Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

« Previous 1 2

/ Silent night

"Sa negociem despre ce?" am intrebat eu razand.
"Tu ridici blestemul si eu nu-i spun fetei ce esti nu ii spun ce ai facut si nu ii spun de ce esti in stare." spuse Porrin zambindu-mi.
M-am uitat la el ridicand o spranceana apoi la Elizabeth care nu mai stia ce sa spuna sau daca ar trebui sa spuna ceva. Nu-mi pasa daca ii spunea ca sunt o Devoratoare a Mortii, nu-mi pasa daca ii spunea cati oameni am omorat sau cati oameni am torturat iar daca Porrin ii spunea tot ei ii facea rau nu mie pentru ca daca avea sa spuna un cuvant inima ei sfarsea pe fundul lacului.
"Spune-i Porrin. Nu-mi pasa iar daca tu ai sa spui ceva din auzi si vezi aici mori ai inteles?" am spus eu cu bagheta indreptata spre Cercetasa.
Aceasta dadu din cap in semn de da. Porrin profitand de faptul ca sunt cu spatele striga Crucio. Am tipat de durere cazand in genunchi dar m-am ridicat imediat.
"Porrin cand ai sa inveti sa runci un blestem asa cum trebuie?" am intrebat zambind.
"Ai ridicat blestemul!" spuse acesta uimit.
"L-am ridicat cu o saptamana in urma pentru ca asa a vrut Rose." am zis printre dinti.

Ce era? Ce făcuse? De ce era în stare? Era aşa confuză. Încerca să înţeleagă ce se petrece, dar cu cât se gândea mai mult cu atât apăreau mai multe întrebări. Le ascultă discuţia celor doi, fără a îndrăzni să mai facă nici o mişcare. Despre orice era vorba era calr că era ceva personal şi important. Nu era o băgăcioasă aşa că orice avea să afle nu avea de gând să spună nimănui...Cel puţin aşa credea.
,,Da..." Îngână aceasta când se trezi pentru a doua oară cu bagheta la gât. Înghiţi în sec. Poate că nu fusese o idee aşa bună să vină acolo. Cum se făcea că aproape mereu ajungea în locul nepotrivit la momentul nepotrivit?
Scoase un mic icnet atunci când auzi blestemul şi o văzu pe Lily căzând. Spre bucuria Cercetaşei aceasta s-a ridicat la fel de repede cum căzuse . Auzi din nou cuvântul blestem pronunţat. Oftă lung şi zgomotos dându-şi seama că era total pe dinafara subiectului discuţiei celor doi.

M-am uitat putin la Elizabeth care ofta lung si zgomotos si avea o expresie confuza. "Se pare ca prietena ta nu stie foarte multe despre tine si despre ce ai facut. Poate ii spun eu." zise Porrin ranjind."In primul rand nu este prietena mea si in al doilea rand nu-mi pasa daca spui sa stii ca sunt sigura ca Elizabeth nu va spune nimic... sau cel putin asa cred." am zis enervandu-ma. Oricum Cercetasa parea o persoana de incredere iar daca mai era si amenintata sigur nu avea sa spuna sau poate nu-i pasa de asta. Nu imi pasa Porrin putea sa toarne tot nu imi era frica de ce avea sa spuna sau sa faca Elizabeth. "Viperina asta a intrat in conflict cu mine acum o saptamana pentru ca era cu prietena sa pe coridoare si nu am putut sa o impiedic si sa o prind singura pe Rose. Apoi a aruncat un blestem asupra mea si de fiecare data cand atacam pe cineva mi se deschideau niste rani adanci depindea de cat de grav era blestemul. Oricum l-a ridicat pentru ca prietena ei Rose a rugat-o vrand sa o protezeje de mine." spuse Porrin ranjind. Nu spusese toata povestea. Vroia sa ma faca sa par eu cea vinovata vroia sa ma provoace. "Acum ai inteles?" am intrebat-o pe Cercetasa. Aceasta spuse ca intelese cat decat care era situatia apoi intreba ce e cu ceea ce a spus Porrin mai devreme legat de ce sunt in stare si de ce am facut si de cel mai important cine sunt defapt. Am inghitit in sec apoi am ridicat bagheta spre Porrin. "Ti-e frica, Lily?" intreba el razand. "Nu. Deloc." am zis lasand bagheta jos.
Mana stanga incepu sa ma arda tare prin jurul Semnului Intunecat care se afla pe aceasta. Si Porrin era devorator al mortii si putea sa faca in asa fel in cat semnul sa ma arda in preajma lui. Am dat drumul baghetei cuprinzandu-mi antebratul stang cu mana dreapta. Am injurat pe infundate. "Termina!" i-am strigat eu lui Porrin aplecandu-ma dupa bagheta.

