Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Surprize de Craciun

Bell zambi, iar Ema o privi mirata.
"-Hey, Lissa" spuse cercetasa, vioaie. "La cumparaturi?" continua ea, mentinandu'si expresia fetei.
"-Da..cateva maruntisuri" replica soimeanca, usor incomodata.
"-Cred ca voi doua va cunoasteti" murmura Bell, dezorientata.
"-Suntem in aceeasi casa" raspunse Lissa.
"-Anul I?" intreba Ema, zambind.
"-Da..Lissa Shirley" chicoti fata.
"-Ema Snow, incantata" replica Ema, cu un zambet larg.
Cele trei platira ce cumparara, dupa care iesira in frigul crancen de afara. Bell incepu sa tremure violent, rugandu'se in gand ca cele doua sa vrea sa intre undeva. Brusc, isi aminti de propunerea Emei.
"-Haideti la Caligrafie si Pete!" spuse ea, infrigurata.
"-Super..hai, Lissa" chicoti Ema, luand'o inainte..

La Caligrafie si Pete era mai cald datorita multimei de oameni aflati in incapere. Lissa facuse cunostinta cu Bell, cercetasa, si cu Ema, colega de casa.
-Ce ati vrea sa cumparam si de-aici? intreba Bell.
Ema si Lissa au ridicat din umeri.
-Nu stiu, carti?

Am chicotit incet.
" - As vrea sa-i fac cadou o carte mamei. Problema este ca... a... Cred ca aici sunt un milion de carti!"
M-am rasucit pe calcaie, urmarind o linie imaginara ce traversa camera.
" - Mda..." am oftat. " Si din nefericire, nu-mi amintesc titlul... Era ceva cu secretul pestelui..."
M-am uitat in jur, cautand cu privirea un angajat.

Bell zambi, privind cartile din jurul ei. Erau cu miile, pe diferite teme..pe gustul oricui. Inca de cand era mica, adora sa isi petreaca timpul in librarii, sau biblioteci. Iar cand ajunse la Hogwarts, prima noapte explora biblioteca.
"-Cred ca merg sa intreb pe cineva" spuse Ema, indepartandu'se de ea. Lissa o privea nedumerita, iar Bell ridica din umeri.
"-Eu cred ca ma invart pe aici..poate gasesc ceva interesant" spuse ea, zambind.
Se apropie de un raft din partea dreapta, si lua o carte la intamplare. "All i want for christmas is you". Zambi, si incepu sa o rasfoiasca. Titlul fu cel care ii atrase atentia, iar continutul parea foarte palpitant. Lua cartea si se indrepta spre Lissa.
"-Cred ca am sa o iau pe asta..merit si eu un cadou de craciun" chicoti cercetasa.
Soimeanca o privi zambind, dupa care se uita prin multime.
"-Hai sa o cautam pe Ema" propuse ea.
"-Ok..dar eu merg mai intai sa platesc asta" raspunse Bell, apropiindu'se de casa.
Plati cartea, iar vanzatoarea i'o inveli intr'o hartie argintie, cu o funda albastra..

" - Nuuuu.. Este o neintelegere. Pur si simplu, am deschis cartea..." incercam eu sa ii spun supraveghetoarei.
" - Este aiurea rau de tot sa deschizi o carte..." isi continua ea teoria.
" - Pe bune, ar trebui sa puneti un afis. Adica..."
" - ... fara sa te gandesti ca titlul..."
" - ...Titlul este titlu, dar cand il citesti nu te astepti sa se multiplice. In plus nu asta..." am continuat, ridicandu-mi palmele in fata, ca si cum m-as proteja.
" - Puteai ghici destul de usor"
" - ...spune titlul. E o carte numita ' Cum sa-ti multiplici rechizitele'. De unde sa ghicesc ca daca o deschizi se multiplica paginile?"
" - ... prin puterea exemplului..." continua supraveghetoarea.
" - Ok, ok. Gata, am priceput."
M-am dat batuta si mi-am scos bagheta. Cu o rotire simpla din incheietura, am ridicat in aer paginile care acum dadeau pe dinafara. Cu o alta vraja, cartea inceta din zbatere si cazu inerta pe podea, fara alte pagini noi.
" - Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat. Chiar nu ma asteptam"
" - Bine" ma intrerupse supraveghetoarea. " Se mai intampla. Nu e nevoie sa platesti daune"
" - A... Multumesc..."
Am plecat bosumflata. Cel putin, gasisem cartea de care aveam nevoie. Am pasit peste maldarul de foi si le-am cautat din priviri pe fete.
" - Hey!" am spus cand am vazut-o pe Lissa"

