Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

« Previous 1 2

/ Silence ... or maybe not

Just Roselyn and Sayoko

O liniste deplina se aseza in jurul soimitei. Cand ajunse ea aici? Chiar asa de aeriana devenise incat sa uite ce avea de facut? Nu. Nu se putea. Daca se afla acolo, cu siguranta ca exista si un motiv. Dar care era acela?

Arunca o privire asupra ceasului de la mana. Ora 7:42 pm, isi spuse blondina in gand Un vant puternic o determina sa faca un pas in spate si sa isi inchida ochii. Simtea o prezenta stranie. Chiar foarte ciudata si malefica. Nu. Nu era doar una si cu siguranta nu erau mai pun de 5. Scutura din cap ca sa isi alunge stupidul gand din cap si incepu sa merarga pe alea plina de frunze uscate. Privi fugitiv de jur imprejurul ei dar nu vazu nimic care sa o seperie. Verifica daca are bagheta. Era liniste. Mult prea liniste pentru o asemenea tensiune care se afla in aerul acela rece

Sayoko urmărea fata fără niciun zgomot. Ştia că i se simţea prezenţa, dar şi ea simţea altele. Vreo cinci. Era sigură că erau nişte vechi cunoştinţe, măcar două din cele cinci persoane, dar nu reacţionă. Era o acţiune ilogică să cutreieri străzile rău famate, ca aceea, de capul tău, la ore la la care dă să se întunece, dar ea avea un interes anume în favoarea căruia să afla acolo. Însă de când zărise fata aceea, se abătuse mult de la ruta ei prestabilită, deşi nu ştia de ce. Şi apoi, apăruseră şi persoanele alea cu prezenţă stranie, care sigur nu o căutau pe ea şi nu putea să plece, căci se putea ca şoimeanca - Sayo putea jura că şi cealaltă era şoimeancă - să fie în pericol.

Vantul incepu sa se inteteasca iar norii negrii sa se adune tot mai multi deasupra locului in care se aflau. In jurul soimitei aparura 3 devoratori ai mortii, ceilalti 3 ascunzandu-se undeva prin apropriere. Pelerinele lor negre si largi flururau in bataia puternica a vantului iar mastile le ascundeau ca intotdeauna identitalile reale. Toti e erau ceva mai mare fara de blondina asa ca fata isi scoase bagheta. Nu vei avea nevoie de acel lucru daca nu te impotrivesti si vei veni cu noi. Spuse cel din fata Rosei intinzand mana catre ea. Mai bine ne-o dai ca sa nu patesti ceva continua acesta.

"Soude mo nai... Watashitachi o shirundanai yo... Ah, dar n-am bagheta...."

Asta era. Trebuia să acţioneze cât de repede. Atunci, rămânea o singură variantă. Scoase cele patru Shurikenuri din dotare şi cu ele, odată ce identifică locul unde diferenţa de tensiune provocată de baghete era cea mai mare şi deci, unde se aflau baghetele celor trei, îi lăsă pe Devoratori fără prisma prin care să-şi canalizeze magia. Apoi scoase din tălpile sandalelor pumnalele şi, cu sânge rece, îi ucise pe toţi.

"Nu e demn de mine..."

Interesant pentru ea era că mai putea simţi trei prezenţe, sigur tot Devoratori, deci de ce nu săriseră să-şi apere camarazii? Bineînţeles, pentru că nu aveau onoare... Hmh. Vorbea ea, care înjunghiase trei fiinţe umane. O privi fix pe Şoimeanca cealaltă.

-Fugi.

Asemenea unei umbre, blondinaa ii privi pe Devoratorii prezenti pe alee cum cad fara viata pe suprafara rece de piatra. O fata. Era incredibil de rapida incat indivizii nu avura timp sa se apere. Analizand-o mai atent isi dadu seama ca are trasaturi japoneze. Un zambet malefic si satisfacut ii aparu pe buze.

Supefy tipa Rose. Vraja zbura peste umarul asiaticei impietrind un alt devorator care sarise asupra lor. Statuse ascuns pe undeva, cel mai probabil pe o creanga a unui copac din apropiere. Nu te las aici spuse Rose sigura pe ea.

-Ai o ţintă bunişoară, zâmbi şatena, apoi auzindu-i replica: Nu ştiu ce te face să crezi că aş rămâne aici... şi pentru sine: "Iniţial, am avut un motiv, dar nu e suficient de important ca să-mi risc integritatea fizică."

