Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Searching

-Bine, am zambit. Nu e nevie sa stiu nimic, Kat. Dar daca stii despre cine e vorba, vom cauta tot ce a scris tipul ala si vom despica firul in patru.
Am aruncat din nou o privire pe biletul intortocheat, cautand un alt indiciu cat de mic... Si de unde stia tipul asta ca suntem "tinere vrajitoare"? Or, biletul fusese vrajit sa se adapteze la persoana/persoanele de care avea sa fie gasit?
Si in timp ce invarteam nervoasa hartia in jurul unui deget, i-am spus prietenei mele, fara insistenta in voce, ci doar prevazatoare:
-A ma lasa sa actionez in lipsa de informatii fundamentale e un risc pe care ti-l asumi.

Stateam intinsa pe acel scaunel mic, si nu stiam cum sa ma adun si cum sa-mi revin in fire.
Acea durere intensa inca o mai simteam in burta, insa se dus, nu se simtea atat de tare, dar zambetul acelui diavol imi acapara intregul corp.
Nu, nu puteam sa-mi amintesc acele dureri, acea parte neagra din viata mea.. lung. Acea perioada pe care niciodata nu o voi putea uita.
Kasumi ma privii serioasa, apoi se intoarse cu spatele la mine, incepand sa caute despre acel scriitor, fara sa ma mai bata la cap.
Am ramas in liniste cateva minute, insa.. stiam ca n-o puteam s-o las pe Kasumi sa inceapa acele cautari, fara de lipse de informatii, sau fara macar sa stie ce sa caute.


'' Este.. un om.'',am spus, incercand sa imi linistesc tremuratul corpului.
'' Asa credeam si eu'',raspunse ea.'' Un om mai special? Ca tine? Un vampir?'', insista ea.
'' Nu, Kasumi'',am spus, dur, ridicandu-mi capul din pamant, si privind-o drept in ochi, afar nicio ezitare.'' Este cel mai groaznic vampir .. din lume.''

Am asculttat povestea si mi-am inghitit incurajarile. Totusi, in ciuda starii dezolante in care ma aducea situatia aparent fara iesire simulata de Katerina, eu nu imi inghitisem si increderea. Si nici orgoliul. El era un vampir iar eu o Shijin. Una din ultimele luptatoare japoneze, stapanind arta sabiei, auzind fara sa ascult, vazand fara sa privesc, luptand pe intuneric ca in miezuul zilei. Si toate acestea castigate prin 11 ani de antrenament continuu... De ce sa ma tem de un necioplit milenar?
Poate ca viperina ma credea atacata de febra tifoida in timpul razboiului cu chinejii, dar eram lucida, intreaga si mai sigura pe mine ca niciodata.
-Katerina, ma dezamagesti, am aruncat furioasa. Inteleg frica, si eu o simt. Dar sa nu vrei sa ITI MAI DAI O SANSA e pura incapatanare si prostie. Am ascultat povestea si pentru prima oara in 9 ani mi s-a oprit inima in gat pentru altcineva decat pentru mine, dar felul in care respingi tu momentul unei revanse nu prea seamana cu entuziasmul la care ma asteptam cand am zis ca vreau sa te ajut... am incercat sa fac haz de necaz. A p r o f i t a t de tine. Si nu esti o shimigo*(femeie cu rangul cel mai neimportant intr-o casa, asupra careia au drepturi de orice fel toti barbatii din gospodaria cu pricina, mai putin sclavii...). Te-a dezonorat si tu refuzi o sansa care iti sare in brate de a-i arata ca o femeie nu e ceva de aruncat atunci cand te-ai plictisit sa te joci cu ea.

