Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ Shine bright like a diamond

**Klaus Lovel** · 02 Dec 2012, 20:06

O privi pe tanara pret de cateva secunde fix, ii se parea ca ascunde ceva. Insa nu avea sa intre in detalii, nu il interesau detaliile catusi de putin. Chiar daca detaliile cand venea vorba de afacerile lui erau importante, inafara lor nu prea le dadea importanta. Zambetul ii se largi in semn de prietenie si spuse:
-Oh da, daca e vorba despre acel Kurt, as prefera sa nu mentionezi de el. Nu-mi place tipul, nici nu il voi placea vreodata. Insa daca gresesc...sau las-o balta, nu mai conteaza. Murmura el dand usor absent din umeri si pufni scurt cand auzi ultima fraza, era adevarata. Nu semanau la aspectul fizic mai deloc, Klaus luase trasaturile tatalui lui iar Agnes ale mamei, iar el era multumit ca nu mostenise nimic de la mama lui. O considera moarta, chiar daca era in viata, pentru el ambii parinti erau morti, chiar daca in realitate doar tatal lui. El nu era foarte atasat de parintii lui, niciodata nu fusese fiind mai rece de felul lui. Nu se atasa nici de persoane, preferand in marea parte a timpului sa stea singur si sa-si vada de treaba. Exista insa o persoana care era singura la care tinea cu adevarat, Agnes. Insa nimeni nu zicea ca nu se putea indragosti, iar..iar atunci probabil avea sa mai lase din "Raceala".
-Ei, acum o sa-l retii..sau cel putin sper sa-l retii pe Klaus. Apropo, cum ai ajuns aici daca ai cazut..pe scari?! Si cum de nu e nimeni langa tine la ora asta, deobicei asistentele patruleaza...pe aici pe acolo.

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 20:23

Nina încercă să-şi păstreze expresia cât mai indiferentă şi politicoasă când auzi numele lui Kurt. Însă un licăr de ură îi ajunse îi atinse albastrul ochilor pentru câteva secunde.
Îşi lăsă pleoapele în jos, inspirând adânc, controlându-se, apoi deschise ochii, cu expresia indiferentă de dinainte pregătită. Însă faţa lui Klaus îi smulse un zâmbet. Atât de surprinzător, atât de sălbatic fu acel zâmbet încât pieri imediat şi Nina aproape că-şi dusese mâna la gură, uimită.

- Hmph, făcu ea, încruntându-se. M-a găsit cineva... parcă.
Oferi un zâmbet apologetic. Nu mai avea alte informaţii. Asta era ciudat...
Se hotărî să lase subiectul pe mai târziu (din nou), deşi ceva o deranja acut. Să nu-şi amintească ce i se întâmplase nu prea era ceva caracteristic ei. În plus, avea destui duşmani care ar fii vrut să o omoare şi apoi să-i insereze amintiri false.

- Ceva chiar nu e în regulă aici, se încruntă Nina, uitându-se după vreo asistentă. În mod normal, aşa cum spusese şi Klaus, locul trebuia să fie plin de doctori şi asistente nervoase. Unde naiba e toată lumea?

- Klaus, spuse Nina, şocul recunoaşterii schimbându-i trăsăturile. Trebuie să ieşim de aici. Acum.

**Klaus Lovel** · 02 Dec 2012, 20:33

Observa expresia fetei ciudata, cel putin ca si cum ar mai fi avut umpic si ar fi explodat ca un vulcan. Insa nu zise nimica, poate subiectul asta o deranja asa ca din nou il lasa balta, nu voia sa fie nesimtit sau bagacios. Nu era genul, nu suporta persoanele care se bagau in chestiile intime si mai ales curiosii, de aceea el era mai singuratic si isi rezolva problemele singur, fara ajutorul nimanui. Isi arcui ambele sprancene cand tanara scoase un "hmph" si deja isi imagina desenele care le vedea cand era mic, la televizorul Incuiatilor.

