Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ Suspended in a compromise

Suspended in a compromise
Victor & Hawkeye

Aleea Diagon era plina de viata, ca intotdeauna. Se simtea in aer veselia vacantei si te topea caldura zilei insorite. Colin statea pe o bancuta de lemn, la umbra, rozand plictisit varful unei baghete de zahar. Era unul din acele momente de singuratate in care gandurile tanarului deveneau de-a dreptul filozofice. Cineva ii spusese ca trebuia sa respecte trei lucruri pentru o viata fericita.
1. Gaseste pe cineva cu care sa razi.
2. Gaseste pe cineva de care sa razi (sa razi de tine insuti e intotdeauna bine).
3. Ramai in miscare.
Toate lucrurile astea i se pareau pe cat de simple, pe atat de complicate. Cols trebuia sa gandeasca limpede si sa gandeasca singur; trebuia sa invete sa foloseasca limbajul ca sa-si exprime acele ganduri. Asa ca de ce sa-si piarda timpul cu cele trei 'reguli'? Nu dovedise nimeni ca erau cheia spre viata trainica. Dar poate ca lucrurile erau chiar mai simple de atat. Poate ca trebuia doar sa observe...
Hawkeye isi rezema spatele, incruntandu-se usor si uitand complet de dulcele din mana lui. Devenise un fel de reflex sa mestece bagheta de zahar.

• Desi nu-i placea lumina soarelui, ziua, plina de oameni tembeli care alearga in toate partile, realiza ca era neaparata nevoie sa puna mana pe pensule si sa umple cu culoare o panza alba. Doar ca o alee incarcata cu oameni care se inghesuiau era mult prea cliseic, asa ca mai bine ramanea pe banca, in umbra, si incerca sa abstractizeze. Orice.
  
  Totusi, ceva il impiedica. Panza era mult prea alba,prea curata, si intr-un fel, ii era mila sa ii profaneze inocenta cu culorile lui perverse. Oftand, se lasa pe spatar, deconectat de la lumea exterioara, adancindu-se in ganduri. Trebuia neaparat sa inceapa sa lucreze pe undeva, sa isi caute o slujba, altfel urma ca mostenirea lasata de mama lui sa se termine prea repede. Facand socoteala, descoperi ca in cateva luni, desi nu foarte putine, avea sa ramana falit.

Colin nu se misca atunci cand un tanar se aseza pe aceeasi banca. Ramase la fel de relaxat si 'preocupat' de zahar. Doar privirea urmari miscarea lina a strainului, in timp ce mintea Soimeanului inregistra orice detaliu. Frate, era inalt. Suficient de inalt incat Hawkeye sa se simta o piticanie, desi avea o inaltime plina de demnitate. Se gandi in mod filozofic la contrastul dintre blondul luminos al parului si ochii negri, adanci prin culoare. Era cumva in antiteza cu trasaturile lui Colin, par intunecat si ochi de culoare deschisa, insa destul de profunzi la randul lor.
Cu toate astea, era ceva in legatura cu acest barbat de langa el, ceva pe care Colin nu putea pune mana. Un fel de sclipire... Sclipire de nebunie... Dar mai era ceva ce insotea acel fenomen! O sclipire ascutita de geniu...
Soimeanul nu stia cat de mult il afectase caldura de putea sa gandeasca toate aceste bazaconii. Le ignora un timp, continuand sa mediteze asupra celor 'trei reguli'. Asta nu avea sa dureze. Iar si iar, mintea lui ii dadea un imbold plin de curiozitate. Vroia sa afle despre ce era vorba, care era treaba cu acest misterios domn ce alesese, la voia intamplarii, sa stea pe aceeasi banca cu el.
" Cald azi, nu-i asa?" intreba Colin cu un ton neutru, dar cu o nota de lumina.

• Reveni cu picioarele pe pamant in momentul in care auzi o voce chiar langa el, si se uita buimac la persoana care vorbise. Nu prea isi daduse seama ca se asezase langa cineva, iar acum acest lucru devenea nespus de ciudat si disconfortant.
  "Da, foarte", murmura el, realizand atunci ca intr-adevar era foarte cald.
  
  Si-ar fi dorit sa ploua, insa soarele nu prea avea de gand sa se acopere de nori plangaciosi, asa ca trebuia sa faca fata soarelui.
  "Vrei sa plec?"intreba el, amintindu-si de baiatul langa care se asezase fara sa isi dea seama.

Sprancenele i se arcuira nedumerite, dar dupa cateva secunde, Colin rase usor.
" Nu e ca si cum as avea puterea sa va oblig sa plecati. E un loc public" zambi el politicos. "Dar daca va referiti la ideea de deranj, atunci nu, nu este nicio problema"
Si cu asta, zambetul i se largi spre unul mai prietenos.
Intr-un fel, ii convenea ca acest tanar alesese sa se aseze pe aceeasi banca. Hawke era avid dupa observatii. Fiecare persoana era atat de interesante, unica in felul ei, incat nu puteai sa te plictisesti. Iar ce nu plictisea era pe placul Soimeanului imediat.
Isi intinse bratele inainte, in ideea de a le dezmorti, dar ramase asa, holbandu-se la degetul index al mainii drepte. 'La naiba!' gandi el. Scris cu cerneala neagra, statea cuminte titlul cartii pentru care Cols venise pe Diagon. Dar nu asta era o problema, ci faptul ca abia acum, tanarul constientiza ca incurcase calimara. Dupa felul in care stralucea cerneala de pe degetul sau, putea paria ca era continutul uneia din Sticlele permanente. Cols facu o grimasa si lasa mainile in jos.

