Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ Shine bright like a diamond

**Klaus Lovel** · 03 Dec 2012, 22:32

Alerga si alerga si alerga, alaturi de Nina. Asta il incanta, caci durerea de la ceafa si de la mana nu mai contau atata timp cat era intr-o companie buna, placuta, iar tanara era o companie incantatoare. De la alergatul acela cu viteza mare ajunsera la un alergat usor, insa nu stia unde aveau sa mearga, dar se lasa condus de Nina fara sa il mai intereseze unde erau. Insa tanara prinsese viteza si printre acele crengi ale copacilor care erau in toate directiile si poteci destul de...aiurea.

-Lasa putin pasul mai lent, altfel ai sa ramai doar cu bucati din mine. Murmura el in cele din urma si o stranse putin putin de mana ca sa incetineasca pana ajunsera in fata unui copac gros si destul de indesat, incat puteau foarte lejer sa se catere pe el. Dadu aprobator din cap cand Nina spuse sa urce acolo, sigur aveau sa fie feriti de tipi aia doi care ii urmareau, caci era sigur ca inca continuau sa-i caute.
- Haide, urca tu prima si apoi eu. Spuse el dandu-i mana sa o ajute sa urce, caci..chiar daca era priceputa nu era nici ea in starea cea mai buna.

**Ivy Thibault** · 03 Dec 2012, 23:13

Nina îi ascultă sfatul, simţindu-se puţin vinovată că se sprijinea atât de tare pe Klaus. Însă acum că adrenalina se scursese, fata simţea înţepătura din coaste la fel de mult ca şi lichidul cald şi vâscos ce se scurgea din pansamentul deja îmbibat prea tare.
Se hotărî că se va ocupa de toate acestea o dată ajunsă sus.

Urcară destul de mult în înălţime, deşi Nina nu-şi putea da seama cu exactitate datorită întunericului. Înjură încet când se gândi la bagheta ei atât de drăguţă şi comfortabilă care mai mult ca sigur era în mâinile inamicului.
Ajunseră în dreptul unei crengi solide pe care Nina o pipăi mai întâi cu mâna pentru a se asigura că era destul de stabilă.

- Aici, şopti fata, dându-i de înţeles lui Klaus că găsise locul bun pentru a putea sta.
Se trase, făcându-i loc băiatului, deşi nu era nevoie; creanga era destul de mare pentru amândoi. Nina îşi descoperi stomacul, deşi tot ce înţelese era lichidul mai închis la culoare ce se scurgea în jos. Rupse o bucată din tivul pantalonilor şi legă strâns peste rană pentru a opri sângerarea. Se gândi că va ţine pentru ceva timp, făcând un nod zdravăn.

- Lasă-mă să-ţi văd rana, şopti Nina, întinzând mâinile orbeşte spre Klaus. Îi găsi umeri şi se trase mai aproape de el pentru a-i găsi locul apropiat de ceafă unde bănuia că se ascunde rana. Pipăi atentă până dădu de o parte de unde pielea era sfâşiată.

Murmură nişte scuze şi rupse tivul de la celălalt picior al pantalonului. Încercă să lucreze cât mai fin, însă era sigură că fără anestezic, durerea probabil era mult prea mare. Legă faţa improvizată strâns, sperând să ţină până urmau să iasă din chestia asta.

- Asta e tot ce pot să fac fără baghetă sau medicamente, se scuză Nina, luându-şi mâinile de pe umerii lui.

**Klaus Lovel** · 03 Dec 2012, 23:22

Urca si urca pana intr-un final ajunsera pe o creanga stabila si groasa, care sigur nu avea sa se rupa cu cei doi. Simtea durerea de la ceafa tot mai intensa si la fel si cea de la umar, cat si-ar fi dorit acuma sa fie acasa la conac cu o cana de ciocolata calda alba in mana si sa stea sa citeasca. Insa astea erau vise, caci mai aveau mult de stat acolo ca sa nu fie gasiti, iar bagheta lui era pierduta pe la idiotii aia doi, care ...cine stie pe unde erau. Rasufla sacadat, isi simtea bataile inimii cum deveneau tot mai dese si parca voiau sa iese din piept.

Isi opri respiratia cateva secunde, apoi incerca sa se linisteasca. O lasa pe Nina sa se aseze confortabila si unde voia si apoi se puse langa ea lasandu-si picioarele sa se balangane in jos, exact ca un copil mic. Aproba din cap si o lasa pe tanara sa ii vada rana, insa injura printre dinti cand simti din nou o durere surda, ca si cum 20 de oase ii s-ar rupe in corp, ar fi preferat aia decat rana asta adanca. Intunericul era in avantajul lui, putea sa o priveasca pe Nina si fara sa o vada in intregime, fara ca ea sa-si de-a seama..putea sa se simta bine in compania ei si fara ca ea sa afle asta, oricum ii era indiferent daca afla sau nu. In semn de multumire ca il ajutase cu rana se apleca usor spre obrazul ei incalzit din cauza alergaturi si o saruta usor simtind parfumul ei, insa se retrase la fel de elegant cum se apropiase, zicand:
-Nu stiu ce m-as fi facut fara tine. Spuse el zambind larg.