Insa isi scutura rapid capul pentru a reveni la realitate si se ridica in capul picioarele cand auzi numele lui, apoi imediat isi dadu seama ca ceva nu era bine, cel putin cand ii rostea numele nu era. Isi intoarse privirea intr-o parte observand o umbra cum trece pe langa usa, asa ca se intoarse inapoi spre tanara, zicand:
- Stai aici, sa nu indraznesti sa te ridici. Acopera-te, sunt sigur ca cineva e pe aici. Spuse el serios, chiar nu voia ca ea sa pateasca ceva, asa ca o lua usor la pas stigand lumina facandu-se bezna totala, insa simturile lui ii spuneau ca dupa colt era cineva, asa ca se dusese pana la usa, se puse in spatele ei asteptand ca acel cineva sa intre in incapere, zis si facut. Pasii se auzira imediat, o silueta inalta si destul de mare intra in incapere, cu siguranta nu era o persoana care le voia binele. Acel tip se intoarse observandu-l pe Klaus, insa prea incet caci se trezi din partea baiatului cu un pumn in fata destul de zdravan si pica jos, lat.
-Grozav, spuse el si il prinse de picioare tragandu-l afara din camera si lasandu-l pe scari. Se intoarse in incapere, aprinse lumina si inchise usa bine, apoi se intoarse zicand:
- Iesim pe geam, alta solutie nu e. Si trebuie cat mai repede, altfel..se intoarce. O lua spre tanara ajutand-o sa se ridice de acolo.

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 20:48

Nu-i plăcea să fie prinţesa protejată, dar bine fie, cu două coaste rupte, o cusătură ce se putea desface în orice moment, o vânătaie musculară la braţul stâng ce îl făcea inutil, şi multe multe zgârieturi şi vânătăi, poate că n-ar fii o idee genială să facă pe Nina-spioana în momentul ăsta. Se acoperi cu pătura, gândindu-se că s-ar putea preface că e un cadavru la o adică şi nu şi-o dădu jos decât atunci când văzu că lumina se aprinse din nou.

Aprecie ajutorul lui Klaus pentru a se da jos din pat, însă nu era timp pentru gentileţe şi grijă. Nina fu în picioare cât de repede putu, ignorând durerile ce contrastau în intensitate şi îndreptându-se spre geam chiar înainte să vorbească Klaus.

Nu era greu, doar erau la parter, aşa că Nina îşi aruncă un picior peste pervaz şi ajunse în aerul rece al nopţii mai repede decât crezuse. Tot timpul acesta se ajutase de mâna puternică şi omniescentă a lui Klaus, fiind recunoscătoare că el era cu ea.
- Greăbeşte-te, şopti Nina, mai mult pentru ea decât pentru Klaus.

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 02 Dec 2012, 20:55 by Klaus Lovel.)

Isi arcui usor sprancenele si isi dadu ochii peste cap. "Femeile, mereu vor sa se de-a mai destepte decat sunt" Isi spuse Klaus mai mult pentru el, caci asa era si sora lui mai mereu. Ea putea face tot si ca deobicei se baga in incurcaturi, insa nu putea spune acelasi lucru si despre Nina. Nu o cunostea inca, insa avea o dorinta aprinsa sa stie mai multe despre ea, deci nu avea sa o judece nici acum si nici atunci. Ajunse in dreptul ferestrei si o opri tragand-o spre el, spunand:

-Daca nu vrei sa-ti mai rupi si alte coaste, te-as sfatui sa ma lasi pe mine primul. Suntem la etajul I si eu sar, apoi tu sari a doua si te prind. Sau cel putin asta era planul lui, zis si facut. Sari peste geam direct jos, pe iarba uda caci se pare ca ploua...nu tare, insa era de ajuns incat sa te ude in cateva minute bune. Isi reveni in echilibru si observa ca mana lui sangera prin pansament, destul de rau insa nu baga de seama. Isi intinse bratele ca sa o prinda pe tanara si tipa:
- Haide, grabeste-te. Ai incredere in mine, spuse el asteptand ca ea sa sara.

**Ivy Thibault** · 02 Dec 2012, 21:06

Nina îşi pierdu echilibrul pentru câteva secunde, însă se redresă repede cu ajutorul lui Klaus. Fu de acord când simţi ameţeala şi greaţa care i-o oferise doar acea incredibila acţiune de a se da jos din pat şi a se urca pe pervaz.
Îi făcu loc şi fu uimită de agilitatea cu care Klaus trecu de cealaltă parte. Abia auzi un mic pufnet când băiatul lovi iarba cu picioarele.

