Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Solution

Caderea lor o faceau sa tresare pe soimeanca.Fulgi alunecau usor pe hainele sale lasand in urma o dara de apa.Isi ridicase privirea in sus vazand cum norii se adunau laolalta. Ochii ei straluceau la lumina luni, isi trase usor bluza pe ea apoi lua o gura mare de aer.Se saturase de montonia de care era inconjurata , totul era mohorat , se saturase de oamenii rai si de cei care nau pic de viata stricandui astfel cheful ei .Isi intoarse privirea spre Hogwarts bagandusi apoi mana in palton scotand o tigara .Si-o aprinse apoi se aseza pe covorasul abea depus pe sol.Se simtea ca un lup singuratic alungat din haita.Isi trase incet paltonul incat sa se poata acoperi .Se ridica cu greu de jos dupa se roti putin si o lua spre intrare.Vantul isi facu si el aparitia stricandui parul fetei.Cand dadu sa deschida usa se auzi un scartit asurzitor care o facu sa ii treaca fiori.Se simtea atat de ametita parand a fi bolnava.O lua prin intunericul care acoperea intregul coridor vrand sa se duca in camera sa dar se gandi ca ar putea gasi pe cineva folositor care ar putea vorbi cu el , se uita imprejur dar nu vazu pe nimeni .Isi inchise pentru cateva minute ochii apoi o lua usor catre camera sa , dar dadu din greseala peste o persoana.
Oh imi cer scuze ,spuse aceasta oare cum plictisita.


OOC:Continua cine vrea .

• Un minut... Doua... Trei... Zece... O ora... Ema nu mai stia de cat timp statea acolo, pe pervazul inghetat, privind spre cerul intunecat. Figura alba a lui Artemait se topise demult in intunericul noptii, contopindu-se cu norii ce se scuturau de zapada. Ofta delicat, privind cum respiratia inghetata se ridica in aerul rece.
  O durea capul. Pur si simplu. Se intamplasera prea multe, iar ea nu mai rezista. Si, in ciuda faptului ca trecuse cu bine peste toate obstacolele intalnite in ultima vreme, imaginile reveneau iar si iar in minte. In special cand era singura. Din aceasta cauza, Ema incerca sa se tina cat mai ocupata posibil. Sa nu aiba timp sa se gandeasca la ale ei. Isi facuse toate lectiile si se apucase de a face profiluri psihologice la fiecare Soimean. Chiar incepuse sa se ocupe de cativa Viperini si cativa Cercetasi. Scria scrisori in prostie, se oferise sa se ocupe de hartogariile legate de Sefia Casei pe urmatoarele doua luni. Era intr-un continuu dute-vino pe culoare, prin biblioteca, prin Marea Sala, pe scari. Cauta pretutindeni o activitate. Se dusese de nenumarate ori in Camera Necesitatii, incercand sa puna cap la cap un cantec pentru Will. Orice. Orice o ajuta sa nu aiba timp liber. Si, desi reusise in majoritatea cazurilor, avea un pret de platit. Umbre intunecate isi facusera loc sub ochii Emei, iar privirea ei devenise ceva mai distanta, mai rece... mai... neprezenta. Ceva ii dadea banuieli cum ca tot ce s-a intamplat cu un an in urma avea sa vina inapoi. Asta a fost greseala ei. Amintirile navalira, rupand barierele pe care ea le ridicase. Vazu cu ochii mintii darele de sange, claia de par negru, scanteile rosii, figura hidoasa, urechile alea ridicole...
  Isi scutura capul si se ridica de pe pervaz cu un sunet marait din gat. Avea nevoie de ceva care sa o tina ocupata si avea nevoie acum! Aproape ca alerga pe coridorul intunecat. Se opri abrupt cand se lovi de cineva. Ema se retrase ca arsa cativa pasi, uitandu-se speriata la chipul cunoscut.
  " Ozzy!"
  

Facu ochii mari cand auzi ca fu strigata se dadu inapoi speriata cine o putea cunoaste pe ea .Incerca din rasputeri sa isi aduca aminte glasul fetei.Avu tot felul de stari in timpul sau de gandire cand deodata o raza de lumina se puse pe fata acesteia.Ochii sai verzi o facu sa isi aminteasca.
Ema?! spuse oare cum surprinsa.
Fastacinduse putin.
Ce ce ce..... cauti tu la ora asta pe coridoare . ducandusi mana in par masandusi scalpul.
Nu te-am vazut de mult , si acum raman surprinsa placut ca te revad .
Aparandui pe chip un zambet.
Ce faci pe aici ?

