Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ shouldn't be a good in goodbye...

Poate ca era mult prea devreme pentru o plimbare in mijlocul padurii, insa oricum avusese din nou parte de o insomnie toata noaptea. Iar acum, plimbandu-se prin padure, credea ca avea sa oboseasca si avea in sfarsit sa-i fie somn. Ura oricum cand nu avea somn, mai ales ca somnul era unul din lucrurile sale preferate, pentru care ar fi renuntat aproape la orice.
Se plictisi insa rapid, lucru care il facu sa se opreasca la un moment dat si sa propteasca de un trunchi de copac destul de puternic. Avea chef sa fumeze vreo tigare, mai ales ca trecuse ceva timp de cand nu mai pusese gura pe asa ceva, insa avea minunatul noroc sa isi lase pachetul acasa.
"Minunat!", isi spuse acesta in gand, dandu-si ochii peste cap.
Se lasa usor de-a lungul copacului in jos, asta pana cand ajunse sa stea jos. Isi indoi usor genunchii, insa nu foarte mult, apoi isi inchise ochii, lasandu-si capul pe spate, in asa fel inca acum sa stea cu capul lipit de copac.

• O voce domoală, dar totuşi rece îi sopti numele şatenei. Isseult deschise ochii, şi privi în gol tavanul. Inima îi bubuia cu putere în piept, iar broboane de sudoare îi acopereau chipul. Un alt coşmar. În ultimul timp, erau tot mai dese şi mai înfricoşătoare. Se ridică, rămânând pe marginea patului şi îl privi pe Ra, ce dormea liniştit lângă fereastra deschisă. Îşi dădu părul pe spate, lăsându-şi câteva clipe, palma pe ceafa udă.
  -Şi te mai întreabă lumea de ce arăţi ca un zombie, murmură înainte de a se ridica. Era atât de obişnuită ca toţi colegii de la Minister să o întrebe ce se întâmplase de arăta aşa, încât i se acrise.
  
  Privi câteva clipe pe fereastră, analizând Peştera lui Godric. O linişte mormântală îmbrăţişase locul, iar lucrul acesta îi dădea fiori chiar şi ei. Era ca liniştea dinaintea furtunii, deşi nu era atât de sigură că s-ar întâmpla ceva neprevăzut în acel moment. Îşi trase mai bine tricoul lung pe coapse, de altfel şi singura piesă de vestimentaţie. Trase aer în piept şi se hotărî să iasă, să plece din conac. Oricum şanse de aş relua somnul nu mai erau, aşa că nu vedea rostul de a rămâne între patru pereţi. Îşi trase pe ea o pereche de blugi şi un tricou alb cu steagul Londrei, apoi, după ce-şi luă botinele, îşi prinse părul într-o coadă şi ieşi din cameră, coborând scările. Se opri în loc şi imediat mintea ei se gândi la Pădurea lui Dean. De când nu mai gusese acolo? De multă vreme. Îşi scoase bagheta şi nu se mai obosi să rostească ceva, căci dispăru imediat.
  
  Clipi de mai multe ori când trupul i se materializă în mijlocul pădurii. Cu o vocea domoală rosti Lumos, iar copacii din jur fură luminaţi. Umbrele aruncate de aceştia, dansau în jurul şatenei, când aceasta păşea. Nu o interesa asta. Era ceva normal. Îşi scoase o ţigare, apoi începu să-şi pipăie buzunarele blugilor în căutarea brichetei. Lipsea. Pufni enervată şi se folosi de baghetă pentru a aprinse ţigare. Trase odată şi se opri câteva clipe, urmărind cum fumul se pierdea rapid în zare. Continuă să păşească încet, fredonând totodată o melodie veche, ce-i veni pe moment.