• Blaine, cu rucsacul pe spate ºi cu o mutrã ce arãta enervare, se strecurã printre oamenii ce nu-i prea dãdeau atenþie. Câþiva copii trecurã pe lângã el ºi acesta, încercând sã se dea la o parte, se dezechilibrã ºi cãzu în zãpada de pe marginea Aleii, julindu-ºi blugii ºi palemele pe pietrele ascuþite ascunse în aceasta. Înjurând groaznic ºi plin de zãpadã ºi noroi, se uitã dupã copii ºi înjurã din nou când se aplecã sã-ºi dea jos zãpada de pe pelerinã, observând cã blugii sãi noi era rupþi ºi cã genunchii îi sângerau, la fel ca ºi palmele. Simþindu-se ca ºi un copil, se uitã urât la vrãjitorul ce chicotea, fãcându-l sã tacã.
  
  Se ura pe sine pentru cã nu ºtia nici o vrajã care sã vindece juliturile ºi rãnile ºi chestiile ce dureau ºi aºa mai departe ºi, mormãind înjurãturi ca pentru sine, înfãºurã o batistã pe care o avea în jurul palmei mai rãnite, oprind sângerarea. Pietrele nenorocite îi intraserã pânã la carne în palme ºi genunchi, ºi rãnile îl dureau. Usturau ºi sângerau. Intrã în cel mai apropiat magazin, aºa umplut de noroi ºi julit cum era ºi se uitã în jur, þinând pumnul stâns în jurul batistei. Se uitã în jur ºi urât la vânzãtoare, ce pãrea gata sã-l alunge, pãrând deosebit de furios, chiar având o umbrã animalicã pe faþã.
  
  Uitându-se la rafturi, deveni brusc agitat. Trebuia sã gãseascã niºte cãrþi pentru prietenii lui ºi pentru mama sa sau orice altceva ºi gândul îi tot zbura la un Pigmeu Pufos pentru Sami, o carte despre Vâjhaþ pentru Joey ºi o carte de gãtit magic pentru mama sa. Vroia sã cumpere ceva ºi pentru sine, desigur, dar avea doar vreo douã zeci de galioni la sine ºi nu avea un cont în Gringotts ºi aºa mai departe. Întinse mâna cãtre o carte, dar se retrase repede când aceasta, prinsã în lanþuri, vru sã-i sfârtece mâna ºi aºa înfãºuratã în batistã. ªchiopãtã - din cauza juliturilor ce usturau ca naiba - înspre raftul cu ºi despre Vâjhaþ. Dupã ce se uitã atent prin cãrþi, alese una la zece galioni, cu imagini ºi text ce era aºezat în formã de jucãtori ºi mãturi pe pagini ºi putea sã zboarã pe pagini, perfect pentru cel mai bun prieten al sãu.
  
  Când ajunse însã la rafturile de cãrþi de gãtit, se apropie repede de una ce avea un tort de ciocolatã cu phoenicºi pe copertã ºi o luã, dupã ce o rãsfoi puþin, apoi se uitã din nou prin magazinul Caligrafie ºi Pete pentru o carte pentru Sami, cãci voia sã-i caute ºi ei una despre animale ºi chestii de genul. Luã una ce i se pãrea foarte groasã ºi foarte ieftinã, cãci era la reduceri - trei galioni - ºi dupã ce rãsfoi ºi prin aceasta timp de câteva minute, dând peste tot felul de imagini cu bestii ce scoteau sunete ºi se miºcau, se duse înspre casã, ºi cãutã prin buzunari galioni. Puse cãrþile pe masã ºi scoase cei douã zeci de galioni ºi câþiva cnuþi.
  