Am ascultat cu atentie intregul discurs moral pe care mi-l tinea Kasumi. Intr-adevar, avea dreptate tipa, asta imi placea cel mai mult la ea. Faptul ca nu se lasa injosita de nimeni, nciiodata, si cel care o facea, o platea cu viata .
Adoram faptul s-o am alaturi, insa ea probabil ca nu intelegea faptul ca eu chiar daca mai traisem 344 ani, inca imi placea viata, si inca mai vroiam sa o traiesc, nu sa mi-o pierd, in simpla prostie, incercare de a-l omori pe Todor.
Stiam ca nu puteam sa-l omor, si muream eu incercand sa fac asta. Daca el vroia ca eu sa fiu moarta, eram acum. Doar probabil ca cu un motiv anume ma lasase libera.
Am tresarit la acest gand, nu, nu putea fii adevarat.Am simtit un fior rece pe sira spinarii.
'' Si daca te-a lasat libera ca sa te ia inapoi candva, Katerina?'', intreba Kasumi, dura.
Nu, imposibil, si ea se gandise tot la aceelasi lucru. Nu puteam sa ma gandesc la asta, sau la orice chin, Cat de stupida sa fiu sa cred ca ma lasat libera fara vreun motiv anume? Sincer, decat sa traiesc slujindu-l pe Todor, mai bine prefer sa mor.
'' Ai dreptate, Kasumi. Mai bine mor decat sa retraiesc acele momente'',am oftat.
'' Insa, fii desteapta .. '',ma avertiza prietena mea.'' Eu intotdeauna am avut grija ca mie sa-mi fie bine. Daca esti desteapta, vei face si tu la fel.'',raspunse aceasta, apoi se intoarse cu spatele la mine, cotrobaind printre cate carti ale acului autor.
'' Kasumi. Am de gand sa-l infrunt. Ma pot baza pe ajutorul tau ?'',am intrebat, apoi am tras aer adanc in piept, ca si cum aveam sa mor in urmatoarea clipa.

M-am uitat la Katerina ca si cum intrebase daca pisicile miauna. Mi-am frecat unghiile de matasea kimonoului ca sa le redau luciul, am aruncat la o parte cateva carti si am izbucnit itr-un ras zgomotos, nebun, prostesc, pueril si nemotivat.
-Ce-am facut eu se cheama idee implantata, am zambit amar.
-M?
-E spre binele tau, dar nu pot sa nu imi recunosc, in parte, egoismul. Am accelerat procesul si te-am facut sa realizezi mai repede ca acest cadavru preistoric trebuie infruntat. Pentru tine, dar si pentru ca aveam chef de un pic de aventura...
Katerina zambi.
M-am ridicat si, cu o totala dezinvoltura, am aruncat pe geam o carte care nu ne folosise la nimic. Kat m-a privit socata, de parca facusem mare branza. Ei... facusem. Atunci cand Sophie avea sa afle ca eu facusem vant pe geam unei carti unicat de 4000 de pagini avea sa ne omoare.
Sau nu. Pana atunci, noi aveam sa fim de mult disparute din istorie...(da, pana si Katerina). Vrajile mele de duplicare erau al naibii de reusite si foarte durabile...
-Adica, da, te poti baza pe mine! am dat verdictul.