• Il privi uimit, incercand sa isi dea seama cati ani avea. Nu parea mai mic decat el, si totusi, de ce vorbea atat de respectuos? El nu-si amintea sa fi fost vreodata prea politicos nici macar cu proprii sai profesori, daramite cu cineva de varsta lui. Frate, se simtea batran!
  "Nu e cazul sa fii respectuos cu mine, nu merit", replica el, incepand sa rada.
  
  Nu era prea sigur ca mai intalnise o persoana de genul lui, insa se simtea putin ciudat in compania lui. Ca si cum se afla langa o persoana prea buna, pe cand el era manjit din cap pana in picioare cu sange. Ciudat. Se uita la degetul lui, incercand sa-si dea seama daca era un tatuaj sau doar o mazgaleala.
  "Ciudat loc de a-ti imprima ceva"rosti, aratand cu pensula inspre degetul lui.
  

" Ei haide!" rase Colin. " Toata lumea merita putin respect"
Urmari miscarea pensulei si se uita iar la degetul sau. Soimeanul stramba usor din nas.
" Nu ma pot lauda cu asta... Cerneala permanenta... Ei, nu chiar permanenta. Se duce dupa trei-patru spalari magice"
Ridica din umeri nonsalant si studie de la distanta instrumentul artistic. Isi aminti ca mama sa incercase sa-l dea la un curs de pictura inainte sa vina la Hogwarts. Se dovedise un dezastru. Clasificarea normala spunea ca exista persoane cu talent la desen si persoane fara. Hawkeye se incadra in acea categorie in care daca i-ai fi spus ca nu are talent, ar fi fost un adevarat compliment. Asa ca tanarul prefera sa se ocupe de muzica, tinand cont ca nu statea asa rau la acest capitol. Avea ureche muzicala si invata destul de usor cantecele la chitara.
" Pictor?" intreba Cols, cu o vibratie ciudata in glas. Realiza ca-l admira pe acest strain pentru ca putea sa tina o pensula in mana si cu siguranta fara sa o rupa sau sa o toceasca.

• Continua sa-i priveasca degetul timp de cateva secunde, insa apoi se intoarse la pensula sa, incepand sa-i aranjeze firele de par, realizand ca avea neaparata nevoie de una noua. Cat mai urgent.
  "Imi amintesc ca inventasem o solutie in anul III pentru cerneala permanenta. Obisnuiam sa-mi scriu pe maini pentru testele alea stupide la Istoria Magiei, iar intr-o zi am incurcat borcanasele. Insa, cu putin studiu al substantei, am reusit sa ii gasesc o solutie cu efect invers. Si fara nici o spalare magica. Din pacate, nu m-am mai atins de cerneala permanenta, asa ca nu cred ca te pot ajuta."
  
  Se opri, tragand aer in piept, incepand sa amestece un rosu aprins cu putin negru.
  "Ah, nu, nu cred ca stii cine sunt. Victor Olivier, cred ca ai auzit de mine. Cel care a renuntat la scoala in anul V, continuand sa fie cel mai detestat om, din cauza ciudatelor experimente, si suspectat pentru diverse crime", continua el pe un ton firesc, ca si cum ar fi vorbit despre o vacanta obisnuita.

Colin facu un semn absent din mana in privinta scrisului de pe mana. Nu-l deranja ca nu putea fi ajutat; situatia nu era grava. In schimb ii crescu interesul. Tipu' de alaturi parea sa se priceapa la chimie.
Numele ii aduse in minte pagina veche dintr-un numar al Profetului, o pagina pe care o zarise intamplator la o colega de Casa, tinuta la pastrare. Il atrasese pagina dintr-un anumit motiv. Hawk statu o clipa pe ganduri, apoi randurile din articol incepura sa-i apara in minte.
" Victor Anthony Olivier?" intreba cu un zambet. " Vezi? Ti-am zis ca meriti respect!"
Colin se intoarse pe banca, preferand sa-l poata privi in ochi.
" Nu cred ca ma inseala memoria... De fapt, sunt convins de asta... Nu cumva ai venit acum cativa ani la Hogwarts pentru un caz ciudat de poliomielita?"
Vocea ii tremura iarasi. Tanarul incerca sa-si aminteasca zilele din primul sau an. Pe atunci nu daduse importanta Vindecatorului sau, stia doar ca nu era Madam Pomfrey, dar isi amintea o pereche de ochi de culoare inchisa, plini de secrete. Isi ridica iar privirea spre barbat.
" Apropo, Colin Rovson, dar lumea prefera sa-mi zica Hawkeye"
Soimeanul ii intinse mana intr-un gest de prietenie.

• Victor se incrunta la el. Poate merita, poate nu merita, dar stia sigur ca nu vroia sa fie respectat. Nu stia de ce, dar pur si simplu nu vroia. La ce bun? Asta l-ar fi facut cumva mai putin neplacut in fata oamenilor? Nu prea credea asa.
  "Nu, nu conteaza, poti sa-mi spui doar Victor", raspunse el, strangandu-i mana.
  
  Nu prea isi amintea despre ce caz vorbea, insa era probabil sa aiba dreptate. Hogwarts-ul il chema destul de des acolo, cand madam Pomfrey nu putea face fata, si de obicei nu-l deranja.
  "Da, probabil. De ce ti se spune Hawkeye? Si ce an esti?"il asalta el cu intrebarile, in modul sau direct de a vorbi.