Unul din defectele ei era faptul că dacă nu îi explica pe larg ceea ce se întâmpla nu pricepea mai nimic. Şi asta se întâmpla mai ales când era obosită, ca şi acum. Trebuia să-şi facă ordine printre gânduri înainte de a încerca să pună piesele cap la cap. Ce nu ştia? Nu ştia ce se întâmplase între cei doi, nu ştia de ce blestem era vorba, de ce era Viperina în stare. Şi ce ştia? Ei bine nu ştia mai nimic!
Din fericire avu norocul, sau poate ghinionul, ca Porrin să îi explice ce se întâmpla. Din câte se părea o făcea numai că să o enerveze pe Lily, şi în cea mai mare parte funcţiona. Probabil că el spera ca Elizabeth să spună cuiva sau alte chestii de genul, dar ea avea de nu avea de gând să facă nimic de genul. Era treaba Viperinei ce făcea, şi la fel era decizia ei cui spune sau nu spune.
O privi uşor îngrijorată pe Lily atunci când aceasta dădu drumul la baghetă şi îi strigă lui Porrin să înceteze. Să înceteze ce? O privi uşor confuză şi îi luă bagheta de pe jos întinzându-i-o mai apoi.

"Mersi." am zis luand bagheta din mana Cercetasei. Am vrut sa il atac pe Porrin cu un blestem dar acesta se feri, blestemul ricosand intr-o amura. Bucati de metal sburara peste tot prin incapere sfasiindu-mi materialul din care era facuta roba si provocandu-mi cateva rani usoare pe fata si pe maini. Si Elizabeth avea o zgarietura pe fata si cateva pe maini dar nu era nimic grav. Bineinteles ca Porrin era in regula, nu avea nici o zgarietura. Am incercat sa imi acopar cumva mana stanga pentru ca roba era sfasiata si prin ea se putea vedea semnul. Elizabeth se uita ciudat la mine si nici nu stiam daca vasuse sau nu semnul intunecat de pe antebrat.
Mi-am intors privirile spre Porrin care zambea satisfacut. Da, probabil ca era foarte fericit din cauza a ceea ce tocmai se intamplase. Il uram asa de mult....
"Te bucuri Porrin, nu-i asa?" am intrebat privindu-l rece.
"Da. Chiar foarte tare." raspunse acesta chicotind usor.
"Pentru ce ai venit aici, pana la urma?" am intrebat pentru ca vroiam sa plece imediat. Nu il mai suportam
"Sa vad daca ma mai tii minte, daca nu cumva iti este dor de mine...." spuse Porrin razand ironic

,,Cu plăcere." Murmură privind-o calmă pe Viperină. Mai ajutase şi alţi viperini, dar aproape niciodată nu aveau acest reflex de a spunse mulţumesc. Acum ştia că nu trebuie să judeci un om după comunitatea în care trăieşte. Mai făcuse greşeala aceasta, să judece pe cineva, şi aproape că îşi pierduse unul din cei mai buni prietenii. Acum, dorea ca aici să fie diferit, fără să judece pe nimeni, fără certuri.
Îşi protejă faţa cu mâinile atunci când bucăţile de armură săriră în direcţia ei. Cu toate acestea, reuşise să îşi facă o pe obrazul drept o zgârietură mare, din care se prelingea uşor un firicel subţire de sânge. Îşi şterse cu grijă lichidul de pe obraz, în urma acesteia rămânând o dâră pală şi roşiatică.
Privi spre mâna lui Lily atunci când aceasta parcă vru să ascundă ceva. Ce naiba ascundea atât? Oricât de curioasă era trebuia să nu pună întrebări. Nu avea dreptul să facă asta. Era dreptul Viperinei să hotărască ce îi spune şi ce nu.
Îl privi pe Porrin uşor încruntată.Oamenii care se comportau asemenea lui îi dădeau o senzaţie de greaţă. Cum putea cineva să fie atât de ignorant, atât de...Încercă să rămână calmă, strângându-şi în pumn marginea robei.

Elizabeth parea usor enervata. De ce nu stiam exact dar presupuneam ca din cauza lui Porrin. El enerva pe toata lumea. Am incercat sa asez maneca robei intr-un fel sa nu se vada semnul dar parca totul era in zadar. Oricat de mult as fi vrut sa ascund ca sunt o Devoratoare a Mortii ori facea Porrin ceva ori eu iar el intorcea totul impotriva mea.
"De ce te chinui atat sa-ti asezi maneca? Las-o asa."spuse Porrin venind mai aproape de mine.
"Nu-mi place ce e rupta."am murmurat eu lasand-o pana la urma.
Adevarul era ca nici nu-mi placea sa umbu cu hainele in starea aia dar acum ce era mai important era sa ascund semnul. Porrin veni si mai aproape si ma prinse de mana stanga ridicand-o pentru ca Elizabeth sa poata sa vada mai bine. Ma durea foarte tare si semnul dar aveam o bucatica de metal infinpta in carne. Porrin ridica maneca si acum totul se vedea foarte bine. Elizabeth isi acoperi gura cu mainile nestiind ce sa mai zica, Porrin in schimb ranjea multumit. Am incercat sa-mi eliberez mana din stransoarea lui dar nu am facut decat sa-l fac sa ma tina mai strans.
"Te-ai ranit."spuse el cu un ton care se vroia plin de afectiune.
"Mi se face rau cand te aud." am zis p un ton glacial.
Porrin ma privi cu ura apasand pe bucatica de metal infingand-o si mai tare in carne facandu-ma sa icnesc. Sangele incepu sa curga usor pe mana. Desi nu prea suportam sangele trebuia sa scot bucatica aia de acolo pentru ca as fi facut mai rau daca as fi lasat-o. Am strans pumnul stand si am scos bucatica de metal din carne. Sangele incepu sa curga si ma tare acum facand mici pete rosii pe jos.
"Ferula."am soptit si niste bandaje se infasura in jurul ranii acoperind putin din semn.
Mi-am intors apoi privirea spre Elizabeth care nu parea prea incantata de ceea ce vazuse. Nici nu o condamnam.