M-am ridicat mandra in picioare, privind-o pe Kasumi. Am facut cativa pasi inspre ea, privind spre geamul prin care cartea fusese aruncata. O tinta exacta avusese soimeanca, mai catova centimetri, si lua din plin sticla geamului.
’’ Esti o adevarata luptatoare. Admir la tine..’’,am incercat sa spun, insa ma oprise.
’’ Curajul.’’, clarifica ea.
’’ Iti multumesc pentru ajutor.’’
’’Doar ma distrez.’’
’’ Nu doar despre asta este vorba, ci de faptul ca risti sa-ti pierzi viata in favoarea mea, si nu in a ta.’’,am spus eu, sincera, mai sincera ca niciodata.
Kasumi ma privii serioasa, apoi imi zambii, prietenoasa, ca si cum chiar si in acel moment ar fii fost in stare sa plece in cautarea lui Todor. Deci, daca vroiam sa distrugem fosila aia umblatoara trebuia sa ne punem imediat pe treaba, sa facem un plan stabil, si foarte bine pus la punct, care sa il impresioneze pe Todor, si nu in ultimul rand, nu eram atat de nebuna sa plec in infruntarea lui Todor doar cu mine si cu Kasumi. Aveam nevoie si de alti vampiri de partea mea, sau de alte creaturi mistice.. ale noptii.
Cu o miscare brusca am apucat o carte de pe un raft, si-am deschis-o fix la 45 , inmanandu-i-o lui Kasumi.
Aceasta, stregandu-si zambetul de pe fata, si devenind serioasa, incepu sa citeasca acele randuri ingrosate, scrise cu un bold mai sofisticat :
’’ Orasul Preslav se afla in sud-estul tarii ,si gazduieste o populatie nu cam mare. Majoritatea localnicilor sunt veterani ale razboaielor slave,care au supravietuit prin minune.’’,incheia ea.’’ Deci in orasul asta locuieste cadavrul ?’’, intreba indignata.
Am inghitit in sec, apoi am raspuns cu un ’’Da ’’ ragusit.
’’ Si aici ai trauit si tu.. cand te-a exploatat?’’, intreba ea, curioasa.
’’, Da, majoritatea localnicilor sunt vampiri, cam 80%, si interesant este ca Todor nu intra deloc in evidenta. Sta in umbra, si nu iese niciodata in populatie.’’
’’ Deestept tipul. Altii ii fac treburile murdare.’’,clarifica Kasumi, amuzata.’’ Nu puteam ataca acolo. Sunt prea multi vampiri. Trebuie sa-l ademenim sa vina in Londra.’’,spuse ea, ganditoare.
’’ Orice ajutor ne poate fii de folos, Kasumi’’,am soptit catre ea, apoi am aruncat o privire asupra cartii, care infatisa o poza veche de cateva sute de ani, cu vechiul oras, Preslav, care gazduia o ceremonie foarte importanta in centrul orasului. Imi era dor de Bulgaria ...

-Asta ti-ar eplica expresia... am spus, fara pic de tact. Cel mai groaznic din lume? Ei, asteapta tu sa vada el sabiile mele...si serpisorii, am spus, privind bratara din piele de sarpe despre care Katerina isi aducea aminte cum, in Expres, plecase in ofensiva ca un sarpe viu.
-Da, se va speria de sabii, de sarpe si de piersicile de pe unghiile tale. imi raspunse Katerina cu sarcasm.
-Ei, ei, orice pana la unghiile mele! am atentionat-o, aparent ofensata. Si, Kat, ce ti-a facut patrupedul asta paricopitat de ti-e atat de - iarta-ma - frica de el??
-Kasumi, esti atata de... imbecila? scapa viperina cu furie, fara sa explice nimic.
-Nu, dar eu cred ca, daca iti e frica de apa, sfarsesti innecat.
Katerina paru sa puna in balanta spusele mele.
-Tot e o prostie, decreta ea.
-Daca tu crezi ca e un pericol, el e un pericol. Daca tu crezi ca vom esua, vom esua. Vezi tu, eu m-am indepartat mult de traditiile spirituale ale poprului meu din cateva puncte de vedere si nu mai cred decat ca destinul se cheama lucru manual... Acum, ce e cu Todor?

