Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Suflu de viata

Il priveam in ochii pe tanarul care tocmai ma stransese de mana.Intradevar nu simtisem pielea unui om,ci doar o simpla tresarire.Cel ce statea inaintea mea imi fusese un vechi prieten ce nu avuse destul curaj si nu fusese un "Cercetas al naibii de curajos" cum ii placea lui sa spuna si ramasese pe acest pamant precum o fantoma.In ziua in care il cautasem pe Victor prin castel stiam ca nu il voi gasi pentru ca intotdeauna il considerasem un curajos,insa cand am coborat in camera fantomelor acesta plangea intr-un colt.M-am apropiat pentru a vedea mai exact cine era si asa l-am descoperit.Iar acum imi cerea un lucru imposibil care nici macar nu stiam daca exista.

"Victor stii prea bine ca nu am cum sa fac lucrul acela este contra fiirii naturale incalca orice regula!"Acesta ma privi prin ceata densa care il acoperea.

"Alice te rog nu va dura decat un minut persoanei respective nu i se va intampla nimic rau promit!"Ma ruga acesta aproape cazand in genunchi.

"Victor stii prea bine ca si eu vreau sa te mai tin odata in brate si sa bem si sa mancam impreuna,dar gandestete ca asa vei muri,iar persoana care iti va imprumuta corpul va fi grav ranita!"I-am spus lasandu-l in tacere.Acesta trecu prin peretele imens soptindu-mi.

"Stiu ca ai sa te razgandesti!"Am plecat capul in pamant ridicandu-l repede deoarece niste pasii rupse tacerea care se lasa din momentul din care acesta pleca.

Ramona se apropiase sfioasa de camera, deschise usa care scatai lung si patrunse prin 2 fantome care tipara disperate:
-Hey, nu vezi ca suntem si noi aici?
-Scuzati-ma! le raspunse Ramona cu jumatate de gura.
Alice isi indrepta privirea spre Ramona si ofta, Victor nu vroia sa inteleaga. Ramona inainta uitandu-se la fiecare chip, negasind-o insa pe Vernicia, fantomele ii facura putin loc, iar Ramona ramase surprinsa sa vada ca mai e cineva aici.
-Hey! spuse Ramona incet.

Mi-am intors privirea observand fata care tocmai intrase.Victor plecase de mult suparat ca nu dorisem sa il ajut.Fata inainta din ce mai mult catre mine.Mi-am dat seama repede ca era de la cercetasi.Am privit-o zambind.

"Buna eu sunt Alice Swan!"I-am spus salutand-o.

"Ramona Neardow!"Imi spuse aceasta la randul ei zambind.Am auzit numele ei razand amintindu-mi de prietena mea Ramona care ramasese undeva departe de mine.

"Stii imi amintesti mult de o veche prietena care intamplator are acelasi prenume ca al tau!"I-am zis aceste lucruri privind din nou in camera dupa Victor care probabil ne privea de undeva din umbra.

"Si ce te aduce pe aici?"Am intrebat-o curioasa.

''-Stii, am gasit intr-o carte numele de Vernicia Crupdie, si se pare ca fantoma chiar este la Hogwarts''
''-Vernicia Crupdie?" intreba mirata Alice.
''-Da, are acelasi nume cu mama mea, asa ca ma gandeam ca poate este vreo legatura intre ele''
''-Nu stiu de ce, dar mi se pare cunoscut numele de Crupdie" zise Alice incet, apoi ma intreba " Este o carte din Sectorul Interzis?"
''-Da'' am zis eu putin rosie.
''-Chiar crezi ca este ruda cu maica-ta?'' ma intreba din nou viperina.
''-De ce? Stii ceva despre ea?'' am intrebat-o eu si mai curioasa.
''-Aaa, nu, dar cred ca am citit numele ei intr-o carte despre magia neagra''
''-Crezi ca as putea sa o gasesc pe aici?'' am intrebat-o din nou pe Alice, care facuse niste ochii mari de la toate intrebarile mele.

Intradevar numele acelei femei mi se parea extraordinar de cunoscut,insa daca dorea cu adevarat sa o gaseasca cel care stia unde se afla nu putea fi decat Victor.

"Ramona asteapta o secunda!"I-am spus incepand sa merg prin camera in cautarea lui.

"Victor raspunde-mi,Victor esti aici!"Am strigat in speranta ca il voi gasi,insa acesta nu aparuse.Nu stiam exact ce sa fac cum sa il ademenesc sa apara ce sa ii ofer ca sa imi spuna exact unde se afla fantoma aceea.In acel moment o idee geniala,dar mortala imi trecu prin minte.M-am dus catre Ramona spunandu-i.

"Ramona esti in stare sa faci un sacrificiu pentru ca sa o gasesti pe aceasta fantoma?"Am intrebat-o foarte nerabdatoare.

occ:Ramona sper ca nu te superi ca iti spun,dar as vrea sa nu mai imi scrii replicile personajului meu!Sper ca nu te-am suparat ca ti-am zis!

