Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Secretul Oglinzii

Just me and Julieta

Geogya se plimba pe holurile intunecate in cautare de aventura. Castelul era neobisnuit de obisnuit in acea seara. Nimic nu iesea din norma, nimic nu soca. Elevi, profesorii, oamenii din tablouri, dormeau, parca insasi castelul visa. Dintre toti numai Georgya nu putea dormi. Nu cum ar putea gasi ceva interesant de facut, asa ca se hotari sa 'inspecteze' salile de clasa goale... Multe dintre ele nu erau incuiate... Tocmai pentru ca nu se afla nimic periculos, sinistru, ciudat, intr'un cuvant interesant in macar una din ele.
Ce mai seara! Mai bine ramaneam in dormitor si ma uitam in gol toata noaptea. isi spuse fata.
Inceraca la rand clantele tuturor incaperilor de pe acel coridor, toate erau o lasau cuminti sa intre., dar fata nu dorea, isi pierduse interesul pentru clase goale, sau pline cu manuale vechi. Pana cand... ultima usa era incuiata. Incerca cu Alohomora, dar nu functiona. Reusi insa in sfarsit cu o vraja invatata de mult, dintr'o carte veche de acasa.
-Lumos! sopti fata intrand inauntru.
Era total dezamagita, nu era nimic interesant. In intreaga cameara erau doar cuti peste alte cuti. Dar trebuia sa fie ceva, altfel nu incuiau camera. Si imediat fata vazu o stralucile palida in cealalta parte a incaperii. Dar fix cand se ducea spre ea usa se deschise.

Era destul de tarziu..tot castelul dormea doar cercetasa nu avea somn..la asa ora tarzie.
Se ridica din pat,il lua pe Tom cu ea..si nu facu nici cel mai mic zgomot.ca sa nu-si trezeasca colegele...si mai ales sa nu trezeasca conducerea..ca altfel sigur o prindeau si primea pedeapsa.
Cobora din Turnul Cercetasilor..auzind pasi din departare....isi scoase bagheta si il tinea pe Tom in brate si zise incet:
-Lumos!..si se lumina jumate din incapere...
In cealalta parte se auzeau pasii cum veneau tot mai grabiti..spre partea in care era Julieta.Vazu o lumina palida..se gandi ca poate e un profesor asa ca se ascunse dupa un zid.
Silueta trecu pe langa ea fara sa o vada..si cercetasa observa ca e Georgya..
O prinse de maneca si zise:
-Hei..shh..era sigura ca Georgya o sa tipe de aceea ii facu semn sa taca.Ce faci la ora asta pe aici?

- Julieta,nu ai idee cat m'ai speriat! Cauta aventura cu lumina sinsa... spuse Georgya.
Fetele se indreptara apoi spre acea stralucire stinsa pe care Cercetasa i'o arata Julietei de departe, din locul in care se aflau. Traversara incaperea macinate de curiozitatea crescanda si ajungand rapid in dreptul acelei fasii de sclipire. In fata lor se aflau cutii puse unele peste altele si din spale acestora se ascunedea ceea ce fetele cautau. Dand la o parte tot ce le impiedica spre gasirea acelui lucru, ajunsera in sfarsit sa aibe in fata ochilor o panza ce acoperea ceva al carui unic colt uitat descoperit radia acea lumina palida albastruie. Tragand panza alba, Georgya isi dadu seama ca ce avea in fata si din cauza straluciri sale care imbraca camera tixita de cutii, era departe de a fi o oglinda obisnuita. In acel moment isi aminti... Multe amintiri erau legate de acea oglinda...

Fetele intrara curioase in camera cu oglinda..Georgya dand la o parte panza alba care o acoperea.Multe amintirii avea Julieta aici..cu oglinda aceasta.Se zice,ca oglinda reflecta ceea ce tu iti doresti cel mai mult...iar cercetasei ii placea mult sa vada in oglinda ce isi dorea mai mult...nu vroia sa zica nimanui.Cel mai mult isi dorea sa aiba parintii aproape..si asa si reflecta oglinda..un tablou cu familia ei.
Ii era asa dor de parintii ei..de cand au fost inchisi de catre Devoratori..si o omora gandul ca ea nu putea face nimic,in fond..se putea ea pune cu Devoratorii?..dar in cele din urma isi reveni din visare si zise:
-Incerci tu prima?zise ea ktre Georgya.