Cât o enerva ! Cel mai mult nu suporta aroganţa, iar el era descrierea perfectă a acestui cuvânt. Acum cu nervi nu putea să facă nimic. Aşa se întâmpla mereu! Când nu avea mintea limpede şi era orbită de sentimente de genul furiei , creierul său nu funcţiona normal şi de cele mai multe ori reacţiona din această cauză prosteşte.
Inspiră adânc aer în piept, apoi expiră. Repetă acest exerciţiu de câteva ori cu scopul de a se calma. Şi funcţiona! Încet, încet mintea îi devenea limpede şi deschisă. Un mic zâmbet îi apăru pe chip.
Porrin se apropiase de Lily şi îi ridicase mâna astfel încât Elizabeth să poată zări acel semn. Îşi duse şocată mâna la gură, scoţând un mic icnet. Bănuise că ascunde ea ceva, dar nu se aşteptase la aşa ceva. Întotdeauna auzise de Devoratorii Morţii, dar nu crezuse că avea să se întâlească cu unul vreodată, şi mai ales în aceste circumstanţe.
Era evident că Lily nu îşi dorise să afle nimeni despre acest lucru, şi nu se simţea tocmai bine că ştia. Porrin îi împinsese bucata de metal în rană... Acum clar îl ura pe tip! Privi încruntată, dar foarte calmă petele de sânge de pe jos . Nu mai văzuse sânge de când...Înghiţi în sec nedorind să-şi aducă aminte de ziua aceea.
Viperina se întorsese cu faţa la Elizabeth. Nu ştia ce să zică, aşa că păstră tăcerea. Uneori tăcerea vorbea mai bine decât un filozov, iar ea o ştia cel mai bine. Îşi strânse uşor bagheta în mână privind tăcută podeaua.

Cercetasa alese tacerea. Probabil ca cel mai bine era asa. Am vrut sa-i spun ceva dar m-am razgandit intorcandu-ma spre Porrin. Acesta era mai mult decat multumit.
"Deci... Porrin vad ca esti foarte multumit de ce ai realizat in seara asta." am spus incercand sa par calma.
"Da foarte multumit, acum tot ce mai ramane de facut este sa te omor. Pentru asta am venit." spuse Porrin incepand sa rada. Avea un ras infiorator. Elizabeth inghiti in sec uitandu-se cand la mine cand la Porrin. In seara asta nu avea sa moara nimeni si singura persoana care va avea de suferit va fi Porrin. Am inceput sa rad si eu de increderea sa in sine.
"Nu va muri nimeni Porrin." am zis incercand sa ma opresc din ras.
"Asa crezi tu." spuse acesta atacandu-ma cu blestemul Cruciatus facandu-ma sa ma prabusasec la picioarele sale urland de durere. Ma luase prin surprindere si nu reusisem sa resping nici macar putin din blestem.
Am strans bagheta in mana incercand sa ma ridic dar fara succes asa ca am strigat cu ultimele puteri "Serpensortia". Un sarpe mare si negru iesi din bagheta mea. Am inceput sa vorbesc reptomita era specialitatea mea. Sarpele se incolacea in jurul gatului lui Porrin din ce in ce mai tare pana cand acesta striga disperat:
"Gata! Da-mi drumul si te las."

Lily avusese de gând să îi spună ceva, dar renunţase.Era curioasă ce dorea să zică, dar înţelegea că era mult mai bine aşa. Privi absentă umbrele ce se vedeau pe podea, rămânând la fel de tăcută. Îi privea din când în când pe cei doi, neştiind ce se va întâmpla în continuare.
Îl privi scârbită pe Porrin , iar acest gen de privire nu o caracteriza. Se întâmpla foarte rar să ii se facă greaţă de o persoană, pentru că ştia că toţi avem imperfecţiunile noastre şi uneori nu le putem controla. Dar el...El era un caz special. Era o speranţă pierdută pentru vrăjitori de pretutindeni. Se vedea după modul în care vorbea că suferinţa îl încânta, şi nu avea să se schimbe niciodată.
Înghiţi în sec la discuţia celor doi. Nu vroia să fie martoră la aşa ceva. Scoase un mic icnet atunci când Viperina se prăbuşi urlând de durere. Ca de obicei nu suporta să vadă pe cineva suferind. Înainte de a putea interveni Lily s-a ridicat şi la atacat pe Porrin, care acum cerea să fie cruţat. În mod normal ar fi oprit-o pe Lily, dar acum când văzuse cum este acel om prefera să nu intervină.