Am inghtit in sec, incercand sa-mi canalizez furia, si sa nu sar chiar in momentul urmator la gatlejul neprotejat al lui Kasumi.
Aceasta ridica din spranceana, intuind la ce ma gandesc in acel moment, apoi inghitii o solutie de o culoare argintie.
'' - Doar daca.. v-a fi ceva urgenta.'',spuse ea, serioasa.''Cand esti nervoasa nu risc sa-mi pierd viata, Katerina'',spuse Kasumi, privindu-si modelul de pe unghii.
Am oftat nervosa, ca pentru mine.
'' Oh boje. Puncinvai-se, Katerina'',am spus, ca si pentru mine, insa n-avea niciun folos.
# Oh, doamne. Calmeaza-te , Katerina.''#
Cum putea sa fie atat de naiva uneori? Credea ca toate sabiile ei, si toate armele ii puteau veni de fac lui Tudor. Mie, posibil ca da, dintr-o mica neatentie a mea putea sa-mi ia gatlejul , putea sa ma omoare otravindu-ma cu cantitati uriase de venin al serpiilor japonezi. Da, putea.. Pe mine putea. Insa pe Tudor.. Credea ca daca n-as fii avut cum sa-l distrugem, cu totii, mai era inca in viata ? Nu. Dumnezeule, si inca cati au murit, doar incercand sa-l secatuiasca de viata. Nu, nu puteam sa-mi amintesc din nou de el, dupa ce-mi afcusem promisiunea de suflet ca nu voi mai vorbii nimanui de el.Ceva imi spunea sa ii destainui asta lui Kasumi, iar ceva imi spunea sa ma opresc, si sa dispar acum din Sectorul Interzis.
'' - Vreau sa te ajut, Katerina. Asta imi este intentia.'',sopti Kasumi.
'' - Tudor este cel mai vechi vampir de pe pamant. Habarnam cate sute, sau mii de ani are, insa este invincibil. A fost acum 100 de ani o lupta crancena intre 20 de vampiri, contra lui. Ghici cine a castigat?'',am intrebat, privind in pamant, incercand sa-mi recapat puteriile.
'' - Bineinteles ca tipul-fenomen'',spuse ea, amuzata.
'' - Da, si printre acei 20 de vampiri am fost si eu.Am scapat, pot sa spun.. prin minune, eu si inca un prieten, care a fugit, insa eu am fost sclava lui Tudor.'',am spus, simtind cum incepeam sa transpir toata.
Corpul imi devenea greu.
Kasumi privea curioasa, inghitind in sec, de parca patrunse in poveste. Nu mai comenta nimic, doar astepta sa auda ceea ce spun eu.
'' - Am fost pracit placerea lui carnala timp de cativa ani.'',am spus, sec, zambind pervers.M-am ridicat de pe scaun, tragand aer in piept. Doar sunetul produs de tocurile mele, si vocea mea serioasa se auzeau in intreg sectorul.'' Practic, trebuia sa fac ceea ce vrea el. Orice. Eram ca si un nimeni. Ma tortura pur si simplu, cu orice arme, si orice alte otravuri daunatoare unui vampir. De acolo stiu de existenta veninului de sarpe japonez. Veninul era micul dejun al lui Todor.''
Kasumii facu ochii mari, parca obligandu-ma din priviri sa continui. Eram la cativa metrii de ea, cand intr-o secunda am ajuns in fata ei, la cativa centrimentii de chipul ei.
'' - Cel mai groaznic dintre toate a fost sa fiu folosita de el. Pentru placeriile lui. Nu ma intreba cum am scapat.''

