Thread Closed 
Semne din strafunduri
22 Aug 2011, 15:26
Post: #21
"Minunat! Trebuie sa fim precaute. Da Adnana? Si fara tipete, oricat de incete ar fi"
Adnana aproba tacuta din cap. Nici ea nu mai avea chef sa mai treaca prin acea stare ingrozitoare. Frica de a nu fi prinse. Insa avea curaj. Avea. Aveau puterile unite, totul si absolut totul avea sa fie bine. Sintea si stia asta. Mergeau..mergeau..Si aici parca tristetea plutea in aer. Totul era urat, trist, monoton. Niciun glas, nimic. Tacere. Tacerea aceasta te baga in sperieti.
'Oamenii-Pesti au zis ca sunt sirete. Poate ca tacerea aceasta este tot un siretlic de-al lor. Si tristetea aceasta." gandi Astropufa.
Auzul fin al Vampiritei o anunta ceva. Semnalul acela..Pericol..pericolul se apropia. O trase intr-un ungher parca si mai intunecat, si mai murdar pe Viperina.
"Ce te apuca?" striga aceasta, in soapta
"Sh..le simt. Sunt aici, sunt aproape, si ne simt si ei pe noi. Nu mai stiu ce sa facem"
Astropufa inchise ochii. Trebuia sa gandeasca, sa aiba mintea libera, sa se concentreze pentru a avea puterea maxima. Viperina facea la fel.
Dupa cateva secunde, deschisera ochii. Alergau. Alergau prin intuneric. Nu stiau incotro, dar asa le zicea puterea din ei.
'Auuuuuuuch' isi zise Astropufa, de data aceasta in gand.
Se izbise, din nou, de ceva. Se izbise de ceva iesit inafara unui perete. Parea a fi o litera.. K-ul! Erau la cladirea care trebuia. Acum, sa intre. Isi aminteau vorbele Oamenilor-Pesti. Trebuiau sa-si doreasca asta, sa-si doreasca mult. Inchisera ochii, din nou. Se golisera de amintiri, de ganduri, de tot. Acum, doar isi doreau, isi doreau sa intre in cladire. Pasii nu le mai ascultau. Mergeau singuri, se indreptau spre zis. Fetel nu puteau face nimic. Aveau sa se izbeasca cu putere de zidul acela nemilos. Inchisera ochii, de frica. Mergeau, mergeau, nimic nu se intampla. Astropufa indrazni sa-i deschida. Reusisera! Erau inauntrul cladirii. Trecusera prin zid?! Nu mai conta, erau fericite. Dar fericirea nu dura mult. In mintea Astropufei lua contur groaza, un gand rau. I se destainui Viperinei
"Am trecut prin Zid, dar avem un corp. E .. de-a dreptul imposibil! Nu pricep! Doar..fantomele pot. Pericol..asta era semnalul. Daca Oamenii-Pesti ne-au mintit, daca vocea era a sirenelor, ne chemau, ne chemau aici, iar Oamenii-Pesti le-au ajutat doar. Ne-au chemat aici si am devenit Fantome. Dar nu, nu se poate! Of..nici nu stiu ce sa mai cred! Da-mi o palma, sa ma trezesc la realitatea" sopti Adtropufa
Viperina nu mai putu nici sa-si deschida gura. O lumina se aprinse si o voce groasa se auzi.
"Deci ati venit..Ati venit in sfarsit.."
Fetelor le ingheta sangele in vine. Ce se intampla?!