Împinse pumnalele înapoi în sandale, recuperă cele trei Shurikenuri - cu al patrulea ratase ţinta şi nu avea timp să-l caute - şi o privi cu subânţeles pe blondă. Mai erau doi acolo şi de asta nu era deloc un moment bun de stat de vorbă.

-Dacă vrei explicaţii, cere-mi-le altă dată, spuse. "De parcă o să ţi le şi dau..."

Apoi, asigurându-se că cealaltă nu rămâne în urmă, Sayoko începu să alerge mai repede ca niciodată. Dar nu de frică. O lua ca pe un "moment de logică", aşa cum spunea Sayuri, prietena ei de acasă, atunci când fără să aibă emoţii de vreun fel, ele trebuiau să ia decizia corectă, sau, mă rog, pe cea mai eficientă în vederea atingerii scopului prestabilit, şi să execute operaţiunile necesare, la rece.

O urma pe fata sa sa mai comenteze. Stia ca devoratorii lasati in pace erau pe urmele lor si cu siguranta chemasera intariri dar nu avea acum timp sa se concentreze pentru as da seama cat de multi erau pe urmele lor.

Din cand in cand, blonda se mai uita in spate in caz ca erau urmarite. Tks... Normal ca suntem urmarite isi spuse fata in gand. Mereu fusese de parere ca a privi in spate insemnau numai belele... si la propriu si la figurat. Unde mergem acum? o intreba Rose intr-un final.

-La şcoală, spuse ea, tare, cât să audă şi prietena ei din Danemarca.

Spera că simţul logicii cu care erau binecuvântaţi toţi colegii ei, sau, cel puţin, care se voia o dominantă a membrilor Casei, avea să-i şoptească blondei că tocmai acolo NU se duceau. Se lăsă ajunsă de ea, astfel încât să-i poată şopti că, deşi nu cunoaşte bine Hangletonul, ştia că e un portal pe acolo pe undeva. Desigur, îi explică, aveau de mers - fugit - mult, până într-un loc unde fusese cândva o pădure şi unde acum nu mai era decât un rest de copac trăsnit de fulger. De-acolo, aveau să mai facă o escală sau două, până-i pierdeau pe Devoratori. Bineînţeles, asta însemna, în primă fază, ieşirea în câmp deschis - coti într-un echilibru precar pe o alee lăturalnică - ceea ce era o nebunie pentru două vrăjitoare, dintre care numai una avea baghetă. Ah, desigur, ea putea face vrăji şi fără, dar nu funcţionau mai deloc sub presiune. Abilitatea asta era încă în curs de dezvoltare şi mergea suficient cât să salveze pe cineva dintr-o belea doar din an în paşti, iar ea nu se simţea ca şi cum ar fi mers bine chiar atunci. Deci rămâneau doar armele. Avea trei Shurikenuri, două pumnale şi un cuţit Kunai. Aşadar, trei din şase arme presupuneau să te apropii de adversar... Oh...

O Asculta cu atentie. Abia mai putea sa respire cand o prinse din urma. Nu se poate. Este mult prea departe si am putea sa fim prinse pana sa atingem un portal. Trebuie sa gasim o ascunzatoare pe aici pe undeva si sa facem un plan de scapare. Tin minte ca era o pestera pe aici prin apropriere numit Inima Diavolului! Propuse soimita. Ciudat nume pentru un loc oarecum protector.

Un Devorator se prinse din urma. Le ajunse si el deja? Petrificus Totalus[/i] spuse Rose invartinsu-se brusc spre el. Vraja il arunca pe devorator la cel putin 6 metrii in spate.

-Vorbesc din experienţă. Un loc strâmt când eşti atacat e o idei rea de tot. Nu te supăra, dar dacă este cineva rescunoscut majoritar pe plan mondial ca fiind inventiv peste măsură şi cu - subliniez - spirit practic, odată ce fiecare îşi depăşeşte naţionalismul, acela e japonezul. Dar am o soluţie şi ca să nu fim expuse.

Pierdea aer şi energie vorbind, dar nu avea ce face. Luă cuţitul Kunai şi o prinse pe Rose de încheietură, făcându-i o tăietură mică pe podul palmei. Luă picătura de sânge de pe lamă pe degetul arătător şi făcu un semn cu mâna. În clipa imediat următoare, cele două erau înconjurate de zece şoimence blonde şi zece asiatice şatene.

-Acum, dacă vrei, mergem şi în Inima Diavolului ăstuia al tău, dar îţi spun clar că se numeşte aşa cu un motiv, deci eu prefer să nu mă duc acolo.

În timp ce ele fugeau în aceeaşi direcţie, cele 20 de iluzii, grupate câte două, se împrăştiau care-ncotro.