O lasa sa stranga rana cat de bine putu pentru a opri sangerarea si apoi puse mana in buzunar, mai avea un set de pansamente la el numai bune pentru Nina. Isi intoarse privirea catre ea, zicand:
- Sunt sigur ca pansamentul tau e deja imbibat de sange pana la limita, mai am in buzunar inca un pansament..deci il putem schimba si indicat ar fi sa-l schimbam..daca ma lasi.. O privi drept in ochi asteptand un raspuns, ca apoi daca il lasa..sa-i schimbe pansamentul caci rana ei era destul de mare.

**Ivy Thibault** · 05 Dec 2012, 20:17

Nina aproape că roşi atunci când Klaus o sărută pe obraz. Era un gest mic şi aproape neînsemnat, cum se făcea prin clasa a treia, însă Nina se simţea puţin prea entuziasmată. Imediat ce-şi dădu seama de asta, se încruntă şi deveni brusc dezotientată. Se pare că acum era în perioada în care se ataşa de oricine îi arăta puţină atenţie. Însă nu aşa era şi până acum? Şi erau cam puţini oameni care îi arătau simpatie.

O împunsătură dureroasă o făcu să-şi revină din visare şi încuviinţă din cap. Îi trebui câteva secunde pentru a-şi da seama că Klaus nu avea cum să o vadă în întuneric.
- Ok, şopti ea şi îşi ridică bluza, dezlipind pansamentul vechi.

**Klaus Lovel** · 06 Dec 2012, 10:41

Un zambet larg ii aparu pe buze simtind nelinistea lui Nina, insa nu spuse nimica. Probabil acuma si el era agitat si inima ii batea puternic, sigur avea doua motive: Nina si faptul ca statea agatat acolo ca o maimuta ca sa fuga de idioti aia doi. Isi dadu ochii peste cap insa se intoarse rapid spre tanara cand auzi ca il lasa sa o bandajeze, ii desfacu bandajul vechi si observa ca rana se mai inchise, chiar daca era intuneric bezna. Lua celalat pansament si cu cea mai mare grija il infasura in jurul taliei pentru a opri sangerarea, dar nu-l stranse tare pentru ca pielea sa poata respira.

- Esti..aproape gata. Spuse el in cele din urma si ii trase usor bluza in jos cand termina treaba. Esti la Hogwarts? Se trezi el zicand fara sa aiba vreo logica sau legatura ce intreba, insa trebuiau sa destinda putin atmosfera altfel ar fi simtit ca se sufoca. Nu aveau sa mai stea mult acolo caci el simtea ca moare pe crengile alea, aveau sa mearga undeva unde isi puteau curata amandoi ranile..undeva aproape.

**Ivy Thibault** · 06 Dec 2012, 20:27

Nina murmură un mic "Mulţumesc", simţindu pansamentul uşor şi curat pe piele. Avea nevoie de un loc unde să poată să fie îngrijită cum trebuie, însă asta necesita o baghetă cel puţin. Ceea ce ea nu avea. Oftă, urând acea neputinţă, mulţumindu-se doar să stea cu urechile ciulite pentru orice semn că atacatorii aveau să se întoarcă.

Pentru prima oară în acea seară o năpădi cea mai importantă întrebare: cine era tipul ăla? Ce voia el de la ea şi de ce o atacă tocmai acum? De unde o cunoaşte şi ce treburi ciudate avea de împărtăşit cu familia Thibault? Lucrurile erau puţin cam în ceaţă, iar Nina era puţin preocupată pe moment să se menţină în viaţă, însă întrebările aceste i se infiltrau în creier şi nu o lăsau în pace.

Îşi trecu mâna prin păr frustrată, ascultând în continuare după zgomote ce ar fii putut să îl dea de gol pe misteriosul atacator.
Auzi întrebarea lui Klaus care o făcu să tresare brusc şi să foşnească câteva frunze. Se hotărî să fie mai atentă pe viitor. Ascunzătoarea asta era prea bună ca să se lase descoperită.

- Am fost. Am terminat acum trei ani, însă m-am întors la castel cu scop... informativ. E plăcut să fiu elevă din nou, spuse Nina.
Era puţin ciudat să fii la şcoală la douăzeci şi unu de ani, mai ales după toate lucrurile petrecute în viaţa fetei în ultimi trei.

**Klaus Lovel** · 06 Dec 2012, 20:44

O asculta cu atentie pe Nina si dadu aprobator din cap, deci tanara nu era minor..ceea ce era linistitor pentru el. Privi in sus, nu era luna plina insa chiar daca doar jumatate din luna era pe cer puteai vedea chipul celuilalt de langa tine, nu foarte bine insa incat sa-l recunosti se vedea. Inghiti in sec, isi duse mana la ceafa si apoi o readuse in fata, freca degetul aratator de cel mare si simti un lichid, sigur era sange iar daca avea sa mai stea acolo probabil in cateva ore...se scurgea tot sangele din el.