Nina ezită pentru câteva secunde înainte să sară. Lumea i se părea întoarsă cu susul în jos. Nu era ea lidera în orice acţiune? Nu ea venea cu strategia, ea oferea ajutor? Putea să aibă încredere într-un alt lider, despre care nu ştia cât era de priceput?

Nu. Dar nu era oricine. Era Klaus Lovel.
Nina îi auzi încurajarea şoptită a băiatului, însă nu avea nevoie de ea. În următoarea secundă, era în aer. Şi după alta, tot ce auzea era respiraţia accelerată a lui Klaus.

Expiră brusc şi tare când îşi dădu seama că-şi ţinuse respiraţia. Aproape că râse când ezitase să aibă încredere în Klaus. Braţele lui puternice o ţineau atât de sigur şi de uşor în braţe încât Ninei i se părea prostesc să creadă că ar putea fii vreodată în pericol când Klaus era prin jur.

**Klaus Lovel** · 02 Dec 2012, 21:14

Astepta si astepta, ca Nina sa sara odata si sa plece de acolo. Oriunde puteau sa plece, insa doar sa scape de indivizii aceia necunoscuti despre care nu stia nimica. Avea dusmani, deci nu stia daca se aflau pe urmele lui sau pe ale lui Nina. Ea nu parea genul de fata care sa fie urmarita de tot felul de tipi dubiosi, parea linistita insa dupa toata aceasta zdruncitura isi dadu seama ca defapt aparentele inseala, era mult mai puternica decat credea el.

Brusc simti cum in bratele lui ateriza ceva usor, moale, firav care daca strangeai putin mai tare de el decat trebuia..se evapora. Un zambet ii aparu larg pe buze si simti ca respiratia lui devenea accelerata, nu stia daca din cauza durerii sau din cauza ei. Probabil a doua varianta era cea mai potrivita, insa ramase in dubii. Inca o tinea in brate, doar pentru faptul ca ii dadea o stare de liniste si..pentru ca probabil ar fi cazut jos, nu era in cea mai buna stare. Inima ii batea puternic, parca voia sa iasa din piept. Incerca sa-si calmeze bataiile inimii cat de bine putu.

O privi fix in ochii si o atinti cu privirea lui glaciala, spunand:
- Esti bine? Daca da, atunci ar trebui sa ne caram de aici. Spuse el si se intoarse brusc insa se izbi de o silueta, sau mai bine zis doua siluete inalte si destul de mari. Inghiti in sec, zicand:
- Sauu, am mai putea sta putin la discutii? Spuse el insa in secunda urmatoare simti cum mana unuia dintre tipi ii ajunge la gat, aproape luandu-i toata respiratia si izbindu-l de perete.
- Oh, Klaus Lovel in prezenta Ninei sau mai bine zis..Ivy?

**Ivy Thibault** · 03 Dec 2012, 00:02

Klaus o lăsă să se aşeze pe propriile picioare, lucru ce îi dădu stabilitate şi încredere. Se bucura că era din nou stăpână pe ea, gata să fugă.
Însă planurile lor fură distruse imediat. Cum de nu l-am observat?
Era mult prea întuneric pentru a vedea mai mult decât conturul siluetei omului masiv din faţa lor. Însă de auzit, auzea perfect. O izbitură de perete.
- Oh, Klaus Lovel în prezenţa Ninei sau mai bine zis... Ivy?
O altă izbitură. Nina urî cu toată inima scâncetul ce îi ieşi din piept. Pe jumătate speriat, pe jumătate furios.
Auzea clar respiraţia din ce în ce mai grea a lui Klaus, însă Nina nu-şi putea mişca corpul. Simţi cum lacrimi de ură îi curg pe obraji şi lăsă să-i scape un
ţipăt de furie. Făcu un pas spre siluetă.
- Da-i. Drumul, spuse Nina, făcând pauză între cuvinte.
După toată neputinţa ce i-o oferise corpul înainte, acum se simţea arzând de adrenalină. Putea face orice. Auzi ca prin vis râsetul siluetei întunecate.
- Stai liniştită, Ivy. Îi voi da drumul.
Nina nu aşteptă să vadă despre ce era vorba, că sări pe el ca o pisică cu ghearele scoase.
Îi imobiliză mâinile într-o poziţie dureroasă la spate cu agilitatea unei feline.
- Ţi-am spus frumos: dă-i drumul. N-ai vrut, îi mârâi Nina în ureche.