• Ema se incrunta usor, de parca ar fi fost trasa la raspundere pentru ca se afla pe coridoare. Banuia ca se datora faptului ca... mda... nu prea trebuia sa fie pe acolo la ora aceea. Pufni usor, amuzata, si o batu delicat pe Ozzy pe umar.
  " Am trimis o bufnita. Si aveam, ce-i drept, nevoie de o gura de aer rece. Face bine de multe ori" spuse, muscandu-si buza inferioara.
  Ridica usor din umeri, bucurandu-se sa o descopere pe Ozzy. Soimarita tanara ii era draga, iar Ema realiza ca probabil isi gasise partenerul perfect pentru tinutul companiei in acea seara. Asta, desigur, daca Ozzy nu avea ceva impotriva. Se stramba delicat, scotand in evidenta nasul borcanat.
  " Am fost cam ocupata in ultimele zile... Umm... Fise de completat, teme de scris, lectii de invatat... Mda... Nu ajung prea devreme in dormitor. Dar lasa asta. Ce mai faci tu? Cum o mai duci?"
  Ema se grabi sa-si stearga fata cu maneca, desi realiza miscarea asemenea unui copil mic. Merlin, ce bine i-ar fi prins o cafea! Insa, totusi, era noapte si cofeina era contra-indicata. Mai putea astepta pana dimineata. Plus ca o pauza de la cafea ar ajuta-o sa doarma neintoarsa. Se uita spre Ozzy, studiind ochii verzui ai acesteia.
  

Se simti stanjenita pentru intrebarile sale stupide dar nu prea o vazu in ultimul timp pe Ema.Se uita la fiecare miscare pe care o facuse aceasta si tresari atunci cand soimeanca ii puse mana pe umar.Ascultand cu atentie ce ii zicea, incercand sa tina pasul cu ea.
-Ai mare dreptate mai ales pe vremea aceasta ,ca vine un aer destul de curat .
Ozzy fiind cam posomorata si doritoare de as spune oful astepta momentul in care sa o intrebe pe ea ce face.
Ii placea tare mult sa ajute oameni sa ii asculte ce au de spus sa le deie sfaturi si sa fie aproape de ei , dar in cazul Emei nu prea avea ce sa fac nu avea dreptul de a completa sau sa faca schimb pentru a se putea odihni soimeanca.
-La mine merge destul de bine nu prea am un program asa de incarcat de al tau , si te-as ajuta cu placere daca as putea.
Uitanduse apoi prin apropiere pentru a putea distinge un loc pentru sedere.
-Mam cam saturat de monotonia din jur si e cam urat sa ii vezi pe toti suparati.Dar daca te ajuta cu ceva iti voi da o imbratisare si apoi am sa caut un loc pentru a ne putea aseza.Spuse soimeanca usor.

Statea pe la turnul Ochilor-de-Soim si se uita pe acolo, gandindu-se la ceea ce s-a intamplat in ultimul timp. Avea gandul numai la prietenii mei si la familie, chiar familia Ochi-de-Soim. Era foarte amuzant lucrul acesta mai ales cand ma gandeam la el. Se uita cu atentie in jurul meu iar dupa am simtti cum cineva vorbeste. Auzind asta se duse spre sursa de unde venea zgomotul, cand venea. Cand a ajuns la locul de unde vine zgomotul o vazu pe Ema si pe Ozzy care stateau si vorbeau. se duse langa ele si le facu usor cu mana.
-Hey fetele ce este cu voi la ora asta?Sunteti bine sau ati patit ceva? Ema pari ingrijorata saau mi se pare mie?, intreba aceasta zambind dragut.
Privirea i se duse atent asupra fetelor iar dupa astepta raspunsul fetelor. Chiar era curioasa in legatura cu ceea ce avea sa faca. Nu avea niciodat idee dar putea sa le ajute pe fete daca aveau nevoie de ceva, putea supravietuii repede.

• Ema rase usor si o imbratisa pe Ozzy.
  " Nu e cazul sa-ti faci probleme. Timpul le rezolva pe toate. Iar eu cred ca tocmai de asta am nevoie. Ca timpul sa treaca. Dar oricum, apreciez"
  Ii zambi Soimaritei, cald si deschis, asa cum ii era specific.
  Se intoarse usor atunci cand o alta pereche de pasi se facu auzita de-a lungul coridorului, intrebandu-se cine mai era treaz la asemenea ora. Intrebare nu prea desteapta, daca statea sa se gandeasca, deoarece oricum majoritatea elevilor de la Hogwarts bantuiau noptile prin castel. Pana la urma, ce farmec avea sa fii elev intr-un asemenea loc daca nu-i puteai descoperi secretele, fie si cele interzise?
  Isi dadu la o parte din fata parul saten, iar ochii verzi se oprira asupra chipului Irinei. Zambi. Desigur! Pustoaica asta era peste tot.
  " Hei, Ir!" o saluta calduros, facandu-i delicat cu mana.
  Ii auzi intrebarea si zambi stramb.
  " Nu, nu. E ok. E doar putina oboseala" spuse ea, muscandu-si iar buza inferioara. La naiba! Trebuia sa scape de ticul asta. " Haideti sa gasim un loc unde putem sta" murmura ea, pornind inainte de-a lungul coridorului.
  Ema nu se opti pana nu ajunse la intersectia cu pasajele ce duceau in curtea interioara. De aici incepeau bancile asezate ocazional pe langa pereti. Soimeanca se aseza, tragandu-se intr-o parte pentru ca si celelalte doua sa aiba loc.
  

