana cu siguranta ca nu avea o harta pe aici asa ca fata se simtii blocata. Blocata intr-o padure, intr-o cabana goala alaturi de un baiat care nici nu o stia prea bine. Ce dragut,macar daca ar fi avut pe cineva cu care sa vorbeasca dar din pacate nu avea pe nimeni. Conversatia cu baiatul se termina demult, din padure. Fusese de acord cu ea insasi sa fie matura si nu un copil si acum asta era. Nu avea chef de absolut nimic asa ca isi puse capul pe acel perete rece din spatele ei iar privirea se muta asupra focului. Lumina care venea de acolo ii facea chipul si parul chiar luminos, ce putea spune? II placea acel lucru chiar se intelegea bine cu focul. Daniel mereu ii spusese ca in lumina focului arata ca un adevarat dar mereu incepea sa chicoteasca iar dupa credea ca glumeste. Nici pana acum nu stia care era adevarul si care era gluma cand venea de la baiat.

Se asezase in partea opusa tot linga foc. Nu avea cum sa nu observe lipsa ei de copilarism dat fiind ca in urma cu zece minute era plina de viata. Poate ca obosise sau el facuse ceva care o indepartase atit de mult. Nu stia de ce, dar al inceput simtise ca intilnise o persoana apropiata lui, habar nu avea de ce, dar acel gind il urmarise pina in acel moment. Focul era superb in stralucirea sa si prin faptul ca dadea caldura atit de indispensabila vietii in acea nopate. Ti-am spus ca esti cea mai neobisnuita fata pe care am vazut-o pina acum?! O spusese ca printre altele, nu se uitase la ea, dar desena in continuare in minte chipul ei pe care se joaca razele calde ale focului, iar in spatele geamului straluceste luna. Ambele doua forte a naturii generatoare de frumusete, Irine si luna, doar ca fata era vie si calda, fragila si vulnerabila. De la ea venea doar energie pozitiva si chiar daca ea nu dorea sa-i mai spuna un cuvint nu putea fi suparat pe o copilita dulce ca ea. Dulce doar la prima vedere. Nu stia ce era corect au nu, dar frumusetea ei era ceva trimis de sus. Atit de simpla si totusi atit de complicata. Chiar si acelas zimbet ascundea atitea taine.
Esti un inger ce doar in vis se-arata,
Dar pe calea ce-mi arati,
N-oi merge nici o data.

Caldura pe care focul o emana, o facea sa se simta mult mai bine decat era inainte in zapada si in frig. Zambii slab, uitandu-se la focul de langa ea iar cand il auzi pe baiat ca vorbeste, isi indrepta privirea spre el, fiind foarte atenta la cuvintele pe care baiatul le spuse. Zambii slab cand il auzii.
- Nu mi-ai zis dar multumesc mult. Ma rog daca trebuie sa il iau un copliment dar daca este intr-un mod negativist nu cred ca as avea ce sa spun. Nu ma voi lua la cearta sau la bataie cu tine so..., spuse aceasta intorcandu-si privirea spre baiat.
Se simtii analizata dar nu stia ce putea sa faca in acest loc iar dupa cateva minute auzii o mica poezie. Cand o auzi,o culoare rosiatica ii aparu in obraji iar ochii i se marira incepand sa isi intoarca privirea spre el.
-Ce mini-poezie de dragoste as putea spune. Este foarte frumoasa, nu mi-am dat seama ca esti poet. Oricum esti foarte dragut si iubita ta cred ca este foarte rasfatata de catre poemele tale, spuse aceasta zambind dulce catre el
Se gandii mai bine la ceea ce putea face in acest moment. Oare un vom dormi?? Pe jos nu cred ca era un loc confortabil cald si minunat. Poate avea baiatul niste idei pentru ca ea avea un mare gol cand venea vorba despre asta.

Pufni in ris cind ii auzi replicile. Era chiar amuzanta. Nu prea stia de ce ar fi trebuit sa o ia ca pe ceva negativ? Doar ii spusese tot ceea ce gindeste nu vedea nici un fel de negativism in asta. Chiar ii paca sa le faca fetelor complimente, pentruca meritau, faceau atitea de multe lucruri doar pentru a le incinta ochii incit nu putea sa nu aprecieze eforturile lor. Fiecare era asemeni unei lebede sau ceva de genul care vrea sa-is gaseaca un cavaler cu armura sralucitoare, cineva care sa le aprecieze, iubeasca si sustina. E un compliment pe care l-ai meritat din plin.