  - Treizeci de galioni, spuse prompt vânzãtorul în timp ce-i împacheta cãrþile în ambalaje ºi fundiþe cu culorile Cercetaºilor. Blaine îngheþã ºi îºi numãrã banii apoi se uitã în sus la vânzãtor ºi murmurã:
  - Am doar douãzeci ºi zece cnuþi...
  - Atunci, fãrã cartea de gãtit.
  - Dar, începu Blaine, fiind întrerupt de vânzãtor, care se rãsti mai mult decât nepoliticos, pãrând cã observã cicatricile ºi rãnile de pe faþa, genunchii ºi palmele bãiatului:
  - Trei zeci de galioni - n-ai, nu cumperi.
  - Pentru numele lui.. la dracu', mormãi Blaine, dar se opri când vânzãtorul începu sã vorbeascã peste el.
  - Nu permit sã se înjure în magazinul meu - mai ales de cãtre un sãrãntoc, care mai e ºi un om-lup pe deasupra. Du cartea la loc, dã banii sau dispari.
  
  Blaine luã cartea cu mâini tremurânde din cauza furiei pe care o simþea crescând în mintea lui ºi merse încet înapoi la rafturi, abia abþinându-se sã nu sarã la beregata vânzãtorului. De parcã era vina lui cã avea doar douã zeci de galioni ºi cã fusese muºcat de un idiot de om-lup. Înghiþind în sec, încã tremurând de furie, rupse ambalajul din jurul cãrþii, o puse la loc pe raft ºi aruncã restul de ambalaj, acum pãtat puþin de sângele de pe palma sa stângã ºi de pe batista din jurul celei drepte, ºi merse înapoi la casã. Ezitã puþin, apoi plãti ºi se uitã din nou în jur, fãrã însã sã observe pe nimeni cunoscut. κi dãdu jos rucsacul, puse cãrþile în el, îl închise ºi plecã fãrã sã mai spunã nimic din magazinul de cãrþi, oamenii ocolindu-l de îndatã ce-i vedeau expresia.
  
  

ooc, sper cã nu e nimic cã am continuat eu.

" - Bun... " am inspirat eu aerul racoros, pe deplin satisfacuta.
Inca imi rasuna in minte vocea pitigaiata a vanzatoarei.
" - Deci incotro ne indreptam?" le-am intrebat zambareata pe fete.
M-am uitat in jur si l-am observat pe Blaine.
" - Hey!"
Am facut cativa pasi mari, in asa fel incat sa nu ma departez prea mult de ceilalti.
" - Salut, ce mai... Ce Dumnezeu ti s-a intamplat?!"
Privirea mi-a ramas fixa pe genunchii sai. Am facut ochii mari si m-am uitat incurcata.
" - Nici sa nu te gandesti sa te misti..." am mormait, scotocind buzunarele robei.
Mi-am scos repede bagheta si am facut scurt vraja. O foloseam mereu cand ma raneam. Oprea repede durerea si stopa sangerarea.
" - Asa... Asta nu te scuteste de o vizita in aripa spitalului cand te intorci" am zambit, multumita cat de cat de rezultat.

• Blaine zâmbi puþin, deºi nu mai pãrea aºa de nervos. Îi zâmbi imperceptibil de larg Emei când fãcu vraja ºi îi mulþumi cu o miºcare a capului, deºi nu se uita la ea. Nu prea vroia sã-i vadã expresia - ºi ºtia cã Ema va fi speriatã de licãrirea ciudatã de furie ºi urã pe care încã îi era în ochi. Nu era nervos - ba da, era - dar era ºi puþin trist. Nu-i plãcea când lumea îl fãcea sãrãntoc pentru cã nu avea destui bani ºi aºa mai departe, sau om-lup, pentru cã nu era aºa de rãu ca ºi alþii, care infectau oamenii. Încã fãrã sã se uite la Ema, îi rãspunse la întrebare:
  
  - Am fost... M-am împiedicat. ªi mulþumesc.
  