[Image: 223174_306257372815173_183194268_n.jpg]
Find all posts by this user
23 Aug 2011, 18:06 (This post was last modified: 23 Aug 2011, 18:06 by Eliza G. Blest.)
Post: #22
Mergeau incet , dar totusi , erau tensionate , nu vroiau , nici una dintre ele , sa ajunga in mainile acelor sirene . Insa , Viperina incepea sa devina din ce in ce mai confuza pe timp ce se indrepta spre acea cladire intitulat "k" . Nu stia ce sa mai faca , care parte sa creada . Cei cu cap de bula au probleme adevarate si intr.adevar sunt tinuti ca sclavi sau sirenele sunt problema adevarata ? Intelegea ca existau probleme in acele adancuri , si cu atat mai mult ca ei le spusese adevarul , dar totusi , parea ciudat un lucru . Daca ei erau sclavii lor , de ce aveau un fel de scut ce le apara de sirene ? Adica , asta insemna ca puteau fi liberi , ca puteau evada cu usurinta , stiind numai de ce se temeau sirenele . Dar ei au asteptat ca altcineva sa faca treaba murdara si ei doar sa astepte si sa isi vada de ale lor . Asta ura Eliza cel mai mult - lenea . Unii fac treaba altora , iar cei din urma stau si lenevesc . Oprise acea confruntare dintre ganduri , revenind la realitatea sombra . Adnana era inca langa ea , se vedea ca era putin speriata dar si foarte curajoasa . Ceea ce nu ii venea deloc sa creada , insa o lasase in pace . Intrasera in sfarsit in acea cladire care se parea a fi locul alfa a sirenelor . Inaintau iar astropufa ii spusese niste lucruri ce o lasau pe viperina pe ganduri . Stia ca se intampla ceva ciudat , dar nu vroia sa isi faca griji tocmai atunci , nu atunci , caci ... o voce stranie isi facuse aparitia in mintea lor . "Deci ati venit..Ati venit in sfarsit.." Nu se putuse abtine si ii raspunse pe un ton sec si rece . *Da , am venit . Acum te poti prezenta ! Cine esti ? Si ce vrei ? *

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
23 Aug 2011, 22:46
Post: #23
"Da, am venit. Acum te poti prezenta! Cine esti? Si ce vrei?" intreba Viperina, cu curaj.
Astropufei, insa, ii inghetase sangele in vine cand auzise vocea celui care vorbise. Inspira frica. Oare sa fie doar siret..sau sireata? Cel putin asa stiau de la Oamenii-Pesti.
Aratarea veni mai aproape de fete. Acestea il vedeau. Dar se parea ca lumina nu-l afecta deloc. Oare sa fie Capetenia lor? Oare sa fie atat de puternic?
Capetenia, caci asa credeau fetele, era inalt, mult mai inalt ca ele. Si..semana cu un om! Insa era foarte hidos si avea un par lung, verzui, slinos. Tinea un baston in mana, cu o piatra verzuie in varf.
"Eu sunt Kadur, eu sunt capetenie aici. Iar voi..voi sunteti niste gandaci. Am sa va transform si pe voi in sclavii mei, asa cum am facut cu Oamenii-Pesti si cu Sirenele acestea idioate. Vedeti acesti Toiag? Vedeti acesta piatra? Este controlul, eu il detin! * Muhaha * Aceasta piatra a fost vrajita acum sute si sute de ani, de catre acel Vrajitor. El ma ajuta, sa le supun, sa lucreze pentru mine, sa ma faca Stapanul Lacului, apoi stapanul Intregii Lumi! * Muhaha * Iar acum, Gandacilor, sa va transform in Sclavii mei pe veci."
Astropufa asculta cu atentie tot ceea ce spusese hidosul acela ce se credea mare si tare.
"Asta n-o prea cred, Hidosule!" i-o taie rapid Astropufa.
Kadur facu o mutra ciudata. Nu mai intelegea nimic. Cumde nu le era frica fetelor de el? Doar daca..
Nu mai avu timp sa gandeasca.
Fetele si prinsera de maini. Inchisera ochii. Isi transmiteau puterea una alteia. Tineau ochii inchisi, concetrandu-se. Se gandeau doar la faptul ca Kadur trebuie sa dispara. .. Erau in aer. Pluteau. Deschisera ochii. Era un fel de explosie de lumina, o explozie de puture, de bunatate. Binele avea sa birue Raul. Sfera de lumina disparuse. Acum erau cu picioarele pe acea.."podea". Dar Kadur nu mai era..Disparuse! Doar toiagul lui era pe podea. Oare sa-l fi distrus pe Kadur? Da! Astropufa lua rapid toiagul si isi continuara drumul. Treceau din camera in camera, pana ce ajunsera in camera .. centru. Aici, sa afla doar un birou. Era protejat de un scut invizibil, dar cu toiagul la ele si cu puterea ce-o aveau intr-ansele, trecura cu usurinta de bariera.
Erau atat de aproape..Aproape..aproape..