Isi indrepta privirea catre Nina, spunand:
-Si eu am terminat de cativa ani, am fost sortat la Viperini, exact unde ma asteptam. Sau cel putin unde voiam, sora mea e la ODS, ceea ce mamei nu i-a convenit deoarece ambii parinti au fost la ODS, iar eu..am ajuns la Viperini. Insa niciodata nu m-a interesat parerea ei, e ca si moarta pentru mine...insa, nu prea conteaza. Spuse el in cele din urma dandu-si seama ca probabil prea adancise povestea si nu voia, cel putin de ce sa...o impovareze si pe ea cu povestile lui de familie aiurea? Caci asa si era, singura persoana are nu il dezamagise niciodata fusese Agnes, iar pe deoparte si tatal lui...insa acum murise, asa ca singura ruda pentru el mai era sora lui..atat. Isi muta privirea in alta parte stand sprijinit cu coatele de genunchi.

**Ivy Thibault** · 06 Dec 2012, 21:10

Nina se încruntă. Trecutul lui Klaus părea puţin zbuciumat. Ninei nu-i plăcea să se bage în drame de familie, pentru că nu-i plăceau dramele de familie în sine. Trecuse prin destule pentru a se sătura total de ele.
- Cel puţin tu ai avut o mamă, spuse fata încet, înainte de a se putea opri.

Făcu o mică pauză, întrebându-se dacă ar trebui să continue. Nu voia să vadă privirea pline de milă şi compătimire atât de familiară ei şi în ochii lui Klaus. Nu avea nevoie nici de milă şi nici de compătimire. Tot ce voia ea era înţelegere.
- Eu am trăit într-un orfelinat, până la Hogwarts. De fapt, mi-am găsit sora doar acum câţiva ani...

**Klaus Lovel** · 06 Dec 2012, 21:19

Isi arcui ambele sprancene si se incrunta cand o auzi pe Nina. La ce bun sa ai o mama cand defapt ea era motivul pentru care tatal ei murise, sau cel putin nici macar nu avusese demnitatea de a aparea la inmormantarea lui, toate cheltuielile fusesera suportate de Klaus. Insa nu il deranjase, tinuse mult la tatal lui si macar asta merita, caci el fusese singura persoana care crezuse in el.
-Mai bine fara decat cu o mama cu un caracter delasator. Spuse el in cele din urma, nu ii arata mila tinerei deoarece..nici el nu suporta persoanele care incepeau sa te guguleasca si sa iti inspire mila.

-Important e ca v-ati regasit si acum sunteti o familie. Spuse el in cele din urma zambindu-i, trebuia sa schimbe subiectul caci nu voia sa devina amandoi melancolici acuma. Auzi brusc cateva bubuituri si isi intoarse privirea in jos observand barbatii aceia care se uitau in stanga si in dreapta, se ruga doar sa nu se uite in sus. Ii facu semn Ninei sa taca, sa nu scoata niciun sunet si ii arata in jos ca se aflau barbatii. O trase usor ca sa stea in picioare pe creanga insa isi scapa piciorul si se auzi din nou un zgomot facand barbatii sa se uite in sus, insa Klaus fusese mai rapid si o trase pe tanara in cealalta parte a copacului tinand-o lipita de trunchiul acestuia, iar el stand tot asa lipita de el, altfel ar fi fost vazuti.

**Ivy Thibault** · (This post was last modified: 08 Dec 2012, 21:38 by Ivy Thibault.)

Nina încuviinţă din cap la spusele lui Klaus. Avea dreptate, asta era cel mai important în cele din urmă. Însă mai erau multe lucruri prin care trebuise să treacă ca să ajungă la final.
Îşi trecu mâna încet prin păr, şi fu surprinsă să simtă braţul lui Klaus prinzând-o brusc de după talie şi ridicând-o repede, lipind-o de pieptul lui.

Ninei i se tăie răsuflarea, înţelegând exact ce însemna asta.
Erau acolo. Vânându-i pe Nina şi Klaus.
Fetei i se ridică părul de pe mâini şi simţi cum o străbate un întreg fior pe şira spinării.
Auzise şi ea mica scăpare a lui Klaus, iar acum stătea cât mai lipită de el, ţinându-şi respiraţia.
Te rog nu te uita în sus, nu te uita în sus.

Auzi voci la baza copacului, însă nu desluşi niciun cuvânt din ceea ce spuseseră. Începură să o străbată mici fiori de frică. Dacă urcă după ei? Unde ar putea fugi? Ce stupid din partea ei să se ascundă chiar aici, de unde nu poate să fugă nicicum dacă e prinsă.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo 1 2 Next » //  / Shine bright like a diamond

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo
1 2 Next »
/ Shine bright like a diamond