O sclipire aurie o trezi pe Ramona din visare si o misca din loc. Oare ce putea fi aceasta? Ce putea straluci intr-o camera plina de fantome? De ceata si umbre?
Inainta doi pasi, apoi se gandi ca poate hainele Viperinei stralucira asa, dar asta nu avea nici un sens, Alice purta aceeasi roba neagra ca si fiecare elev.

"Ramona esti in stare sa faci un sacrificiu pentru ca sa o gasesti pe aceasta fantoma?" o intreba Alice nerabdatoare.
Ramona inchise ochii si zise clar, expirand aerul cald din camera:
„-Desigur! Fac orice!”
Oare la ce sacrificiu se refera? Siroia mintea Ramonei de astfel de ganduri, facand-o sa uite de stralucirea pe care a vazut-o.

OCC:Nici-o problema.

Atunci cand aceasta aproba Victor se afla fix in spatele meu.Stiam prea bine ca asta isi dorea sa devina din nou si numai Ramona il mai putea ajuta.

"Victor ma bucur ca esti aici!"Acesta aproba indemnandu-ma sa ii spun fetei de sacrificiul pe care il va face.

"Ramona sa stii ca ce vei face tu acum este un lucru destul de rar intalnit din care Victor de fata," i-am spus aratand spre fantoma continuand "poate muri,iar tu poti ajunge grav ranita!"Aceasta inlemni cand auzi insa ma ruga sa continui.

"Va trebuii sa il lasi sa intre Victor in corpul tau sa te posede total!Asta consta in schimbarea infatisarii a vocii a gandirii pentru cateva minute te poti considera ca moarta nu vei avea control asupra trupului tau si nu vei vedea nimic doar vei auzi niste voci slabe!Insa sa stii ca totusi este destul de periculos mai doresti sa o faci?"Am intrebat-o in speranta ca se va razgandi.

Ramona se uita la Alice putin speriata, apoi vazu fata lui Victor, care o indemna sa accepte, prin expresia ciudata. Gandirea Ramonei zbura in zeci de locuri, cautand un raspuns, dar asta nu o ajuta.
Ce trebuia sa faca? Asta nici macar ea nu stia, dar cel putin nu putea muri, asa ca aproba cat de calm putu.

„-Da, sunt de accord, dar ma veti ajuta, nu-i asa?”

Accentuase putin pe seria de cuvinte „nu-i asa”, deoarece fata lui Victor o speria putin si nu ii inspira incredere, asa ca vroia sa aiba macar acorul viperinei.
Gandurile inca ii misunau in cap, facand-o sa-si puna intrebari fara de raspuns. Oare ce vrea sa faca fantoma asta? Oare cu ce il va ajuta corpul meu?

„-Da, sunt de accord, dar ma veti ajuta, nu-i asa?”
Ma temeam enorm de acest raspuns,insa era decizia ei si eu nu puteam sa o opresc cu nimic.

"Ramona sigur ca te vom ajuta si ca sa iti demonstrez asta prima oara o vom cauta pe femeia aceea!"I-am spus vazand-o cum aceasta se lumineaza de fericire.

"Victor poti sa ne conduci exact la ea?"Acesta aproba serios din cap.

"Ea in acest moment se afla la etajul VII si discuta cu o alta fantoma asa ca va rog grabiti-va daca vreti sa o prindeti!"Spuse acesta rugandu-ne sa il urmam.Alergam repede pe coridoarele scolii izbindu-ma din greleala in cativa boboci.Mereu ma scuzam,iar acestia chicoteau gandindu-se cine sunt.Intr-un final ne aflam la etajul VII,insa nu puteam vedea fantoma.

"Victor la naiba unde se afla?"Acesta arata catre o doamna care statea cu spatele implicata intr-o discutie foarte profunda cu alta fantoma.Am privit-o pe Ramona intreband-o.

"Aceasta este femeia pe care o cauti?"

"Aceasta este femeia pe care o cauti?"
Ma uitam mirata la fantoma argintie. Avea un par lung si carliontat care ii acoperea jumatate din fata cat un ou. Era imbracata intr-o rochie lunga care ii aluneca usor pe langa corpul subtire.
„Nu stiu, in carte nu era nici-o poza cu ea!” am raspuns inca privind cele doua femei.
Am fugit pana in dreptul acestora, care se parea ca nu ma observa si am intrebat-o pe una din femei:
„Dumneavoastra sunteti Vernicia Crupdie?”
Fantoma scoase hohot demonic, apoi zise chicotind:
”Ea este!”
Femeia se intoarse spre mine, si incepu sa rada cand imi vazu fata derutata.
”Ce ai dori, micuto?” zise aceasta uitandu-se la mine ca si la o furnica.
„Am observat ca purtati numele de Crupdie, la fel ca si mama mea, asa ca ma intrebam daca nu exista vreo legatura intre voi! Stiti, pe mama mea o cheama Emily Crupdie!” am zis capatand curaj.
Fantoma se uita mirata la mine, dupa care deschise gura si sublinie clar:
„-Non! Casatorita cu un incuiat. Sora mea a sters-o de pe arborele genealogic al familiei, fiind o rusine familia noastra!” apoi zbura prin peretele alaturat.
Ramona ramase impietrita, mama sa nu ii povestise niciodata despre asta, sau despre familia ei.