[Image: 223174_306257372815173_183194268_n.jpg]
Find all posts by this user
25 Aug 2011, 12:58 (This post was last modified: 25 Aug 2011, 12:59 by Eliza G. Blest.)
Post: #24
Era liniste in jurul lor , prea liniste , ceea ce o inspaimanta putin pe Eliza .
"Linistea inainte de furtuna .. sau chiar de razboi . " Coridoarele erau slab luminate , de niste torte vechi , dand o culoare rosiatica-amaruie acestora . Insa nu statusera foarte mult prin aceste coridoare bantuite , ci mergeau prin camera , care , spre surprinderea viperinei .. erau goale . Nici urma de vreo sirena , ceea ce ii parea ciudat . Doar daca ..
"Asculta , cred ca stiu cum vine cu acest toiag miraculos . Acea dihanie , i.am uitat numele , avea o putere anume asupra lor , dar , ca baghetele , cel sau cea care l.a invins , pune stapanire totala asupra lui . Deci , noi , fiindca l.am batut , in ghilimele , pe acesta , avem controlul asupra sirenelor . Adnana ! Am devenit un fel de .. regine ! "
Era uimita ca gasise o piesa din acel puzzle . Macar acum stia cine era adevaratul "stapan" , dar tot nu intelegea cum venea treaba cu acel birou , sau ce o fi fost el . Au distrus capul , ce rost mai are sa mai citeasca dintr.o carte sinistra o vraja ciudata . Daca ele vor fi captive ? Daca a fost o pacaleala ? Insa nu vroia sa o deranjeze pe Adnana . Parea asa de sigura pe ceea ce face si incotro merge , incat , isi daduse seama ca niste cuvinte simple , cu indoiala , nu mergeau sa ii distruga zidul construit pe baza cuvintelor sincere ale oamenilor cu cap de bula . Nu avea nicio sansa , deci , trebuia sa o urmeze ... Dar unde ? Unde mergeau ? Nici nu mai stia pe unde se afla . Avea senzatia ca se pierdusera . Credea ca se aflau intr.un labirint . Simtea ca ameteala o cuprinde din nou si iar .. o lua lesinul .

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
25 Aug 2011, 18:40
Post: #25
Da, Viperina avea mare dreptate in privinta Astropufei. Aceasta era de neclintit, mai ales acum, cand erau stapane peste Fortareata Verzuie, desi nimeni nu stia asta inca. Ceea ce conta era ca ele o stiau si asta le dadea si mai multe puteri si, mai mult curaj in continuarea misiunii. Si tanara Astropufa continua sa-i creada si sa incerce sa-i salveze pe acei..Oameni-Pesti, de Sirenele..Kurd. Era ciudat. Absolut totul. Acum catecva ore se aflau, linistite pe malul lacului si acum....Dar, oare erau ore?! Poate trecusera zile, saptamani, luni. Nu stiau. Si chiar nu le pasa. Deloc. Acum, ca ajunsera, ajunsesera in cea mai importanta camera, ca indeplinisira cu brio o parte din misiune, doar asta conta in acel moment. Dar mai aveau un drum lung inainte, inca. Nici nu atinsesera acea carte.
Paseau, incet, spre "birou". In mijlocul lui era un obiect. De abia cand ajunsera acolo, deslusira ce era. Era chiar cartea! Cartea in care se afla cel mai important lucru pentru Oamenii-Pesti. Cartea aceea era cu adevaratul dusmanul blestemului caci aveau sa-l distruga, sa-l rupa. Pe carte, erau iesite in relief cateva litere. Astropufa le atinse. Probabil nimeni nu le mai atinse de cativa ani, poate sute. Era foarte importanta. Dar nu era pazita. Si asta, pentru ca fetele nu voiau asta, nu voiau sa fie pazite si ele conduceau sirenele. Ele erau la conducere acum.
Ghartas
Vazu Astropufa. Asa se numea cartea.
"Ghartas! Da, am citit despre aceasta carte, mi-o amintesc, da...Era intr-o carte despre lucruri magice ce au disparut. Lucruri foarte importante. Si stiu ca scria acolo ca aceasta carte, Ghartas este una dintre cele mai .. 'puternice'! Adica contine ceva inauntrul ei, ceva foarte puternic. Oare ne va distruge cand o vom deschide? Oare totul a fost o capcana?!" gandi tanara cu voce tare
Dar ea nu credea asta si jurase ca nu se va mai gandi la o capcana. Avea incredere in acei Oameni-Pesti. Dar acum, ca sa-i salveze mai era de facut un lucru. Sa deschida cartea, Ghartas..Si trebuiau sa isi doreasca aceasta, sa isi doreasca mai mult decat orice...