-Mmm... am inceput, trecand absenta degetul peste lama unui pumnal care avea flori gravate in manerul de os. Are concubine?
-M? tresari Katerina, care era cufundata in ganduri.
-Jucarii de rezerva cand o pierde pe cea preferata, am spus, mat. Am intrebat daca are concubine.
-Clar. Are mereu nevoie de cineva cu care sa se joace asa cum vrea el.
-Pai... ele nu pot fi decat vampiri, gresesc?
-Treci la subiect, tranti Katerina, din tonul careia desprindeam un raspuns afirmativ la intrebarea mea.
-Nu poate culege flori salbatice. Ele au spini, chiar si pentru el, am lasat sa imi scape, obisnuita cu tipicul eufemism nipon pe care il foloseam acasa. Ar fi prea multa bataie de cap sa caute vampir in alte orase. Daca ii mor concubinele, va veni dupa tine.
-Genial, Kasumi, izbucni viperina cu sarcasmul pur in voce. Cum propui sa moara concubinele? Ca la bolile umane sunt imune. Febra tifoida a chinezilor abea le ameteste... Si nu, adauga rapid, sabiile tale nu sunt bune. Preslav e cam departisor, stii?
-Ha, ha. Detalii... Un curent oceanic va aduce ploaie...
-Vrei sa inneci concubinele? ridica Kat dintr-o spranceana.
-Nu. Vreau sa ploua cu otrava.
-Peste preslav?
-Mdeap, am zambit. Asta o sa omoare concubinele. Si daca ce ai zis tu e real, atunci Todor nu va pati nimic si vei avea placerea sa te razbuni personal. Desigur, asta e o foarte marunta parte din plan. Va trebui timp a sa adun cantitatea suficienta de otrava de la piticii de serpi.
-Ce-ar fi....?
-Nu. Vraja de duplicare sau de multiplicare o face sa isi piarda efectul. In plus, cand vine el noi trebuie sa fim pregatite. Vom duce razboiul inafara Hogwartsului, desigur, dasr totusi nu printre incuiati. Niciun memorus nu poate face mai mult decat sa lase incuiatii cu vaga idee ca i-a lovit o tornada, dar nu va repara stricaciunile. Totodata ne trbuie un spatiu stramt in care sa ii asteptam, ca s nu poaata intra toti odata si, nu in ultimul rand, ne trebuie...
-Ajutor, incheie Katerina.

Kasumi a zambit, complice, apoi si-a scos bagheta, spunand in gand o vraja non-verbala.
In jurul nostru au aparut vreo 6-7 de exemplare de serpi care imi erau letali mie, insa oamenilor normali nu le facea niciun rau.
Ma cutremuram la gandul ca mai bine ii preferam de acei serpi, decat sa fiu in sclavia lui Todor.
Kasumi imi zambi, incurajatoare, apoi indrepta bagheta asupra serpiilor din jurul meu, facandu-i sa mora. I-a secatuit de venin.
’’ Ce-ai facut ?’’,am spus, enervata.
’’Priveste’’,spuse ea, indreptand degetul aratator spre masa din capatul raftului cu acrtiile despre isotira vampirilor.
Pe masa se aflau doua recipente nu prea mari ,cam amandoua faceau un litru, de venin de serpi.Kasumi ranji diabolic.
Nu ne putea ajunge doar un litru trebuia sa facem rost de mai multi serpi, si Kasumi deja se pregatise de asta. Rupse o bucatica de foaie dintr-o carte, si incepu sa scrie repede ceva cuvinte in japoneza. Nu am inteles nimic, insa eram sigura ca cerea ajutor.. sau cerea mai multe ‚’’provizii’’.
Am ranjit multumita, apoi am atins cu varful degetului otrava, simtind o piscatura intensa, apoi un fel de electrosoc care se transmise in intreg corpul meu.
’’ Pe el nu-l putem distruge, insa pe vampirasele din jurul lui,da. Ii putem trimite un mesaj provocator.Il vom astepta in Londra si el va stii ca tu i-ai facut asta. Prietenii mei, luptatori la fel ca si mine nu vor pierde asta, si ni se vor alatura si ei. Ai idee ce vampiri ne-ar putea ajuta?’’,intreba Kasumi, curioasa.
Am aprobat scurt din cap,si m-am intors cu spatele la recipientele in care se afla otrava, tinandu-mi strans degetul care incepea sa devina tot mai rosiatic.
’’ Oh, Katerina. Otrava aceea este mai puternica decat otrava pe care o are sarpele tau, Aikaterine. Pe tine cateva picaturi te vor ditruge’’, spuse Kasumi, nevoasa ac indraznisem sa fac asa ceva.
’’ Si ce? Trebuie sa ma obisnuiesc. Cand ajung prietenasii tai ?’’,am spus, curioasa, punandu-mi mana in sold.
’’ Maine in zori. Sunt sigura ca vor avea chef de distractie. ’’, spuse ea, toata un zambet.’’Dar vampirasii tai ?’’,a oftat.
’’ Ei sunt deja aici.’’,am zambit pervers.