Cit despre poezii ei bine nu era el poetul de acolo. Nu scriu eu poezii, sunt departe de arta. Si in ce priveste prietena, ar fi rafatata daca ar exista. Avusese sute de fete mai permanente, mai ocazionale, dar cu nici una nu a durat relatia mai mult de o luna. Asa era el foarte instabila si avea nevoie de o fata care sa-l tina din scurt, dar sa o faca intr-un od cu totul deosebit ca daca il privai de libertate era vai si amar de tine.

Il asculta cu atentie iar Irine se rezuma doar la un zambet micut. Asta ii placea, sa zambeasca chiar daca acum zambea putin cam slab, nu fortat dar nici zambetul ei unic care o facea sa radieze din plin. Statu si se gandii iar cand ii spuse ca nu are nicio prietena, aceasta isi duse privirea spre el putin mai mirata.
- Mi se pare cam ciudat ca cineva ca tine sa nu aiba o prietena. Orice fata s-ar indragostii de tine la cat de dragut esti si te comporti. Dar exista un motiv pentru care nu esti cu cineva. Poate au ele ceva impotriva, poate tu. Unii baieti sunt genul care stau o luna cu ea sau chiar mai putin iar dupa o lasa in timp ce o fata isi imagineaza o relatie durata. Dar totusi aceasta despartire dupa scurt timp nu este chiar ceva negativist. Adica...ma refer ca este prost dar totusi ii inteles si pe baieti. Poate ca nu simt iubirea si este normal dar totusi cand vor da de cineva pe care sa iubeasca, nu o vor mai parasii. Pur si simplu ar trebui sa iti asculti inima si sa incerci si imposibilul daca iubesti. Vei simtii asta si poate ca uneori tot ceea ce iti doresti este sub nasul tau precum se spune. Ehh si uite ca am dar in filozofii fara sa vreau, scuze ca am vorbit prea mult, spuse aceasta zambind dragut catre baiat.
De multe ori dase preste situatii urate iar unele chiar frumoase sau peste persoane care nu vedeau ca persoana care ii iubeste, este chiar langa ei dar dupa finalul era unul foarte fericit.

Faptul ca atinsese in cel mai inobservabil mof temele care-l dureau uneori foarte mult, nul faceau decti sa ramina mirat. Poate ca atitudinea ei de copil micut era dora o masc apentru un suflet trist si o o maturitate pronuntata. De fapt ce-i mai veseli oameni au si cel mai trist suflet. Asta nu se aptribuia in totalitate la el, dar uneori aparea cite un punct de tangenta intre el si afirmatie. Il facuse sa vrea sa o decopere era o persoana usoara in comunicare. Nu vorbea prea mult, si filozofia ea nu era grea, ceva usor, dar cu o anumita incarcatura pozitiva, desi filozifoa nu afost nici o data obiectul lui favorit. O detesta si i se parea ca atita energie negativa si pesimism nu exista nici in vrema de razboi. De fapt ma relaxezi, nici o data nu am auzit o filozofie atit de usor digerabila, dobicei in academie trebuia sa-mi usuc creierii ca sa inteleg ce vrea profu de la mine.

Isi plimba privirea dealungul peretilor si i-a atras atentia o draperie veche, dintr-un material dur de culoare visinie. Se ridica pentru a privi ce-i dincolo. Putea sa ramina in soc sau poate ca nu. Totusi cine nu risca un bea sampanie. Cum crezi ce-i in spate? Si arata locul cu pricina.

Zambii dragut cand il auzii pe baiat. Se pare ca avea dreptate in tot ceea ce zicea. Nici ei nu prea ii placea psihologia dar tot ceea ce zisese fusese o logica de-a ei. Pana la urma ea a inteles aceasta materie mai mereu dar numai pe vorbele ei. Avea si ea o logica de-a ei si asta era si normal cand venea vorba de asta. Il asculta pe baiat iar dupa cand ii arata locul si ridica si ea si se duse in fata lui. Trase de draperia de acolo si cand vazu incaperea se sperie. Erau cateva capete de animalele iar dupa isi duse pasii in spate si se sperie de ele. Imediat se lovii de pieptul baiatului si se uita la el.
- Scuze, a fost prea brusca si oribila privelistea din aceasta incapere, spuse aceasta zambind dragut
Se uita in fata sa iar dupa incepu sa mearga in fata. Auzii ca inceperea scartaia in adevaratul sens al cuvantului dar nu avea ce sa faca. Merse inca cativa pasi iar cand calca intr-un loc podeaua se rupse iar aceasta cazu jos. Isi inchise ochii cand simtii pamantul rece iar dupa isi duse mana prin par.
- La naiba, numia mie mi se intampla asta? Jimmy sunt aici jos, spuse aceasta oftand usor
Cea mai proasta zi a iei se putea numii si asta dar chiar nu avea de ce sa comneteze . Era inca o aventura plus ca era bine ca nu era singura.