Se uitase la fete si ii zambii Emei. Stia ca ea se plimba mereu si cu siguranta credea ca eu nu am stare sau sunt peste tot. Da,adevarul este ca este peste tot si nu poate sta linistita nici macar doua minute dar asta era o parte foarte importanta din ea.Incepu sa chicoteasca si se uita dragut la fata incepand sa mearga dupa ea. Cand ajunse in final afara, se aseza langa Ema pe o banca si se uita la cerul negru pentru ca era tarziu. Era atat de frumos afara si se simtea minunat cu fetele mai ales pentru ca cu Ema se cunoastea si mereu s-au inteles de minune cat au fost impreuna.
- Deci fetele este atat de frumos afara si totusi am incalcat niste reguli alaturi de sefa casei. Este un fel de premiera mondiala asa ca voi intreba Ce facem acum? Am chef sa fac ceva, spuse aceasta zambind dulce la fete.
Nu stia ce putea sa faca in aceste momente este sa stea acolo cu fetele iar dupa sa gaseasca ele o cale prin care puteau destinge atmosfera si sa se distreze si ele putin. Se uita la cer in timp ce isi duse mana la lantisorul de la gat pe care il iubea mai mult ca pe orice acum. Daca patea ceva el si persoana care i l-a dat, ar fi facut crima. Cand se gandii incepu sa rada usor iar dupa se pierdu usor in lumea. Poate ca nici nu o sa isi mai dea seama ca fetele vorbeau cu ea, dar acum ea era departe.

Se bucura ca Ema ii zambi dar pe fundal se auzi pasi rasunand pe coridor Ozzy isi intoarse capul pentru a delimitat cine era se uita cam ciudat dar imediat o cunoscu ,era Irine.
Se bucura sa o vada si o saluta .
-Hei Irine , spuse usor aceasta incat nu se auzi mai nimic.
Uitanduse cum fata se apropie de ele.
-Eu una am cam pierdut notiunea timpului si felul in care ma simt ma facut sa umblu ca bezmetica pana ce am gasito pe Ema .Incepand a ghicoti.
-Multumesc de intrebare dar pe aceasta as vrea sa ti-o adresez si eu cum de umbli la ora asta asa de tarziu. Uitanduse cu coada ochiului la soimeanca.
Apoi o vazu pe Ema cum o lua din loc.Ozzy eram cam pierdut nici nu stia cei cu ea apoi dupa putin timp parca se scula dintr-un vis si o lua pe calea celor doua.Se uita imprejur totul fu cuprins de intuneric .Toata lumea dormea si daca erai atenta se auzea ticaitul unui ceas .Se uita la Ema apoi la Irine si se hotara sa se puna in mijloc.Din totdeauna ii placea sa se puna la mijloc se simtea aparata dar si curioasa de felul in care gesticulau oameni.
Ochii ei se scufundau odata cu intunericul care cuprindea din ce in ce mai mult .Dar ceva stralucitor ii batu in ochi se uita atent si vazu ca acel obiect era de la Irine care acum tocmai se juca cu el.
Ozzy nu mai statu pe ganduri si o intreba.
-De unde il ai? spuse oare cum speriata de raspunsul care avea sa il dea tanara soimeanca.

Continua sa se joace cu lantul iar cand Ozzy se aseza langa ea si o intreba ceva se desprinse din visul pe care il traia cu ochii deschisi. Ce copil indragostit putea sa fie cateodata. Cand o auzi incepu sa zambeasca larg. II placea lantul oare? Pentru ca ea il adora si era unul dintre cele mai importante lucruri pentru ea.
-Iti place? Pai.... este un cadou de la una dintre cele mai importante persoane din viata mea. E un cercetas....Daniel, cred ca ati auzit de el. Sau la-ti vazut cu mine. Nu stiu, spuse aceasta zambind dulce la fata de langa ea.
Chiar daca era intuneric si nu vedea chipul fetelor, fata avea zambetul pana la urechi precum se spune. Era cam aiurita cand era indragostita dar in aceelasi timp era si draguta. Putin cam visatoare, mai decat era inainte dar totusi un copil. Putea sa recunoasca ca ar face orice pentru lantul si pentru persoana de la care il avea.
- Oricum lantul ar DI aici adica initialele noastre, Imi place foarte mult.... este special, spuse aceasta chicotind dragut
Continua sa se uite la fete iar dupa privirea i se duse asupra cerului care devenea mai luminat din cauza stelelor.