  Se uitã în jur, la fetele care pãreau cã o aºteaptã pe Ema ºi clipi. Nu le recunoºtea. Cel puþin pe una dintre ele - o recunoºtea pe Bell. Îi fãcu un semn cu mâna, salutând-o, apoi dãdu jos batista de pe palma care nu fusese vindecatã de Ema ºi o bãgã în buzunar, suflând puþin peste rãni înainte de a-ºi lãsa mâna în jos. Vru sã meargã mai departe, dar se opri ºi se întoarse înspre Ema, pãrând cã ezitã pentru câteva secunde, încruntându-se ºi parcã vrând sã ia o decizie ceva mai grea, apoi, pãrând cã se ura pe sine, murmurã:
  
  - Ai putea sã-mi împrumuþi zece galioni, dacã ai? Trebuie sã cumpãr o carte ºi nu mai am bani ºi... er... Mda... Am intrat într-un conflict cu vânzatoarea ºi ea- mã rog - a spus cã nu aveam destui bani.
  
  Înjurã în gând ºi se uitã în altã parte, pãrând cã inspecteazã personajele de pe drum, deºi nu o fãcea. Ura sã roage pe cineva sã-l împrumute cu bani, dar de multe ori fusese nevoit, ca ºi atunci. Scoase din buzunar cei câþiva cnuþi de bronz ºi se gândi cã poate putea sã-ºi cumpere pentru sine o broascã de ciocolatã, apoi puse banii de bronz înapoi ºi se uitã la Ema din nou, curios. Nu prea voia sã parã un idiot în ochii colegilor sãi de la Hogwarts, dar uneori nu avea de ales, ca ºi acum. Chiar vroia sã cumpere cartea aceea pentru mama sa ºi nu ºtia când va putea sã mai vinã pe Alea Diagon.
  

M-am uitat ca o tampita la mana sa. Am pufnit neincrezatoare.
Intrebarea sa veni ca prin ceata. M-am uitat in ochii sai si am vazut ceva ce nu am recunoscut. Sau poate ca recunosteam, dar nu aveam vreo denumire pentru asta in minte in clipa aceea.
" - Sigur. Dar imi faci pe plac" am zambit, incercand sa fac o gluma.
I-am aratat spre mana din buzunar. Am oscilat o clipa, nestiind daca o va scoate. Am gresit si nu am mai asteptat reactia sa. Mi-am rotit bagheta, rugandu-ma sa functioneze si prin materialul ce proteja mana.
Mi-am ridicat privirea, curioasa. Am ramas blocata un moment.
" - A, da!"
M-am scotocit iar prin buzunar si am scos banii.
" - Uite! Si stai linistit, si eu am avut probleme cu vanzatoarea."
M-am gandit la Dawn. Cu sora mea ma certam mereu. Este adevarat ca niciodata serios, doar cearta ca intre surori. Ar trebui sa ii cumpar ceva folositor. Vazusem ceva bun pentru ea: cartea "O mie de vieti de leu". Am ezitat.
" - Um... Blaine? Te superi daca vin cu tine la librarie? As mai avea ceva de luat..."

• - Ah, mulþumesc! murmurã Blaine ºi luã galionii din mâna Emei, apoi murmurã: O sã þi-i dau înapoi, promit. ªi.. bine.. sigur. Haide.
  
  Se îndreptã înspre Caligrafie ºi Pete din nou, deºi inima îi bãtea cu putere când intrã în magazin, cu Ema pe urmele sale. Ocoli cu grijã caseria ºi merse direct la raftul cu cãrþi de gãtit, încercând sã ocheascã din nou cartea, dar aceasta dispãruse. Se uitã în jur, la celelalte rafturi, dar nu aveau nici o carte de acel fel. Fãrã prea mare tragere de inimã, începu sã caute altã carte, dar nu gãsi nici una de gãtit - deºi spera cã avea sã gãseascã - la fel de interesantã - vorba vine - decât cealaltã; îºi dãdu jos ghiozdanul ºi îl puse pe podea, pentru cã era cam greu, ºi se încruntã. Blaine merse pânã la vânzãtor, ce pãrea sã-l urmãreascã absent. Când se apropie, se uitã în sus la vânzãtor, care era un gigant, ºi întrebã:
  