[Image: 223174_306257372815173_183194268_n.jpg]
Find all posts by this user
26 Aug 2011, 01:16
Post: #26
Aruncase o privire asupra acelei carti din mana astropufei . Daca era blestemata ? Daca vor fi amenintate pe viata ? Daca vor muri ? Nici macar Eliza nu stia sa raspunda la acele intrebari . Vroia doar sa fie deschisa si sa duca la capat acel mister . Dar , pentru a nu stia cata oara in acea zi , poate chiar zile , nici macar ea nu era sigura , avea o indoiala ce o rodea pe dinauntru . niciodata nu o bagase in seama ,sau , daca se intamplase acest lucru , o alungase sau cel mai mult , o ignorase . Se simtea foarte ciudat , si credea ca va lesina in scurt timp . Fara sa mai stea pe ganduri , luase o mana de.a Adnanei de pe carte , si deschise carte cu forta . Era usoara ca o pana , ceea ce o uimise . De obicei , cartile cu o astfel de volumitate au o greutate anume . Dar acea carte era .. uimitoare . Ramasese uimita si socata pentru un scurt timp dar isi revenise imediat , spre surprinderea ei . O privise pe Adnana si daduse din cap in semn de afirmare .
"Cla four serra vouscoin amoufer kaorke.." citea ea cu o voce sinistra , groasa si foarte inspaimantatoare.Se simtea ca pluteste , ca nu mai era in contact deloc cu lumea umana . Ca era numai ea si cartea aceea ciudata pe care pusese mana . Vroia .. sa puna stapanire pe toate .
"Haide! Stiu ca vrei! Am vazut in tine , te pricepi la postul de sef . Vei fi in stare sa conduci aceasta lume fara suflet , fara viata . Zi da... "
"Eu , nu stiu , adica .. de ce sa conduc ? Nu sunt potrivita pentru asa ceva ... "

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
26 Aug 2011, 13:15
Post: #27
Astropufa se uita naucita. Nu pricepea. Ce se intampla? Prietena ei avea sa fie sefa Fortaretei Verzui?
"Of..Eliza! Nu! Te rog, sa nu cazi in capcana! Nu pricepi, e doar un truc de-al lor! Sunt sirete. Au pus aceasta capcana pentru a proteja carte. Off..trezeste-te la realitate! Elizaa!"
Astropufa era disperata. Daca Viperina cadea in capcana se ducea absolut totul pe apa sambetei. Nu putea s-o lase, nu putea sa stea acolo si sa priveasca cum prietene ei avea sa se transforme intr-o sirena. Tragea de ea, tragea, dar nimic. Era de neclintit, o stana de piatra.
'Stai putin, ne-am unit fortele, inseamna ca suntem cam una si aceeasi. Telepatie! Asta e. Voi incerca sa-i transmit gandurile mele'
Astropufa inchise ochii si se concentra. Ca intotdeauna, era in aer, de data aceasta cu prietena ei. Reusise. Inchise din ochii, iar apoi ii deschise. Se aflau pe "podea", in fata misterioasei carti. Oare ce taine ascundea printre filele ei ingalbenite de vreme?
[Image: main.php?g2_view=core.DownloadItem&g2_it...alNumber=2]
De data aceasta, Adnana o atinse. Nu i se intampla nimic. Probabil cartea avea doar o singura capcana, o capcana extrem de periculoasa. Rasfoia incontinuu filele cartii.
Vraji periculoase, Cele mai puternice vraji, Blesteme, Incantatii, Farmece, Blestemul Kurd...Blestemul Kurd! Asta era! Erau aproape, aveau in fata ochilor toate instructiunile, absolut totul. Acum, era si timpul probei practice. Trebuiau sa iasa cu Cartea Ghartas afara din Fortareata, la Oamenii-Pesti. Erau si pasaje scrise intr-o altfel de limba, una foarte ciudata. Oamenii-Pesti stiau cu siguranta sa traduca absolut totul. Inchisera cartea, si iesira din cladire. Se aflau din nou pe strazile alea intunecoase si murdare, dar de data aceasta se smteau implinite, increzatoare. Detineau controlul, aveau cartea..Oare le mai putea sta ceva sau cineva in cale?!