-Sigur... spuse Geogya.
Georgya se apropie de oglinda. Inima parea ca vrea sa ii strapunga pieptul... Stia ce isi dorea, dar nu stia ce va arata Oglinda lui Erised. Era speriata, dar mergea inainte. Ii era groaza de momentul in care va vedea ce ii va destainui oglinda, chiar nu stia de ce. Pasi masurati, a ausesera in fata acelei sprafete netede, palid stralucitoare, care nu intarzie sa ii arate ceea ce isi dorea. Fata vazu ca oglinda reflecta exact ceea ce se ascundea inima in cele mai ascunse cotloane ale sale.
Oglinda lui Erised devenise un portret de familie in rama aurita. In acel potret magic erau doi parinti cu ochii sclipitorii de copii care se bucura de fiecare moment. Tatal, un barbat in toata firea, purta totusi pe chip cicatricile frumoase ale copilariei, adolescentei... acelasi par blond aramiu, aceasi piele usor aurie, de nuanta unui blat de tort bumenit si aburind, aceiasi ochi jucausi de un caprui sfidator, amintind in naluciri de lumina de culoarea lemnului de cires, acelasi baiat, inbatranit de trecerea anilor, dar tot acelasi isi tinea sotia de mana. Mama era si era tot aceasi, doar maturitatea schimba putin trasaturile fetei albe. Parul roscat lung, lung decand se stia, era prins intr'un coc extrem simplu, matur si elegant in acelasi timp. Ochii, ochii erau totusi neobisnuiti, acestea, care fusesera candva de culoarea primelor frunze ale primaverii, purtau acum expresia timpului prin stransformarea culorii, atat de tinere, in culoarea vie, intensa, dar care spunea ca atrecut un timp de atunci, a frunzelor din miezul verii. Copii erau adevate comori cu trasaturi bine combinate: fata avea parul mamei, care ii cadea pe umeri precum o flacara palpaitoare, ochii de lemn rosiatic ai tatalui, buzele mamei, de culoare celor ale tatalui, cu rasuflarea glaciara a pielii albe a celei care ii daduse viata, iar baiatul era total inversul surorii sale.
Trezita parca dintr'un vis al viitorului fata incerca sa ii explice Julietei:
-Nu este familia mea... Dar in curand va fi!

• In noaptea aceea, lumina palida a lunii o ajuta sa inainteze. Razele treceau prin ferestrele fragile de sticla, impodobind coridoarele cu un praf ca de argint. Armurile pe langa care trecea dansa aveau o stralucire fantomatica.
  
  Cercetasa continua sa mearga cu nonsalanta pe coridoare, bucurandu-se ca nimeni nedorit nu se afla prin preajma. Agitatia de la Castel devenise obositoare pentru ea uneori si de aceea prefera linistea pe care i-o conferea adancurile noptii.
  
  Cand trecu pe langa usa care dadea in incaperea oglinzii lui Erised, auzi de acolo glasuri. Voci pe care le cunostea mult prea bine. Era surprinsa ca se aflau si alti Cercetasi la acea ora in noapte. Impinse usa cu delicatete, sperand sa nu le sperie pe colegele sale.

Julieta se uita la Georgya zambindu-i...
-Si banuiesc ca,acum e randul meu ..zise cercetasa oftand.
Dar,cand sa ajunga si ea in fata oglinzii usa incepu sa scartaie usor,cercetasele punand panza la loc..ascunzandu-se dupa un raft.
-Shh...zise Julieta stand dupa raft cu bagheta in mana.

Usa se inchise la loc auzindu-se pasi usor..se gandii ca o fi vreo profesoara,asa ca inima ii statea in loc.Iesi incet de dupa raft cu bagheta atintita spre silueta neagra,zicand:
-Lumos!...luminandu-se jumatate din incapere..iar cand sa zica si cealalta vraja..vazu ca e Rose.
-Oh,scuze Rose..zise ea mergand spre cercetasa.Am crezut ca e cineva..profesor ma rog...dar ce faci pe aici?

• - Da, salut si voua, replica tanara, schitand un zambet in coltul buzelor.
  La intrebarea Julietei, ridica din umeri. Pasi prin camera, un fior usor strabatandu-i pielea din pricina frigului. Lumina lunii ii dezvalui chipul in scurt timp.
  - V-am auzit vocile de afara, raspunse ea. Si m-am gandit sa vin ca sa va spun ca ar trebui sa vorbiti mai incet. Nu de alta, dar daca vine Filch aici..
  Cercetasa nu mai continua propozitia. Era sigura ca colegele sale vor intelege si singure ceea ce dorea sa zica.
  - Chiar arat a profesoara pentru tine, Julieta? o intreba, putin ganditoare.

Cercetasa se uita la ea putin ganditoare apoi zise:
-Pai,sa vedem..hmm..din departare asa arati,rase ea silentions.Adica daca nu aprindeam bagheta..eram pregatita sa te lovesc..sau ma rog ceva in gen...iar daca erai Filch..sunt sigura ca acum eram la directiune..cu o pedeapsa si puncte scazute la Cercetasi..zise ea oftand.
-Pai..Georgya imi povestea cate ceva..si cred ca a ridicat umpic vocea..dar sper sa nu ne fi auzit nimeni.Incerci si tu oglinda lui Erised..zise ea zambindu-i..

• Zambetul Cercetasei pali putin cand cuvintele Julietei reverberara prin camera, ajungand pana la urechile sale. A fost odata o vreme cand astepta cu nerabdare sa revina inapoi in camera Oglinzii lui Erised; insa acele timpuri trecusera. Intelesese ca oglinda exercita un soi de atractie asupra ei, facand-o sa se gandeasca la visuri care nu puteau ajunge niciodata realitate - si, de atunci, evitase sa mai vina in acel loc.
  
  Felul in care se reflecta lumina de suprafata oglinzii ii trezea amintiri vechi Cercetasei.
  - Nu multumesc, spuse ea, zambetul revenindu-i incet pe buze. M-am uitat in Oglinda lui Erised timp de ani intregi si, crede-ma, am vazut o singura imagine in tot acest timp.