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 03 Dec 2012, 16:01 by Klaus Lovel.)

Il privi pe barbatul din fata lui, avea un sentiment ca il stia de undeva insa nu stia de unde. Figura lui, pe jumatate aratata doar caci cealalta parte era acoperita de gluga neagra, ca deobicei costumatia unor "Atacatori" era neagra din cap pana in picioare. Isi arcui ambele sprancene cand auzi numele "Ivy"...Ivy Ivy Ivy, din nou ii se parea cunoscut. Daca tinea bine minte Agnes ii povestise de o anume Ivy, insa nu daduse detalii despre ea. Pomenise doar vag despre asa zisa Ivy prin nenumaratele ei povestiri de la Hogwarts, incat..Klaus retinuse doar numele, care ii se parea dragut.

Simti doar o izbitura de perete astfel incat la ceafa deja simti sangele cum curge si ii se prelinge pe spate in jos, ura sangele. Niciodata nu ii placuse, insa un lucru era cert: si lui ii placea sa tortureze, sa vada persoanele cum sufera si mai ales cand stia ca erau criminali. Insa acum nu era momentul sa se gandeasca la pasiunile lui, dar brusc observa ca Nina ii sari ca o pisica cu ghearele scoase in spate aproape doborandu-l, insa greutatea barbatului probabil era dubla cat ai ei. Celalalt barbat care era cu cel din fata lor se napusti asupra lui Nina vrand sa o loveasca insa Klaus fusese mai iute de mana si il prinse de guler dandu-i un pumn zdravan in fata si un genunchi direct in stomac, zicand:
- Nu indrazni sa te atingi de ea, Brusc observa ca barbatul celalalt pica jos si continua:
-Nu stiam ca ai abilitati de luptatoare, Nina. Zambi si ii facu cu ochiul apoi o prinse de mana tragand-o in partea opusa lor, nu aveau sa stea pana se trezeau tipii.

**Ivy Thibault** · 03 Dec 2012, 21:48

Nina fu luată prin surprindere de forţa pe care o arătă bărbatul şi mâna lui îi scăpă printre degete, fluturându-se agresiv spre bărbia fetei. Pe care ar fii nimerit-o dacă Klaus nu ar l-ar fii lovit zdravăn în faţă.
Simţi cum bărbatul cedează sub cealaltă mână pe care încă o ţinea strâns în jurul cefei lui. Îi dădu drumul imediat, luând-o la fugă alături de Klaus.

Nina zâmbi la afirmaţia băiatului, deşi era conştientă că el nu avea să vadă asta în întuneric. Avea încredere în Klaus, însă prefera să păstreze încă secret faptul că era spioană. nu era chiar un lucru care se spunea oricui...
Îşi trecu o mână prin păr, simţindu-şi părul moale trecând printre degete, eliberându-i faţa. Nu mai fugeau aşa de tare, doar scăzuseră la o alergare uşoară.

Ochii Ninei se obişnuiseră cu întunericul, iar acum vedea contururile difuze ale unei păduri în apropiere. Aveau nevoie de un adăpost şi ştia că Klaus era rănit. Probabil că îi vâjâia capul în acest moment.
Nina îl conduse pe băiat şi pătrunse în păduricea deasă.

Era şi mai întuneric aici. Nina se strădui să o ia pe poteci mai ferite de plante agăţătoare sau trunchiuri de copaci de care s-ar putea trânti. Pipăi atentă cu mâna liberă în faţa ei şi găsi un copac gros şi zdravăn.
- Ar trebui să ne urcăm aici, spuse Nina, strângându-l de mână pe Klaus pentru a-i da de înţeles că vorbea cu el. Ar trebui să fie mai sigur dacă suntem sus.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo 1 2 Next » //  / Shine bright like a diamond

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ Shine bright like a diamond