[Image: 223174_306257372815173_183194268_n.jpg]
Find all posts by this user
29 Aug 2011, 13:04
Post: #28
Nu stia ce sa mai faca ? Sa zica da sau nu ? Auzea clar gandurile Adnanei si vroia sa se indrepte spre ele dar nu reusea . Simtea ca ajunsese din nou in aer dar acele tipete ale cartii inca se mai auzeau in capul ei . Si.l scuturase puternic incercand sa scape de ele , dar la un moment dat reusise . Privise in jurul ei , era din nou in acelasi birou . Adnana avea cartea in mana si pregatita sa plece . "Hmm , fara mine ? " Din privirea ei intelese ca terminasera , urmau sa plece din acea cladire . Dar cum ? Zarise o usa , dar nu cea pe care intrasera , ci alta . Nu ii pasa , se apropiase de ea si vru sa se impinga pe ea cand ..
"Incuiata ! Ce facem de acum ? " intrebase ea .
Isi dusese mana la fata , batand usor barbia cu buricile degetelor , stand putin pe ganduri . In scurt timp ii venise o idee . Cum de nu ii venise pana atunci in cap ? Lovise tare usa cu un picior , aceasta trantindu.se si facandu.se tandari . Minunat ! Aveau cale libera . Trecuse pragul , iar in fata ei se afla un coridor ciudat , care nu avea tavan si culmea ...
"Hopa ! Cred ca pe aici va trebui sa zburam . Nu este podea . "

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
29 Aug 2011, 15:24
Post: #29
Un tunel..un coridor..intunecat. Intuneric, intuneric, intuneric, dar la capatul lui se vedea lumina. Oare o tora? Oare un om? Oare o sirena? Oare ce era?!
Viperina si constata uimita ceva.
"Hopa ! Cred ca pe aici va trebui sa zburam . Nu este podea ."
Un coridor, fara podea, fara tavan..Cum puteai sa inaintezi?
Fetele nici macar nu mai avura timp sa se gandeasca. Cadeau, cadeau, nici macar nu stiau unde cadeau.
Dupa cative minute, aterizara, cazura pe ceva, destul de moale. Erau alge, alge, o gramada de alge. Dupa ce s-au ridicat in picioare, fetele si-au continuat drumul, inainte, catre lumina aceea ce le dadea fiori de la sfarsit. Pe Astropufa insa o mai batea un gand nemilor.
'Cine ne-a impins?' se tot intreba Adnana, negasind niciodata un raspuns si neputand sa-si scoata aceasta intrebare dusmanoasa din cap
Mergeau, mergeau in liniste. Deodata, Astropufei ii cazu ceva in cap
"Aaaa!" striga aceasta, soptind in acelasi timp "Lumos!"
Lumina se raspandi usor in jurul lor si reusira sa vada ce ii cazu astropufei in cap. Era..era..un schelet! Cel putin mana lui era!
Vazand scena oribila, fetele o luara la fuga cat le tineau picioarele. Se oprira de abia atunci cand ajunsera la lumina, la sfarsitul coridorului...Si acolo, la lumina tortei, deslusira un corp..Era..era..un Om-Peste! Fetele ramasera masca. Era un tunel de la Fortareata pana la Oamenii-Pesti si ele il descoperisera..
Oare ce surprize le mai pregatea viitorul?!


[Image: 223174_306257372815173_183194268_n.jpg]
Find all posts by this user
29 Aug 2011, 16:32
Post: #30
Avea senzatia ca era urmarita , ca urma sa fie omorata intr.un timp foarte scurt . Oare de ce ? De ce i se intampla asta ? Si totusi , ii trecuse acea senzatie . Privise in jur inspaimantata , a inceput sa recunoasca , dupa un loc , in care , daca urma sa se intample ceva , sa se bage acolo . Olala! Ce a ajuns ?? Sa se ascunda de persoane ? A innebunit ? Nici ea nu stia . Credea ca cineva pusese stapanire pe trupul ei sau mai degraba .. pe sufletul ei . Il urmase pe acel om-peste , cap de bula , cu mii ded ganduri in cap . Toate facand.o pe Eliza sa fie nelinistita . Dorea sa scape din acel loc care o teroriza . Vroia lumina! Vroia .. padurea ei . Brusc , privise drept inainte , absenta , la o lumina argintie ce te facea sa orbesti , insa ea nu era constienta de asta . Inainta tot mai mult , incapabila sa se opreasca .
"Opreste.te! " tipase omul-in-cap-de-bula dupa ea , insa ea nu il auzise . Doar un sunet strident ce o gadilase la creier , nimic mai mult .

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
Thread Closed