  - Scuzaþi-mã, aveºi cartea aceea pe care am vrut sã o cumpãr? Nu o mai gãsesc.
  - Am vândut-o, rãspunse sec casierul ºi-ºi vãzu de lucru.
  - Poftim?! începu Blaine, enervându-se brusc. Dar am lipsit doar cel mult trei minute!
  - Am vândut-o, ºi nu face pe obraznicul cu mine, om-lup.
  - Dar nu fac pe obraznicul cu dumneavoastrã, pentru numele lui Merlin, doar vã întreb unde naiba e cartea aceea...
  - Am reþinut-o, începu vânzãtorul, mormãind ºi el înfuriat. Cum de ai bani, apropo? Ai furat de la cineva? fãcu, batjocoritor, gigantul, în timp ce se uita printre rafturi la persoanele din magazin. Era doar Blaine ºi Ema.
  - Ce dracu', acum vã insultaþi clienþii? se rãsti Blaine, fãrã sã se deranjeze dacã vânzãtorul se enerva sau nu.
  - Tu nu eºti un client, spuse acesta, apoi se rãsti ºi el: Eºti un om-lup, asta eºti, crezi cã poþi sã cumperi cãrþi, în timp ce-þi alegi victima?! Haida-de, nu o sã faci asta nici în-
  
  Se întrerupse când vãzu cã Blaine îºi scosese bagheta ºi pãrea sã fie înfricoºat de expresia acestuia, care pãrea cea a unui lup gata sã ucidã. Cu ochii îngustaþi, vânzãtorul se dãdu înapoi, privind bagheta, pânã când se lovi de un raft ºi rãsturnã câteva cãrþi. Blaine pãru cã se bucurã când vãzu cã vânzãtorul nu putea sã scape, dar se dãdu câþiva paºi în spate când acesta îºi scoase la rându-i bagheta ºi o þinea îndreptatã înspre el, râzând batjocoritor în timp ce vorbea pe acelaºi ton, fãcându-l pe Blaine sã se dea ºi mai mult în spate:
  
  - Ah, acum ameninþi vânzãtorul, nu, om-lup sãrac ce eºti? Cum îndrãzneºti sã-
  
  Însã nu avu timp sã continue, pentru cã Blaine strigase 'Expelliarmus', iar bagheta îi zburã din mânã. Se lipi din nou de raft în timp ce adolescentul se apropie de el ºi îi împunse beregata cu vârful baghetei, având o sclipire animalicã de furie în ochi, ce pãrea sã strãluceascã puternic în culoarea cãprui-verzuie a acestora. Blaine pãru cã nu se putea controla, dar doar se dãdu în spate, iar vânzãtorul începu sã rânjeascã din nou ºi sã râdã, dar nu reuºi prea multe.
  
  - Stupefy!
  
  Vraja îl zburã în aer, dãrâmând raftul, cãrþile împrãºtiindu-se peste tot. Blaine ieºi din magazin ºi începu sã alerge, fãrã sã se opreascã, trecând printre persoanele ce pãreau indignate în timp ce fugea. Sãri peste niºte cutii ºi se transformã în aer în forma sa de Animagus - un lup negru ce avea diferite cicatrici vizibile prin blana groasã - ºi, respirând greoi, continuã sã alerge prin zãpadã, lãsând urme adânci în timp ce se grãbea. Coti brusc spre stânga, într-o alee goalã, întunecoasã, ºi îºi modificã forma înapoi într-una a unui om, în timp ce se aºeza pe zãpadã, strângând din pumni. Era furios, cât se poate de furios, iar când acest lucru se întâmpla, ºtia cã-ºi vãrsase nervii pe cineva.
  
  

ooc, sper cã e bine cum am fãcut, adicã, n-am încãlcat vreo regulã de rp sau ceva.